Urme ale unei civilizatii vechi scufundate, langa insula Yonaguni in Japonia

Configuratia impresionanta de roci în sudul Japoniei
Configuratia impresionanta de roci în sudul Japoniei (Graham Hancock)

Configuratia impresionanta de roci in sudul Japoniei marturiseste despre posibilitatea existentei unei arte arhitecturale foarte dezvoltate cu mii de ani in urma.

In apropierea insulei japoneze sudice Yonaguni, un instructor japonez de diving a descoperit in 1986, la o adancime de 25 de metri formatiuni subacvatice formate din roci uimitoare, asemanatoare unei configuratii cu structuri arhitectonice. S-au gasit, sculptate in stanca, linii verticale stricte si unghiuri perfecte. Printre alte elemente, exista terase si un pod peste care se ridica piramida scarita cu inaltimea de aproximativ 30 de metri.

Insula este situata la 120 km in largul coastei de est a Taiwan-ului si este cunoscuta pentru tarmurile sale stancoase. Constructiile vechi subacvatice in coasta de sud acopera o suprafata de 300-500 mp.

Profesorul Masaaki Kimura, geolog la Universitatea Ryukyu, Japonia, conduce cerceratrea de mai mult de 18 ani. El crede ca aceste roci subterane sunt ruinele orasului care a existat cu aproximativ 5000 de ani in urma.

Intr-un interviu la National Geographic in 2007, Kimura a informat ca au fost gasite semne sculptate in piatra, inscriptii gravate si sculpturi care amintesc animalele. Potrivit acestuia, au fost descoperite cladiri, castele, ramasitele a cinci temple, un stadion. Ele toate erau interconectate cu drumuri, canale de apa, partial protejate de ziduri inalte.

Piramidele enorme descoperite cu o latime la baza de 183 m si o inaltime de pana la 27 m, sunt facute din piatra alba si aranjate pe cinci etaje diferite. Kimura a afirmat ca exista alte constructii similare, in apropierea insulei Okinawa, in partea centrala a arhipelagului japonez.

"Simbolurile si semnele in forma de animale, pe care am reusit sa le decodez partial in laborator sugereaza ca aceasta cultura isi are originea in Asia" — a adaugat Kimura in interviul sau, citand ca exemplu sculptura Sfinx-ului, amintind de descoperirile facute in China si Oceania.

Ca structura geologica, insula, situata la capatul Arhipelagului Ryukyu, apartinand Japoniei, face parte din Cercul de Foc, care se invecineaza cu Oceanul Pacific. Este caracterizata prin activitate vulcanica extinsa si cutremure frecvente. Conform ipotezei profesorului Kimura, acest teren s-a scufundat cu aproximativ doua milenii in urma unui cutremur puternic.

Este important de remarcat faptul ca nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu Masaaki Kimura. Profesorul Robert Shosh de la Universitatea din Boston este cel mai vehement adversar al acestei ipoteze. Potrivit acestuia, nici una dintre configuratiile gasite nu este creatie a mainilor umane. El sustine ca aceste formatiuni geologice sunt binecunoscute si caracteristice regiunilor cu activitate seismica activa.

Profesorul de geologie al Universitatii din Tokyo, Teruaki Ishii sugereaza posibilitatea unei origini mai vechi ale cladirilor, care dateaza cu aproximativ opt mii ani i.e.n. El sustine ca cladirile au fost construite cu putin timp inainte de imersiunea acestui lot de pamant sub apa, la sfarsitul epocii glaciare.

La acea vreme cand, dupa parerea profesorului Teruaki Ishii, au fost construite cladirile, din timpul nostru, deoarece gheata se acumula in regiunile mai reci.

El considera ca istoricilor si arheologilor nu le este usor sa considere posibilitatea existentei unor edificii realizate de catre oamenii din perioadele anterioare, ca acest concept este incompatibil cu cronologia istorica curenta recunoscuta.

Mai mult decat atat, teoriile ezoterice admit posibilitatea ca aceste descoperiri geologice apartin continentului legendar vechi Mu (Lemuria), cu o cultura si tehnologie avansata, scufundata pe fundul marii. O alta teorie sugereaza ca structura corespunde culturilor avansate antice, care au precedat catastrofa globala abatuta asupra lumii, distrugand cateva culturi diferite pe glob.

Pe langa cercetarile profesorilor Kimura si Shosh, nu au fost inca conduse alte cercetari coordonate sau actiuni comune pentru conservarea relicvelor, aceste intrebari inca asteapta a fi rezolvate. Masaaki Kimura spune: "Cel mai bun mod de a obtine raspunsuri clare la intrebarile despre origine este continuarea colectarii dovezilor". El prezice, ca istoricii mai tarziu, de asemenea, se vor alatura in studierea acestui tezaur, fiind doar o chestiune de timp.