Acoliţii Forumului Economic Mondial şi inteligenţa artificială. Schwab: Cine o stăpâneşte va deveni stăpânul lumii

Obiectivul misiunii Forumului Economic Mondial (WEF) este extrem de simplu: cei mai inteligenţi şi mai buni oameni din lume ar trebui să-i conducă pe toţi ceilalţi. În limbajul WEF, schemele lor de supraveghere totală şi de modificare a comportamentului vor crea un viitor "durabil" pentru omenire. Oamenii nu devin altceva decât "lucruri" care trebuie numărate, amestecate, clasificate, etichetate, monitorizate, manipulate şi controlate. Ei nu devin altceva decât rotiţe în marea maşinărie transumanistă şi tehnocratică a WEF, după cum se arată într-un material publicat de Gatestone Institute.

Când Sir Thomas More şi-a scris satira socio-politică despre o societate insulară fictivă din Lumea Nouă, i-a dat numele inventat, Utopia, derivat din greaca simplă şi care înseamnă "fără loc". Deşi More spunea cu umor publicului său că idealizata sa comunitate nu exista nicăieri, secole întregi de planificatori centrali care au urmărit fantezia societăţilor utopice nu au înţeles gluma. Mai rău, pentru fiecare comunitate religioasă paşnică care caută să se despartă de civilizaţia modernă, există un tiran însetat de putere care încearcă să-şi impună voinţa asupra tuturor celorlalţi.

Se pare că nu trece o generaţie fără ca vreun megaloman să nu se ridice şi să proclame: "Dacă lumea face exact ce cer eu, vă voi oferi paradisul aici, pe Pământ". De obicei, aceiaşi narcisişti intră în istorie amintiţi fie ca bufoni vanitoşi, fie ca tirani însetaţi de sânge - adesea ambele.

Astăzi, Klaus Schwab se ridică în fruntea Forumului Economic Mondial (WEF) pentru a promite o "Mare Resetare" pentru rasa umană. El are în vedere o viitoare utopie realizată prin precizie tehnologică, gestionarea centralizată a resurselor Pământului, observarea atentă a cetăţenilor, fuziunea inteligenţei umane cu cea artificială şi monopolizarea puterii guvernamentale de către o clasă profesională restrânsă cu expertiză recunoscută. Deşi WEF şi-a petrecut ultimii 50 de ani organizând conferinţe, publicând propuneri de politici şi punând în legătură liderii mondiali din industrie, sectorul bancar, tehnologia informaţiei, colectarea de informaţii, strategia militară şi politică, obiectivul misiunii sale este remarcabil de simplu: cei mai inteligenţi şi mai buni oameni din lume ar trebui să îi conducă pe toţi ceilalţi.

Separat de toate pretenţiile sale de a "salva lumea" de creşterea necontrolată a populaţiei şi de apocalipsa climatică, WEF nu este nimic nou. Bazele sale există cel puţin de pe vremea lui Platon, când, în urmă cu două milenii şi jumătate, filosoful grec a propus ca oraşul-stat ideal să fie condus de "regi filosofi". La fel cum Platon a analizat lumea şi a concluzionat, în mod previzibil, că oamenii din propria sa vocaţie ar trebui, în mod logic, să îi guverneze pe toţi ceilalţi, "elitele" globale ale Forumului Economic Mondial au ajuns la o determinare izbitor de asemănătoare. Departe de a avansa ceva orientat spre viitor sau modern, Schwab şi acoliţii săi merg pe urmele unui grec antic. Timp de o jumătate de secol, membrii WEF au fost în căutarea de a concepe guvernul global perfect, fără ca populaţia cu drept de vot a naţiunilor occidentale să aibă un cuvânt de spus şi, spre surprinderea nimănui, aceiaşi "regi filozofi" s-au desemnat pe ei înşişi pentru a conduce. Cât de convenabil, nu-i aşa?!

