Ar putea fi Kazahstanul următoarea ţintă a Rusiei? [Carnegie Endowment for International Peace]

Preşedintele rus Vladimir Putin (st) şi omologul său kazah Kassym-Jomart Tokayev
Preşedintele rus Vladimir Putin (st) şi omologul său kazah Kassym-Jomart Tokayev

O postare pe reţelele de socializare a fostului preşedinte rus Dmitri Medvedev, care avertiza că nordul Kazahstanului ar putea fi următorul după Ucraina, a fost rapid retrasă, dar ea reflectă mentalitatea "şoimilor" ruşi şi este în deplină concordanţă cu dialogul politic rusesc, unde rămân puţine tabuuri, susţine think tank-ul Carnegie Endowment for International Peace.

Kazahstanul este în general considerat cel mai apropiat aliat al Rusiei după Bielorusia, aşa că Moscova ar fi putut fi iertată dacă s-ar fi aşteptat la un fel de sprijin pentru războiul său cu Ucraina din partea ţării din Asia Centrală. La urma urmei, Kazahstanul a participat întotdeauna la toate proiectele de integrare ale Rusiei, inclusiv la Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), unde Kazahstanul cooperează cu Rusia în domeniul apărării. În plus, în mare parte datorită Kremlinului, preşedintele kazah Kassym-Jomart Tokayev şi-a păstrat puterea în ianuarie, când ţara a fost zguduită de tulburări politice şi ciocniri violente.

Cu toate acestea, de la izbucnirea războiului din Ucraina, mulţi din Rusia au considerat acţiunile Kazahstanului ca fiind nedemne de un aliat. Acesta a aderat la sancţiunile occidentale împotriva Rusiei, iar într-o apariţie la Forumul Economic Internaţional de la Sankt Petersburg din iunie, în prezenţa preşedintelui Vladimir Putin, Tokayev a declarat că ţara sa nu va recunoaşte “republicile populare” autoproclamate Doneţk şi Lugansk.

Retorica sfidătoare a Kazahstanului a fost susţinută de acţiuni, autorităţile kazahe trimiţând ajutoare umanitare în Ucraina şi menţinând contactul cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. Simbolurile de propagandă militară rusească au fost interzise în locurile publice din Kazahstan; parada de Ziua Victoriei din 9 mai a fost anulată, iar un miting anti-război din Almaty a fost chiar aprobat oficial. Prin urmare, atunci când petrolul kazah transportat prin Rusia a întâmpinat dificultăţi neaşteptate, mulţi s-au întrebat dacă nu cumva Rusia se răzbună.

În acest context, nu este surprinzător faptul că o postare ştearsă în grabă a fostului preşedinte - în prezent vicepreşedinte al Consiliului de Securitate - Dmitri Medvedev, care sugera că, după Ucraina, Moscova şi-ar putea îndrepta atenţia către soarta nordului Kazahstanului, a fost luată ca atare de mulţi oameni. Dar ar putea Rusia să intre cu adevărat în conflict cu un alt vecin al său?

În trecut, Kazahstanul a făcut gesturi politice care au nemulţumit Moscova, dar acestea nu au împiedicat niciodată cooperarea strânsă între cele două ţări. Acum, însă, par să fi apărut diferenţe economice, partea kazahă nefiind grăbită să ajute companiile ruseşti să ocolească sancţiunile occidentale, opunându-se legalizării importurilor paralele şi împiedicând transportatorii ruşi şi bieloruşi să aducă mărfuri din Europa. Într-o mişcare care este puţin probabil să fie primită cu căldură la Moscova, Kazahstanul le urează, de asemenea, bun venit companiilor care părăsesc Rusia.

Rusia are cu siguranţă o varietate de modalităţi prin care poate reaminti Kazahstanului preţul pe care îl va plăti pentru înrăutăţirea relaţiilor. Ar putea tăia principala sursă de venit a Kazahstanului: exporturile sale profitabile de petrol. Sectorul petrolului şi al gazelor naturale reprezintă peste 40% din veniturile statului kazah, iar 80% din exporturile sale de petrol trec prin teritoriul rusesc prin intermediul Consorţiului de Conducte Caspice (CPC), în care Rusia este cel mai mare acţionar (31%). Există şi alte posibile rute de export - prin portul din Baku, prin conducte spre China sau pe calea ferată spre Uzbekistan - dar acestea nu pot egala CPC în ceea ce priveşte volumul, preţul sau viteza de livrare.

Prin tăierea acestei surse cheie de venit pentru Kazahstan, Moscova ar putea, de asemenea, exercita presiuni asupra principalului client al statului din Asia Centrală, Uniunea Europeană, demonstrând că o respingere a petrolului rusesc ar veni cu o pierdere suplimentară pentru UE de peste un milion de barili de petrol kazah pe zi.

Este posibil ca aceasta să fi fost ameninţarea voalată transmisă atunci când Rusia a blocat de două ori - la mijlocul lunii iunie şi la începutul lunii iulie - funcţionarea CPC, invocând probleme tehnice.

