Trump răspunde acuzaţiilor de conspiraţie cu Rusia făcute de New York Times

New York Times renunţă la credibilitate şi se implică până la urechi în războiul dintre Trump şi elita neo-liberală
Ediţia din 15 februarie a publicaţiei The New York Times
Ediţia din 15 februarie a publicaţiei The New York Times (Samira Bouaou / The Epoch Times)

Într-un articol de pe prima pagină al publicaţiei New York Times (NYT) din data de 15 februarie, NYT a citat patru foşti şi actuali oficiali americani anonimi care afirmă că asociaţii lui Donald Trump şi membri ai campaniei prezidenţiale din 2016 "au avut contacte repetate cu înalţi oficiali ruşi de informaţii în anul anterior alegerilor".

Articolul recunoaşte că informaţia nu a arătat nici un element care să confirme că echipa de campanie a lui Trump ar fi conspirat împreună cu Rusia. Cu toate acestea NYT încearcă să stârnească o nouă controversă mai largă pe baza "dezvăluirilor".

Preşedintele Donald Trump a denunţat articolul ca "ştire falsă", într-o conferinţă incendiară de presă, pe 16 februarie, menţionând că cele două discuţii cu Rusia au fost doar două apeluri de felicitare adresate de Putin, o dată pentru câştigarea alegerilor şi apoi la învestirea sa.

"Nu mă deranjează articolele proaste. Mă pot descurca cu un articol prost mai bine decât oricine - atâta timp cât este adevărat ", a notat Trump. "Nu este în regulă atunci când este fals."

Criticile lui Trump nu sunt fără motiv.

Articolul din New York Times susţine că serviciile de informaţii au încercat să determine dacă oficiali ai campaniei lui Trump au colaborat cu guvernul rus pentur a influenţa alegerile, dar apoi susţine, în paragraful al treilea, că: "Oficialii intervievaţi în ultimele săptămâni au afirmat că, până în prezent, nu au văzut nici o dovadă a unei astfel de cooperări. "

Cu alte cuvinte, nu există nici o dovadă cunoscută, nici măcar în cadrul comunităţii de informaţii, care arată vreo înţelegere secretă între Rusia şi campania lui Trump.

În ciuda afirmaţiei că nu există nici o dovadă cunoscută, The New York Times afirmă adevărul doar pe jumătate şi prezintă dovezi vechi şi controversate drept fapte, iar apoi face afirmaţia că au existat înţelegeri secrete într-un articol de aproape 1300 de cuvinte - pe care îl publică pe prima pagină.

De exemplu, articolul arată că, în timpul unui eveniment de campanie din vară, Trump a declarat că speră că serviciile secrete ruse au furat emailurile nedezvăluite ale lui Hillary Clinton şi că le vor face publice.

Trump s-a referit la cele 33.000 de e-mailuri ale lui Clinton şterse (intenţionat) de pe serverul ei privat după ce aceasta a primit o citaţie a Congresului din partea House Select Committee cu privire la Benghazi, în martie 2015, care îi cerea să-şi predea emailurile referitoare la Libia. Acţiunea fostului Secretar de Stat ar fi putut fi condamnată cu puşcăria, putând lesne fi considerată ascundere de dovezi.

Luate în context, comentariile lui Trump despre faptul că ar fi cerut Rusiei să dea publicităţii e-mailurile lui Clinton par o glumă menită să arate lipsa de obiectivitate a mass media. Dar comentariile lui Trump au fost înfăţişate de mass media recunoscută pentru sprijinul acordat lui Hillary Clinton ca fiind o cerere reală adresată Rusiei.

În timpul discursului de la 27 iulie 2016, Trump a răspuns acuzaţiilor că Rusia s-ar fi aflat în spatele campaniei de e-mailuri ale lui Clinton dezvăluite de WikiLeaks. "Rusia nu are nici un respect pentru ţara noastră", a declarat Trump la momentul respectiv, şi a adăugat că, în cazul în care un guvern străin ar fi fost responsabil de scurgeri de informaţii "este un semn total de lipsă de respect pentru ţara noastră".

După ce reporterii au continuat să-l întrebe pe această temă în timpul conferinţei din 2016 şi l-au acuzat pe Trump de a fi complotat cu Rusia cu privire la scurgerile de informaţii, Trump a spus "De ce trebuie să colaborez cu Putin? Nu am nimic de-a face cu Putin". Apoi a întrebat retoric despre motivul pentru care presa nu raporta nimic despre email-urile lipsă ale lui Hillary Clinton, declarând emfatic "Rusia, dacă asculţi, sper că eşti în stare să găseşti cele 30.000 de e-mailuri care lipsesc. Cred că vei fi, probabil, răsplătită cu generozitate de presa noastră".

"Un şiretlic"

Articolul din 16 februarie publicat de New York Times susţine că un raport al agenţiilor de informaţii americane lansat în luna ianuarie "a conchis că guvernul rus a intervenit în alegeri, în parte pentru a-l ajuta pe Trump, dar nu a lămurit dacă vreunul dintre membrii campaniei lui Trump au participat la acest presupus proiect".

Afirmaţia NYT este din nou o jumătate de adevăr. Raportul din 5 ianuarie al Biroului Direcţiei Agenţiei Naţionale de Informaţii a pretins a fi o versiune desecretizată a unui raport "extrem de secret", bazându-şi cele mai multe afirmaţii pe faptul că agenţia de ştiri rusă RT a relatat în mod favorabil despre Trump.

Mai târziu a fost dezvăluit că raportul "extrem de secret" s-a bazat puternic pe un alt dosar de 35 de pagini, neconfirmat, al unui fost agent MI6 britanic care conduce în prezent o firmă de securitate privată. Website-ul BuzzFeed a scurs în presă informaţiile pe 10 ianuarie, deşi chiar redactorul-şef al acestuia, Ben Smith, a declarat într-un memoriu public "Există motive serioase să ne îndoim de acuzaţii".

