Condiţia intelectualului în comunism - Dezbatere CSIC
Se încarcă player-ul...
Răsturnarea survenită după 23 august 1944 a adus un val de schimbări radicale şi a spulberat speranţele reinstaurării României interbelice, întreaga societate fiind supusă unor procese distrugătoare.
Instaurat cu sprijinul tancurilor sovietice, partidul comunist avea un obiectiv foarte bine determinat, construirea comunismului. Toată societatea trebuia să contribuie la această 'construcţie', inclusiv intelectualii. În plus, rolul acestora era esenţial în crearea a ceea ce trebuia să fie aşa-zisul 'om nou, cu o conştiinţă nouă', în care teroarea, ura şi crima, redenumite "luptă de clasă", înlocuiau vechile valori.
În consecinţă intelectualii au devenit una din ţintele predilecte ale regimului având, adesea de ales între închisoare şi represiune sau înregimentare sub stindardul partidului.
Putea oare să fie intelectualul o voce în cetate în timpul regimul comunist, fără să se înregimenteze sub stindardul partidului? Departe de a fi retorică, această întrebare despre condiţia intelectualilor în comunism a suscitat interesante discuţii în cadrul dezbaterii "Intelectualii sub comunism. Supunere, convieţuire, opoziţie", organizat miercuri de Centrul de Studii în Istorie Contemporană.
