Nazismul avea o retorică cinică, a asasinatului, în vreme ce comunismul are o retorică foarte frumoasă, roză, cu umanism, cu egalitate, care este mult mai atractivă, a remarcat filozoful Andrei Pleşu, la dezbaterea "Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa secolului 21".
"Nazismul avea o retorică, aş spune cinică: trebuie îndepărtaţi evreii. Şi chiar îndepărta evreii. Deci era un fel de a asuma în mod cinic şi, aş spune, rudimentar, primitiv, lucruri inacceptabile şi inavuabile. În vreme ce comunismul are o retorică foarte frumoasă: omul e cel mai preţios capital, lupta pentru pace... Era şi o vorbă: vom lupta pentru pace până nu mai rămâne piatră pe piatră. Prin urmare sigur că retorica asta roză, cu umanism, cu egalitate, cu nu ştiu ce, este mult mai atractivă decât o retorică a asasinatului. Şi asta este marea diferenţă. Dar, asta a produs în Vest, în Germania de pildă, o interiorizare a culpei care este purificatoare. La noi, eu pretind că în Est nu s-a interiorizat încă culpa", a declarat Andrei Pleşu.