La acea vreme, New York Times, punea de asemenea la îndoială validitatea dosarului, şi a raportat pe 10 ianuarie "utilizarea informaţiilor din surse anonime neconfirmate, care a alimentat o parte a aşa-numitelor zvonuri şi ştiri false, prezentate drept jurnalism legitim".

În recentul articol al New York Times, se reiau, de asemenea, acuzaţiile că Paul Manafort, care a fost pentru scurt timp director de campanie al lui Trump, a comunicat cu Rusia - o acuzaţie pe care acesta o neagă. NYT adaugă: "Mai mulţi dintre asociaţii domnului Trump, cum ar fi dl Manafort , au făcut afaceri în Rusia. Nu este neobişnuit pentru oamenii de afaceri americani să vină în contact cu oficiali ai serviciilor secrete străine, uneori, fără voie, în ţări precum Rusia şi Ucraina, unde serviciile de spionaj sunt adânc inflitrate în societate. "

În timp ce titlul şi subtitlul articolului NYT din 16 februarie par să facă acuzaţii zdrobitoare de cooperare cu Rusia, articolul în sine afirmă că oficialii cu care NYT a vorbit "nu au dezvăluit detalii", inclusiv referitor la ceea ce s-a discutat despre apelurile interceptate sau câţi dintre apropiaţii lui Trump au vorbit cu ruşii.

Articolul adaugă: "De asemenea, este neclar dacă convorbirile au avut ceva de a face cu Trump însuşi."

Trump a declarat în timpul conferinţei de presă din 16 februarie, "Tot acest lucru despre Rusia e un şiretlic". Noul preşedinte american a întrebat de ce mass-media a repetat zvonurile, dar nu a tratat-o pe Hillary Clinton în mod similar, când vine vorba despre afacerile ei cu Rusia.

Într-un raport de ştiri publicat imediat după conferinţa de presă al lui Trump, CNBC a declarat că acuzaţiile potrivit cărora Rusia a preluat controlul companiei Uranium One după ce a făcut trei donaţii separate Fundaţiei Clinton între anii 2009 - 2013 ar fi false.Cu toate acestea, New York Times a raportat cazul pe larg la 23 aprilie, 2015 - iar faptele sunt clare - Departamentul de stat a fost printre cei care au semnat afacerea atunci când Clinton era secretar de stat.

Afacerea Uranium One a avut ca rezultat cedarea, către Rusia a 20 la sută din rezervele SUA, potrivit relatării de la acea vreme a New York Times.

Spioni din interior

Articolul publicat pe 16 februarie de New York Times, cu citarea scurgerilor de informaţii din interior, alimentează speculaţiile că o parte din comunitatea de informaţii americană, încă loială administraţiei Obama, complotează cu mass-media împotriva lui Trump.

Bloomberg a relatat pe 14 februarie că demisia fostului consilier de securitate naţională, Michael Flynn, a fost un "asasinat politic."

"Surse" din interiorul Casei Albe au declarat pentru Washington Post că Flynn nu a dezvăluit vicepreşedintelui Mike Pence conţinutul integral al discuţiilor sale cu ambasadorul rus în Statele Unite - un apel telefonic pe care acesta l-a avut la sfârşitul lunii decembrie, care se presupune că a atins subiectul sancţiunilor SUA împotriva Rusiei.

"Nici măcar nu e clar că Flynn a minţit", afirmă Bloomberg. "El spune în scrisoarea sa de demisie că nu a vrut să nu dezvăluie, în mod deliberat, elemente ale convorbirilor sale cu ambasadorul Serghei Kislyak atunci când i le-a relatat vicepreşedintelui Mike Pence."

Bloomberg arată că atât New York Times cât şi Washington Post au declarat că transcrierea apelului telefonic "ar putea fi interpretată în moduri diferite."

Bloomberg ia act de faptul despre o faţetă extrem de neobişnuită a întregii poveşti: rar li se spune reporterilor despre monitorizarea pe care o face guvernul american asupra propriilor cetăţeni, ca să nu mai vorbim de cea a "oficialilor superiori americani".

"În trecut ar fi fost considerat scandalos ca înalţi oficiali ai SUA să solicite chiar şi identitatea oficialilor americani monitorizaţi întâmplător de către guvern (în mod normal, aceasta este eliminată din rapoartele informative)."

Bloomberg îl citează pe Devin Nunes, preşedintele republican al House Permanent Select Committee (Comitetul pentru Informaţii), declarând că acesta "pare a fi un efort bine orchestrat pentru a-l ataca pe Flynn şi pe alţii din administraţie."

Scandalul Flynn ridică acum întrebări, despre cine se află în spatele a ceea ce pare a fi o operaţiune de spionaj motivată politic care vizează oficiali de top ai administraţiei Trump - dar şi despre motivul pentru care se trimit aceste informaţii presei.

Julian Assange, şeful site-ului WikLleaks, a postat pe Twitter pe 15 februarie, că o "luptă uimitoare pentru dominaţie se joacă între administraţia americană aleasă & CI [comunitatea de informaţii] care se consideră "guvernul permanent".

"Este vorba de acţiuni penale, fapte penale, şi are loc de mult timp - înainte de mine", a spus el.

Trump a declarat că a cerut Departamentului de Justiţie să investigheze scurgerile de informaţii.

Potrivit The Hill, Trump a declarat reporterilor în timpul unei întâlniri cu parlamentarii republicani ce a avut loc la 16 februarie, "îi vom găsi pe cei care scurg informaţiile şi vor plăti un preţ mare."

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Externe