Asociaţie de procurori consideră "necesară şi oportună" preluarea Poliţiei judiciare de către Parchet

Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti (Epoch Times România)

Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) consideră „necesară şi oportună” preluarea Poliţiei judiciare de către toate unităţile de parchet, „inclusiv de către parchetele de pe lângă judecătorii, unde există cel mai mare volum de muncă”, se arată într-un comunicat de presă remis Epoch Times România.

AMASP susţine că argumentul pentru acest transfer l-ar fi identificat în Constituţia României, unde se precizează că ”Parchetele (...) conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii”.

„Având în vedere faptul că este singura prevedere constituţională care face referire la poliţia judiciară, situând-o la articolul referitor la ‘Rolul Ministerului Public’, este predictibilă dorinţa legiuitorului constituţional de a plasa acest organ judiciar mai degrabă la autoritatea judecătorească decât la cea executivă”, se arată în documentul citat.

Demersul AMASP vine în contextul în care ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode, a afirmat, marţi, într-o conferinţă de presă, că este imposibil ca poliţiştii judiciari să treacă de la Ministerul Afacerilor Interne la Ministerul Justiţiei, pentru că ar fi vorba de 60% din Poliţia Română, informează Ziare.com.

"În programul de guvernare este prevăzut preluarea Poliţiei Judiciare de la MAI la Ministerul Justiţiei. În urma unor discuţii pe care le-am avut cu Ministerul Justiţiei, şi noi, şi Ministerul Justiţiei, am ajuns la concluzia că acest lucru este, practic, imposibil. Vorbim de peste 28.000 de poliţişti de Poliţie Judiciară din cei 48.000 de poliţişti cât are Poliţia Română astăzi, 60% practic din Poliţia Română ar trebui conform acestei reglementări să treacă în subordinea Ministerului Justiţiei, ceea ce ar crea o mare problemă în MAI şi o problemă la fel de mare în Ministerul Justiţiei, pentru că nu ar putea să îi gestioneze", a declarat Bode.

Şeful Internelor a mai precizat că este nevoie de un ghid al poliţistului judiciar.

"Astăzi un poliţist detaşat la DNA, spre exemplu, în momentul când expiră mandatul primim la MAI o solicitare de prelungire cu încă trei ani a respectivului mandat şi cred că ar fi nevoie să avem un ghid al poliţistului de poliţie judiciară astfel încât să ştii, dacă din cei 28.000 de poliţişti de poliţie judiciară doresc să ajungă la DNA o mie, din cei o mie pot fi selectaţi cei 50-150 de câţi are nevoie această structură de elită. Nu să-mi vină parchetul să îmi spună ‘Popescu vreau să îl detaşaţi la DNA’ şi din cei o mie care se califică profesional să poată să fie recrutaţi cei mai buni", a explicat Bode.

Redăm integral comunicatul Asociaţiei Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP):

Luând act de declaraţiile liderilor partidelor politice din coaliţia de guvernare şi ale membrilor executivului, referitoare la locul şi rolul poliţiei judiciare din punct de vedere organizaţional şi procesual, AMASP subliniază încă o dată necesitatea şi oportunitatea preluării poliţiei judiciare de către toate unităţile de parchet, inclusiv de către parchetele de pe lângă judecătorii, unde există cel mai mare volum de muncă.

Un argument pentru transferul poliţiei judiciare la unităţile de parchet îl identificăm în articolul 131 alin. (3) din Constituţia României, conform căruia ”Parchetele (...) conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.” Având în vedere faptul că este singura prevedere constituţională care face referire la poliţia judiciară, situând-o la articolul referitor la ”Rolul Ministerului Public”, este predictibilă dorinţa legiuitorului constituţional de a plasa acest organ judiciar mai degrabă la autoritatea judecătorească decât la cea executivă.

Un alt argument îl regăsim în art. 3 din Codul de procedură penală, unde este prevăzut că funcţia de urmărire penală revine organelor de urmărire penală, adică parchetelor şi poliţiei judiciare. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia decizia nr. 51/2016 interpretând dispoziţiile art. 142-143 C. proc. pen. în sensul că toată activitatea de interceptare a convorbirilor telefonice şi a celorlalte comunicaţii, supraveghere operativă şi alte metode de speciale de cercetare sunt mijloace de probă şi pot fi administrate doar de procuror sau de ofiţerii poliţiei judiciare.

Declaraţiile ministrului de interne în funcţie, prin care se susţine faptul că o preluare a poliţiei judiciare de către parchete ar reprezenta o problemă majoră de personal pentru MAI, insinuând că nu ar exista capacitatea de a derula alte activităţi, este fundamental falsă şi în realitate arată o problemă de viziune care justifică tocmai măsura preluării poliţiei judiciare de către parchete.