Aşa cum se întâmplă în aproape toate viziunile utopiei, noua ordine mondială a WEF va fi remarcabil de centralizată. "Experţii" în schimbări climatice vor determina ce tipuri de energie pot fi folosite de întreprinderi şi consumatori. "Experţii" în materie de durabilitate vor determina ce alimente pot mânca oamenii (cel puţin cei care nu fac parte din "elită"). "Experţii" în materie de dezinformare vor determina ce fel de ştiri şi care parte a unei dezbateri poate fi cunoscută şi promovată. "Experţii" în materie de sănătate vor stabili de câte ori trebuie injectat fiecare cetăţean cu "vaccinuri" din ce în ce mai noi, dacă cetăţenii trebuie ţinuţi în izolare "pentru binele lor" şi dacă trebuie purtate măşti pe faţă pentru a dovedi că se respectă în permanenţă. "Experţii" în materie de extremism vor stabili ce fel de discursuri sunt "dăunătoare". "Experţii" în rasism vor determina ce grupuri din societate au "privilegii" nedrepte. "Experţii" în inegalitate vor determina cui trebuie să i se ia proprietatea şi ce grupuri trebuie recompensate de stat. "Experţii" în tot ceea ce cere statul vor determina că statul acţionează în mod rezonabil la fiecare pas. Însă libertatea de gândire, libertatea de exprimare, drepturile individuale şi alte libertăţi personale vor însemna prea puţin într-un viitor construit de WEF care funcţionează pe baza expertizei aprobate de filozoful-rege. În niciun moment nu se poate permite ca nevoile, dorinţele sau preocupările unui individ să obstrucţioneze "binele mai mare". Aceasta este viziunea monotonă a lui Schwab despre Utopie.

În cazul în care el şi clanul WEF vor reuşi, o vor face folosind tehnologia mai degrabă pentru a slăbi, decât pentru a da putere rasei umane. Oamenii s-au familiarizat deja cu noii termeni ai viitoarei lor înrobiri. Monedele digitale ale băncilor centrale vor permite guvernelor nu numai să urmărească în timp real veniturile şi istoricul achiziţiilor fiecărui cetăţean, ci şi să limiteze ceea ce o persoană poate cheltui în funcţie de scorurile de credit social determinate de guvern, de infracţiunile percepute ale "binelui comun" sau poate de posesia nedreaptă a unui "privilegiu sistemic". Paşapoartele digitale pentru vaccinuri nu numai că vor permite urmărirea universală a mişcărilor fiecărei persoane, dar vor asigura şi respectarea în mod constant a viitoarelor ordine obligatorii în timpul "urgenţelor sanitare" declarate. Amprentele personale de carbon care măsoară "vinovăţia" fiecărui individ pentru aşa-numitele schimbări climatice provocate de om vor avea ca efect înregistrarea a tot ceea ce mănâncă o persoană şi a tuturor locurilor în care merge, în timp ce fiecare cetăţean va fi "împins" în mod constant cu recompense sau sancţiuni digitale pentru a-şi modifica comportamentul către standardele preferate de guvern. Ar trebui să fie de la sine înţeles că, atunci când un guvern deţine astfel de puteri omnipotente, invaziile în viaţa privată se vor extinde, "urgenţele de sănătate" declarate vor deveni tot mai numeroase, iar "încurajările" guvernamentale vor deveni tot mai intruzive.

Dacă acest lucru sună mai mult distopic decât utopic şi seamănă cu o închisoare nedorită supravegheată de agenţi guvernamentali care nu trebuie să dea socoteală, este exact acest lucru. Zeloţii WEF nici măcar nu-şi mai ascund intenţiile, mergând deja atât de departe încât să împingă construirea de "Oraşe inteligente" sau "Oraşe de cincisprezece minute" în care zeci de milioane de oameni pot fi relocaţi, pot trăi unul lângă altul în mici complexe de apartamente şi se pot deplasa printr-un labirint constant de intrări şi ieşiri la care accesul se face doar prin verificarea şi aprobarea digitală a actelor de identitate. În esenţă, scopul este de a crea un panopticon digital care să implementeze toate programele de supraveghere de mai sus, pentru a oferi viitorilor conducători un control absolut, lăsându-i pe toţi ceilalţi într-o stare permanentă de încarcerare docilă. În limbajul WEF, astfel de scheme de supraveghere totală şi de modificare a comportamentului vor crea un viitor "sustenabil" pentru omenire. Fără îndoială, gardienii de închisoare simt cam acelaşi lucru atunci când deţinuţii sunt ţinuţi în spatele gratiilor în rânduri de cuşti securizate. Diferenţa este că, în utopia WEF, nu trebuie să fie comisă nicio infracţiune pentru a culege "recompensele" nedrepte ale lui Schwab.