Ambele incidente au avut loc după declaraţii ale lui Tokayev care nu ar fi fost pe placul Moscovei: una privind intenţia Kazahstanului de a respecta sancţiunile antiruseşti, iar cealaltă privind disponibilitatea ţării de a contribui la stabilizarea situaţiei pe pieţele energetice europene. Ambele opriri au fost de scurtă durată, dar ar fi putut duce la situaţii de urgenţă la întreprinderile kazahe cu cicluri de producţie continue.

Exporturile de petrol nu sunt în niciun caz singurul punct de presiune kazah pe care ruşii l-ar putea exploata. Kazahstanul depinde în mod critic de importurile din Rusia pentru o serie de produse alimentare, în special ulei de gătit, zahăr şi lapte. Rusia este, de asemenea, o sursă cheie de produse petrochimice, fier şi îngrăşăminte pentru Kazahstan, precum şi de piese auto importate. În general, Rusia reprezintă o cincime din totalul comerţului exterior al Kazahstanului, în timp ce peste jumătate din fluxurile de mărfuri din Kazahstan trec prin Rusia. Din nou, rutele alternative - spre Europa prin Caucazul de Sud, spre sud prin Uzbekistan şi Turkmenistan sau pe calea ferată spre China - sunt mult mai scumpe.

Modul în care va evolua situaţia este un subiect de dezbatere. În urma invaziei ruse în Ucraina, aproape orice pare posibil în politica externă a Rusiei, şi nu se pot lua în calcul criteriile raţionale pentru a prezice acţiunile Moscovei.

Cu toate acestea, este puţin probabil ca Rusia să se fi bazat pe un mare sprijin din partea Kazahstanului atunci când şi-a pregătit invazia. De asemenea, este puţin probabil ca Moscova să suporte critici directe, dar Kazahstanul nu a trecut încă această linie, astfel încât relaţiile ruso-kazahe nu au suferit o schimbare fundamentală.

În Asia Centrală, în general, principala prioritate a Rusiei a fost întotdeauna consolidarea regimurilor politice prietenoase. Presiunea exercitată acum asupra Kazahstanului - prin constrângere economică, forţarea sa să sprijine războiul şi solicitarea unei rupturi cu Occidentul - ar slăbi actuala conducere, care nu şi-a revenit încă pe deplin după tulburările din ianuarie.

Între timp, disponibilitatea lui Tokayev de a se opune public Moscovei nu a făcut decât să-i consolideze poziţia în societatea kazahă. Oamenii încep să-l vadă ca pe un politician independent care nu mai depinde de predecesorul său Nursultan Nazarbaev sau de Putin. Dacă Moscova încearcă să-l forţeze pe Tokayev să se retragă din poziţia sa, riscă să provoace un nou val de nemulţumire publică în Kazahstan, care, la rândul său, va avea un impact asupra problemelor economice care nu au fost încă rezolvate.

Deocamdată, Kremlinul pare dornic să dea impresia că Ucraina este singura vinovată şi că pentru ceilalţi vecini şi aliaţi ai Rusiei totul este normal. Acum că Rusia este izolată de Occident, trebuie să demonstreze că are relaţii bune în alte părţi, nu în ultimul rând în Asia Centrală. Prin urmare, nu este de mirare că postarea lui Medvedev a provocat atât de multă îngrijorare. Deşi textul a fost ulterior eliminat, iar autenticitatea sa a fost negată, el reflectă aşteptările “şoimilor” din societatea rusă şi este în deplină concordanţă cu dialogul politic actual din Rusia, unde aproape nimic nu este tabu. Critici similare la adresa Kazahstanului sunt auzite în mod regulat din partea oficialilor ruşi, ca să nu mai vorbim de extremele la care ajung cei care nu sunt oficiali.

Factorul cheie aici, însă, este că postarea lui Medvedev a transferat pur şi simplu aceeaşi logică pe care o aplică Ucrainei la relaţiile sale cu Kazahstanul. Dacă Rusia consideră că această logică este suficientă pentru a justifica o invazie militară, ce îl împiedică să facă acelaşi lucru în alte foste republici sovietice? Deocamdată, Moscova vede Kazahstanul ca pe un regim prietenos, dar criteriile de prietenie ale Rusiei devin din ce în ce mai amorfe.

Regimurile Rusiei, Bielorusiei şi Kazahstanului sunt strâns legate între ele, dar Kazahstanul îşi caută acum propria cale de urmat, cu o conducere reînnoită, o economie de piaţă mai liberă şi o absenţă a ostilităţilor cu Occidentul. Pe măsură ce trece timpul, traiectoriile Rusiei şi Kazahstanului vor deveni din ce în ce mai divergente, creând noi surse de tensiune între ele. Drept urmare, există acum îndoieli serioase că Moscova, cu arsenalul său variat pentru a exercita presiuni asupra Kazahstanului, va fi dispusă să lase acest aliat să-şi urmeze propriul drum fără represalii, a conchis Carnegie Endowment for International Peace în analiza sa.