Poliţiştii din cadrul poliţiei judiciare ar trebui să aibă ca atribuţii de serviciu, după cum indică şi denumirea, exclusiv activitatea de efectuare a cercetării penale şi nu utilizarea lor în acţiuni de verificare a pieţelor, paza stadioanelor sau aplicarea sancţiunilor contravenţionale. Atât timp cât poliţia judiciară efectuează alte activităţi decât cele de urmărire penală mii de dosare sunt tergiversate, cetăţenii au un grad redus de încredere în organele de urmărire penală şi rata infracţionalităţii creşte în mod inerent. Subliniem că statele civilizate au înţeles rolul poliţiei judiciare astfel încât au departamente specializate precum Bundeskkriminalamt în Germania, Comisaria general de policia judicial în Spania sau Direction centrale de la police judiciaire în Franţa, instituţii care nu sunt utilizate la acţiuni de verificare a pieţelor în timpul sărbătorilor pascale.

De asemenea, atragem atenţia că o astfel de modificare poate fi doar benefică pentru modul de distribuire a bugetului alocat poliţiei judiciare, transferul la parchete generând desfiinţarea numeroaselor funcţii de conducere prin reorganizarea direcţiilor, serviciilor, birourilor diverse care există în acest moment în cadrul MAI.

În plus o astfel de modificare va pune capăt discuţiilor privind dubla subordonare a poliţiei judiciare şi va elimina orice suspiciune sau tentaţie de intervenţie a ”lanţului de comandă”2 din cadrul ierarhiei poliţiei în cercetarea penală, evitându-se încălcarea normelor de procedură prin cunoaşterea conţinutului dosarelor penale de către conducerea administrativă a MAI sau prin îndrumări privind modul de derulare a anchetei, date de alte persoane decât procurorul care supraveghează urmărirea penală.

Nu în ultimul rând, prin transferul poliţiei judiciare la unităţile de parchet se poate efectua o selecţie bazată pe meritocraţie şi promovarea unor examene de cunoştinţe juridice a persoanelor care doresc obţinerea avizului de poliţie judiciară, evitând astfel ideile ingenioase de creare de ghiduri şi pliante sau dorinţe exprimate de ministrul de interne de a decide structura administrativă a MAI ce poliţişti sunt potriviţi pentru a desfăşura activitatea în cadrul DNA sau DIICOT. De altfel, dacă ministrul de interne doreşte profesionalizarea poliţiei judiciare îl invităm să preia şi să pună în practică, alături de reprezentanţii Ministerului Public, ideea obţinerii avizului de poliţie judiciară doar după promovarea unui examen de drept penal şi procesual penal.

Reamintim că în conformitate cu programul de guvernare asumat de actualul executiv ”o justiţie eficientă în domeniul penal presupune colaborarea foarte bună dintre procuror şi poliţist, fără niciun fel de imixtiuni. În activitatea sa de organ de cercetare penală poliţistul trebuie să aibă o singură linie de subordonare, şi anume subordonarea faţă de procuror. De aceea, avem în vedere promovarea celei mai potrivite soluţii legislative pentru trecerea poliţiei judiciare în subordinea parchetelor (...)”.

Ignorarea politicilor publice asumate şi discuţiile contradictorii din ultima perioadă conferă o zonă de predictibilitate zero. Trecând peste cifrele greşite intenţionat de executiv, lipseşte o minimă analiză a ceea ce ar trebui să stea la baza unei reforme promise. Astfel, pe o schemă de circa 60.000 de poliţişti, există circa 20% poliţişti care deţin avizul de poliţie judiciară. Această cifră este una reală şi sustenabilă, având în vedere că circa 15% din cifra avansată de minister reprezintă funcţii de conducere. De fapt, deja citată ”pierdere a lanţurilor de comandă”, dar şi a informaţiei din dosarele penale, reprezintă principala îngrijorare a celor care, mai devreme sau mai târziu, s-ar putea confrunta cu anumite nevoi pe această linie.

Trecerea poliţiei judiciare la Ministerul Justiţiei sau la Ministerul Public ar însemna, în primul rând, mai multe garanţii pentru poliţia judiciară lucru pe care, în anul 1904, ministrul de interne de atunci, Vasile Lascăr, singurul reformator al Poliţei Române, l-a realizat prin conferirea statutului de inamovibilitate unor ofiţeri, transformând poliţia dintr-o „organizaţie de putere a partidelor politice într-o corporaţiune demnă de încredere, înzestrată cu toate atribuţiunile necesare”.

Deşi au trecut 117 ani de la acea declaraţie, dorinţa politicului de a menţine ”organizaţia de putere” la dispoziţie este neschimbată.