Acum, dacă occidentalii ar aprecia ceea ce li se pregăteşte, ar putea deveni apoplectici şi s-ar putea opune noii ordini mondiale a WEF. Tocmai din acest motiv, cel mai important război care se poartă astăzi este unul care nu este niciodată discutat deschis în presă: războiul ascuns pentru informaţii. Atunci când oamenilor li se va permite să dezbată deschis ideile în piaţa publică (inclusiv în piaţa digitală a mediilor sociale şi a paginilor web libere de interdicţiile motoarelor de căutare), acea "piaţă liberă a ideilor" va merge acolo unde o vor duce cei care dezbat acele idei. Pentru ca "naraţiunile" guvernamentale nu doar să supravieţuiască, ci să şi domine toate opiniile divergente, platformele aliate de guvern trebuie să încline balanţa libertăţii de exprimare în favoarea lor, ridiculizând, cenzurând sau criminalizând în mod direct gândurile şi cuvintele minţilor disidente. Pe orice altă piaţă, o astfel de interferenţă intenţionată ar fi considerată o coluziune anticoncurenţială care încalcă legile antitrust, dar, deoarece acoliţii Forumului Economic Mondial tratează libertatea de exprimare concurentă drept "dezinformare" periculoasă, "piaţa liberă a ideilor" a fost transformată într-un "spaţiu sigur" controlat pentru prietenii guvernului.

Ce se întâmplă atunci când ambivalenţa guvernului în ceea ce priveşte libertatea de exprimare este combinată cu forţa tehnocrată amorală din spatele planurilor de utopie globală ale Forumului Economic Mondial? Ei bine, aşa cum a proclamat recent Herr Schwab la World Government Summit din Dubai, când a discutat despre inteligenţă artificială (AI), chatboţi şi identităţi digitale: "Cine stăpâneşte aceste tehnologii - într-un fel sau altul - va fi stăpânul lumii." (După aceasta, mai este oare guvernarea unei singure lumi considerată o "teorie a conspiraţiei"?) Dacă WEF controlează lumea digitală, atunci va controla, în esenţă, oamenii. Cândva subiect de science-fiction, tehnocraţii WEF au chiar şi un plan de a "sparge" minţile angajaţilor prin monitorizarea şi decodificarea undelor lor cerebrale.

Google este de acord cu un astfel de control al gândirii: şi-a declarat intenţia de a extinde un program de "pre-bunking" menit să "imunizeze" oamenii împotriva a ceea ce Google consideră a fi "propagandă" sau "dezinformare" prin îndoctrinarea utilizatorilor de internet neştiutori cu propria propagandă produsă de Google, dar aprobată. Prin manipularea utilizatorilor Google fără ştirea lor, gigantul motoarelor de căutare poate alunga ideile concurente - genial!

Fondatorul Microsoft, Bill Gates, este de aceeaşi părere. Într-un interviu acordat ziarului german Handelsblatt, autointitulatul expert în vaccinuri susţine că tehnologiile de inteligenţă artificială ar trebui folosite ca instrumente puternice pentru a combate "dezinformarea digitală" şi "polarizarea politică". Acest lucru vine în urma unei descoperiri recente potrivit căreia Microsoft a folosit deja un grup de reflecţie britanic, Global Disinformation Index (GDI), pentru a pune în secret pe lista neagră companiile media conservatoare din Statele Unite şi a le împiedica să genereze venituri din publicitate. Care este partea bună? Departamentul de Stat al SUA a finanţat activitatea de "dezinformare" a GDI prin intermediul fondurilor contribuabililor către National Endowment for Democracy şi propriul său Global Engagement Center, care sunt apoi transferate la GDI înainte ca GDI să redea discriminarea de prost gust a punctelor de vedere către Microsoft şi alte companii sub un văl subţire de "obiectivitate".

Urmând modelul WEF de creare a unui parteneriat atotputernic între industria privată şi autoritatea guvernamentală, Microsoft şi Departamentul de Stat au descoperit cum să submineze disidenţa, punând organizaţia terţă, GDI, să eticheteze toate aceste discursuri drept "dezinformare dăunătoare" pe "Lista dinamică de excludere".

