Arhitecţii antici, pe aceeaşi lungime de undă

Oamenii din Antichitate de pe insula mediteraneană Malta se pare că ar fi folosit sunetele pentru a produce o stare mentală alterată, conform Fundaţiei Studiului Vechilor Temple, o organizaţie nonprofit din Florida, care susţine cercetarea şi educaţia cu privire la monumentele antice din Malta.

Hypogeum of Hal Saflieni, vechi de 6000 de ani, din sudul Maltei, este un templu complex de 500 metri pătraţi şi trei nivele, acoperit complet cu calcar solid. Este unul dintre multele monumente megalitice antice ale Maltei, create de un popor sofisticat şi priceput, cu mai bine de o mie de ani înaintea apariţiei Stonehenge-ului sau a piramidelor din Egipt.

Arheologii datează Hypogeum ca existând din jurul anului 3600 I.Hr., fiind activ până în anul 2400 I.Hr., punct în care templele megalitice din Malta au ieşit brusc din uz, explică Linda Eneix, preşedintă a FSVT.

Hypogeumul include numeroase coridoare şi camere de diferite forme şi mărimi, unele imitând arhitectura templelor suspendate, şi o misterioasă cameră a ecoului. De când au fost găsite în Hypogeum rămăşiţele a aproximativ 7000 de oameni, aparent aruncaţi toţi unul peste altul, după descoperirea sa accidentală din 1902, majoritatea cercetătorilor au sugerat că a fost folosit ca loc de înmormântare, având şi utilizare religioasă şi ritualică. Eneix consideră că aceste ritualuri au fost legate de venerarea Terrei.

"Nu vom şti niciodată ce făceau, însă înţelegerea modului în care oamenii originari au manipulat piatra pentru lumină şi sunet confirmă că a existat un plan sofisticat", spune Eneix. "Acustica este un exemplu fascinant."

În Camera Oracolului, la al doilea etaj al Hypogeumului, există o mică nişă ovală la nivel, spune Eneix. Dacă un bărbat cu voce puternică vorbeşte spre ea, produce un ecou puternic, sau o rezonanţă, care se răspândeşte în întreg complexul.

"Semnele întunecate care pot fi încă văzute pe marginea acestei nişe au fost văzute de multe, multe mâini care s-au sprijinit acolo. Există semne de ocru roşu în interior. Există un canal de amplificare sculptat în tavanul camerei, şi urme de design complex în ocru roşu, precum cântecele preistorice", a adăugat aceasta.

Eneix a venit cu ideea să investigheze mai departe fenomenul acustic după ce a urmărit un film denumit "Sunetele Epocii de Piatră" în timpul unui zbor de la Londra.

FSVT a testat caracterul rezonanţei în mai multe temple antice malteze şi a descoperit că are loc la o frecvenţă de 110 sau 111 hertzi- apropiat de vocea unui bărbat cu voce joasă. Această descoperire a fost coroborată cu cercetarea publicată în 1996 de Princeton Engineering Anomalies Research Group, care a descoperit că unele camere megalitice antice din Marea Britanie şi Irlanda susţin o rezonanţă puternică, la o frecvenţă cuprinsă între 95 şi 120 hertzi.

Cercetările efectuate de dr.Ian A. Cook şi colegii săi de la UCLA, publicate în ziarul "Timp şi Minte" în 2008, au folosit EEG (electroencefalogramele) pentru a monitoriza activitatea creierului voluntarilor, în timp ce ascultau diferite frecvenţe de sunet. Au descoperit că la 110 hertzi, activitatea creierului se schimbă brusc. Secţiunea din creier responsabilă pentru procesarea limbajului a devenit relativ dezactivată, iar zonele legate de stare, empatie şi comportament social "s-au aprins".

"Cu siguranţă, [oamenilor de la începuturi] le-a plăcut ceea ce obţineau şi au construit pentru a îmbunătăţi efectul", a explicat Eneix.

Arheologii nu au putut încă explica, în ce fel această inginerie sofisticată a apărut încă de acum 6000 de ani, însă constructorii templelor antice din Malta e posibil să fi fost printre primii care să folosească acustica în ritualuri religioase, într-o tradiţie îndelungată ce o depăşeşte pe cea a grecilor şi romanilor din antichitate.