Capcana lui Plahotniuc la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova

Maia Sandu a tras recent un semnal de alarmă referitor la riscul ca forţele anti-oligarhice de dreapta să nu ajungă la un acord privind un candidat comun la alegerile prezidenţiale. Realizarea acestui obiectiv este vitală, chiar dacă preşedintele are puteri limitate.
Vlad Plahotniuc
Vlad Plahotniuc (facebook.com)

Potrivit Barometrului de Opinie publicat recent de IPP, fostul Ministru al Educaţiei, al cărui partid PAS este pe punctul de a se înregistra şi de a-şi crea filiale în teritoriu, ar fi creditat cu 20,51 intenţie de vot şi ar intra în turul doi cu socialistul Igor Dodon, pentru care ar vota 29,41% din respondenţi. Ca şi în alte sondaje, ea este urmată de liderul Partidului Platformei Demnitate şi Adevăr, Andrei Năstase, creditat cu 12,24%.

Maia Sandu s-a declarat îngrijorată de faptul că partidele de dreapta nu sunt solidare, iar ca urmare la alegerile prezidenţiale din toamna aceasta ar putea să nu ajungă în turul doi candidatul opoziţiei antisistem. „Fărâmiţarea pe dreapta este periculoasă pentru ţară. Se poate întâmpla să nu ajungă un candidat potrivit în turul doi. Discuţiile pe care le-am avut până acum au fost generale. Am discutat cu Andrei Năstase, liderul Platformei Demnitate şi Adevăr. Mai sunt şi alţi potenţiali participanţi, dar va fi destul de dificil să elaborăm mecanismele pentru ca să identificăm candidatul cel mai potrivit şi mai puţin vulnerabil. E devreme să discutăm de acest lucru, lucrurile se vor schimba”, a declarat ea la postul protv Chişinău.

Acest semnal este într-adevăr de luat în seamă. În momentul deciziei Curţii Constituţionale de alegere a preşedintelui prin vot direct, scriam despre mişcarea surpriză a lui Plahotniuc. Prin această manevră, Sistemul oligarhic şi-a asigurat stabilitatea şi a câştigat timp, dar mai ales a încercat să dezbine opoziţia, scopuri care în mare parte au fost atinse.

Obiectivele Sistemului, realizate

Oligarhul n-a mai trebuit să scoată la lumină faptul că îi are în buzunar şi pe unii deputaţi socialişti şi comunişti, aşa cum ar fi fost necesar în cazul alegerii preşedintelui de către Parlament cu trei cincimi din totalul deputaţilor. În plus, alegerile parlamentare anticipate sunt tot mai greu de obţinut în prezent, protestele au scăzut în intensitate, guvernul mimează reformele, iar unii dintre protestatari sunt arestaţi şi intimidaţi. Mai mult, prin vizita cumpărată se pare pe bani mulţi în SUA, Plahotniuc se prezintă acum ca liderul neoficial legitimat chiar şi de americani, ca garant al aşa-zisei stabilităţi şi a păstrării vectorului vestic.

În ceea ce priveşte opoziţia, puterea a reuşit să rupă frontul comun creat ad-hoc împotriva Sistemului Oligarhic de forţele pro-ruse şi pro-europene anti-oligarhice. Dodon şi Usatîi s-au distanţat de Platforma DA, iar vechile clivaje geopolitice au revenit în prim-plan pentru că a fost lansată tema prezidenţialelor.

Capcana întinsă de Plahotniuc populaţiei şi opoziţiei este una simplă, dar periculoasă. Pentru consolidarea regimului său şi a aşa zisei stabilităţi, care înseamnă stagnare, nu reformă, el a aruncat funcţia de preşedinte în joc mizând pe faptul că această temă va schimba agenda publică şi va abate atenţia populaţiei de la problemele uriaşe – precum plata furtului miliardului din banii lor – şi de la lipsa de voinţă a cabinetului Filip de a scoate instituţiile cheie din captivitate, şi totodată pe faptul că va dezbina partidele de opoziţie, care vor intra în competiţie.

Barometrul Opiniei Publice arată fără echivoc că orice candidat oficial al PD-ului precum Candu sau Lupu nu are nicio şansă să iasă din marja de eroare, d-apoi să fie ales preşedinte. Ca urmare, oligarhul suprem s-ar putea mulţumi şi cu o coabitare cu Igor Dodon, liderul socialiştilor, pe care se spune că l-ar avea în buzunar. În interviul acordat deschide.md, Plahotniuc nu a exclus o asemenea variantă. Până la urmă, Dodon este un preşedinte convenabil pentru el deoarece poate să spună că statutul nu este capturat, că reprezentantul opoziţiei este ales democratic şi în acelaşi timp să şi reducă din sprijinul pentru socialişti, care se vor afla cu un picior la putere.