De asemenea, instituţii de presă finanţate din fonduri publice din tot Occidentul - inclusiv Germania, Canada, Elveţia şi Belgia - colaborează pentru a "dezvolta soluţii online" pentru a viza "comentariile instigatoare la ură şi dezinformarea în creştere". Ce ar putea merge prost atunci când instituţiile controlate de stat colaborează pentru a controla difuzarea informaţiilor? După cum a declarat în faţa Congresului fostul director executiv al Twitter "Trust and Safety", Yoel Roth, "Libertatea de exprimare nerestricţionată duce, în mod paradoxal, la mai puţină exprimare, nu la mai multă". Pornind de la acest standard orwellian de limbaj dublu, linia clară care separă protecţia libertăţii de exprimare de cenzura directă este dacă vorbitorul articulează sau nu puncte de vedere în acord cu coaliţia conducătoare a WEF, formată din titani ai Big Tech şi autorităţi guvernamentale. În utopia lui Schwab, nu există loc pentru o exprimare cu adevărat liberă.

Ce se întâmplă atunci când sarcina de a cenzura publicul este plasată în întregime în mâinile digitale ale inteligenţei artificiale? Chiar dacă unii lideri politici au avertizat că inteligenţa artificială ar putea fi o "ameninţare existenţială" pentru umanitate şi chiar dacă pionieri ai tehnologiei, precum fostul şef al Google Eric Schmidt, admit că sistemele de calculatoare cu inteligenţă artificială ar trebui considerate la fel de puternice ca şi armele nucleare, graba spre Utopia construită de inteligenţa artificială merge cu toată viteza. Asta ar trebui să dea de gândit oricărei persoane cu mintea sănătoasă. La urma urmei, prejudecăţile cognitive ale "elitelor" Big Tech, precum Gates, Schmidt şi alţii se vor traduce aproape sigur în prejudecăţi digitale pentru orice inteligenţă artificială.

ChatGPT, un program software de inteligenţă artificială lansat la sfârşitul anului trecut, îi sperie deja pe oameni cu prejudecata sa politică evidentă. Într-un caz, inteligenţa artificială (AI) a ajuns la concluzia că folosirea unei insulte rasiale este mai rea decât să laşi un oraş să fie anihilat de o bombă nucleară. Într-un alt caz, AI a justificat suprimarea votanţilor lui Trump ca fiind necesară pentru a "apăra democraţia" şi pentru a preveni răspândirea "discursului periculos", susţinând în acelaşi timp că "AI nu ar trebui să fie folosită pentru a suprima libertatea de exprimare" a susţinătorilor lui Biden. Între timp, de îndată ce unii experimentatori au obţinut acces la noul chatbot cu inteligenţă artificială al Microsoft, creierul sintetic a început să ameninţe oamenii.

Aceste prime semne îngrijorătoare dau crezare avertismentului lui Schmidt, conform căruia AI ar trebui să fie considerată la fel de periculoasă şi inerentă ca şi bombele nucleare. Cu toate acestea, el şi alte "elite" globale aliate la WEF se deosebesc de oamenii de ştiinţă implicaţi în Proiectul Manhattan prin dorinţa lor aparent urgentă de a îndrepta aceste arme impresionante ale AI direct împotriva popoarelor occidentale.

În mod clar, dacă Forumul Economic Mondial al lui Schwab intenţionează să introducă o utopie alimentată de inteligenţă artificială, în care el poate fi "stăpânul lumii", atunci nu prea are nevoie de fiinţe umane. Într-un sens foarte reaoamenii nu devin altceva decât "lucruri" care trebuie numărate, amestecate, clasificate, etichetate, monitorizate, manipulate şi controlate. Ei nu devin altceva decât rotiţe în marea maşinărie transumanistă şi tehnocratică a WEF - utile pentru un timp, poate, dar, în cele din urmă, o povară de hrănit şi de adăpostit şi, în mod logic, dispensabile. Dacă inteligenţa artificială poate produce gândirea de care are nevoie Schwab şi poate susţine ideile pe care Schwab le adoră, atunci oamenii sunt doar o piedică în cale. În cazul în care Forumul Economic Mondial îşi va realiza utopia centralizată, tratarea rasei umane ca un "obiect" sau "lucru" va fi un pas uriaş spre eventuala sa eliminare.