Acum 26 de ani, Dumitru Feraru, de profesie şofer de autocamion iar de etnie rom, a fost bătut măr de mineri, doar pentru culoarea pielii. Degeaba a încercat Feraru să-i convingă pe ortacii lui Cosma că este om cinstit, om care munceşte, nu a contat - aceştia l-au bătut până i-au făcut fractură craniană. După ce a scăpat din mâinile minerilor, Feraru şi-a luat "porţia" şi de la soldaţi, în Şcola de Ofiţeri de Poliţie de la Băneasa.
"A venit un cetăţean micuţ, şi ne-a zis “de acum nu vă mai bate nimeni”. Acel cetăţean era adjunctul comandantului de la Şcoala de Miliţie, Pavel Abraham. S-a întors cu spatele şi a început bătaia, că şi soldaţii, şi minerii ne tocau cum voiau. Nici n-a ajuns Abraham la poartă, că au început loviturile cu patul de puşcă, cu bastoanele, cu ce aveau în mână.(....)
Spre dimineaţă, la ora 3-4, nu am mai putut să mai suport rănile, o fisură, dacă e caldă mai rezişti, când nu mai e caldă… (Aveam) fisuri pe cap şi pe tot corpul, că nu puteam să pun un deget… n-am putut să mai rezist, am uitat şi de câini şi de tot, că ne ţineau cu faţa la perete şi câini lângă noi.. dar am uitat de frică.
A venit un maior şi a zis: “du-l dracu' pe ţigan că moare aici!” Aşa de repede m-au dus că m-am chinuit până la ora 11 şi ceva, când m-au dus la spitalul de neurochirurgie''.
La un sfert de veac de atunci, şoferul - scăpat ca printr-o minune cu viaţă - se declară revoltat că cei vinovaţi pentru sângele şi durerea de atunci nu au fost aduşi în faţa instanţei.