Lipsa pârghiilor şi riscul vectorului

Oricum funcţia de preşedinte al Republicii Moldova este mai degrabă simbolică şi de reprezentare, iar atâta vreme cât atribuţiile acestuia nu vor fi extinse, alegerea sa prin vot direct nu-i va fi suficientă noului preşedinte, oricare ar fi el, pentru a se lupta cu Sistemul Oligarhic. Potrivit Constituţiei, acesta nu numeşte procurorul general şi şeful Consiliului Naţional Anticorupţie, ca în România, ci Parlamentul are atributul numirilor în aceste funcţii-cheie. Preşedintele are atribuţii de politică externă şi legate de apărare, fiind comandantul suprem al forţelor armate, dar nu are atribuţii de legiferare şi aşa cum s-a văzut în cazul Timofti nu are puterea de a se opune dorinţelor unei majorităţi formalizate prin orice mijloace şi unei Curţi Constituţionale, care prin interpretările ei este aproape un legislativ. Prin urmare, pârghiile sale de a contracara abuzurile guvernului şi Parlamentului sunt limitate.

Aceasta este capcana lui Plahotniuc: El încearcă să dezbine Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr şi PAS astfel încât acestea să meargă separat la prezidenţiale în primul tur pentru ca niciunul dintre candidaţii dreptei anti-oligarhice să nu intre în turul 2, ci printr-o polarizare a voturilor, să ajungă Dodon şi un candidat al puterii.

Partidele anti-oligarhice precum PDA sau PAS nu au însă cum să nu participe la scrutinul prezidenţial. Teoretic alegerile parlamentare ordinare sunt abia peste trei ani. Până atunci s-ar putea însă să nu mai fie nimic de salvat şi să fie prea târziu. Analistul politic Igor Boţan îmi spunea într-un interviu că ”dacă rămân aşa-zişii pro-europeni încă trei ani de zile la putere, apoi Dodon şi Usatâi ar putea să ia o majoritate constituţională, să umble la Constituţie şi să federalizeze R.Moldova”.

Acest pericol este real din păcate. Ultimul Barometru de Opinie arată că aşa-zisele partide pro-europene aflate la guvernare sau în opoziţie - PL, PDM, ca şi PLDM şi PPEM-ul lui Leancă - sunt pe cale de dispariţie şi nu ar mai intra în Parlament la următoarele alegeri. Mai grav însă este că cu cât se menţin mai mult la putere nişte partide şi lideri care nu mai reprezintă pe nimeni şi sunt total decredibilizaţi, sprijinul pentru vectorul vestic va continua să scadă.

Potrivit BOP, o eventuală aderare la UE ar fi susţinută de 36% dintre moldoveni, faţă de 47% care ar opta pentru vectorul pro-estic. În plus, a scăzut considerabil şi numărul susţinătorilor aderării Moldovei la NATO. Doar 11,4% din respondenţi ar fi gata să voteze pentru aderarea ţării la Alianţă.

Aceste lucruri pot fi explicate dincolo de lipsa unor perspective clare de aderare la UE şi NATO, şi prin girarea guvernului Plahotniuc de către partenerii de dezvoltare, fie că este vorba despre România, UE sau SUA. Faptul că Antony Blinken, adjunctul secretarului de stat american, a lăudat la Bucureşti ”eforturile reformiste” ale guvernului Filip şi a declarat că ”este foarte pozitiv să vedem eforturile îndreptate spre reformă ale guvernului moldovean” şi că Victoria Nuland s-a tras în poză cu Plahotniuc nu ajută, ci dezamăgeşte. Degeaba au lăsat americanii tehnică militară performantă să defileze prin centrul Chişinăului, dacă nu se gândesc la ce vor cetăţenii.

Sondajul mai arată şi că forţele pro-ruse, partidele lui Usatîi şi Dodon, ar putea obţine împreună 64 mandate din 101 în Parlament în cazul unor alegeri. Americanii ar trebui să înţeleagă că orice stabilitate oligarhică în R.Moldova pe care o susţin pe termen scurt va avea un efect de bumerang pe termen lung – adică vor veni pro-ruşii la putere, exact ce încearcă să împiedice acum.

Candidatul unic al dreptei

Date fiind aceste realităţi, PAS şi PPDA nu-şi pot permite să nu candideze şi nici să-şi rupă unul altuia din electorat, din orgolii mărunte, mergând pe căi separate. Singura lor şansă este să prezinte un candidat unic. Este exact ce Plahotniuc încearcă să împiedice în prezent. În interviul acordat portalului deschide.md, el a afirmat că dacă partidele de dreapta se vor uni în jurul unui singur candidat, scorul dreptei va fi mai mic decât cel pe care l-ar obţine împreună mergând separat. Aceasta este capcana lui Plahotniuc: El încearcă să dezbine Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr şi PAS astfel încât acestea să meargă separat la prezidenţiale în primul tur pentru ca niciunul dintre candidaţii dreptei anti-oligarhice să nu intre în turul 2, ci printr-o polarizare a voturilor, să ajungă acolo Dodon şi un candidat al puterii. Sistemul Oligarhic va mai planta nişte candidaţi care să le fure din voturi şi va folosi tot aparatul din dotare, de la primari, la instituţii şi mass-media, pentru a-şi impune un preşedinte convenabil. Cursa va fi din start inegală.

Nu se ştie încă dacă Renato Usatîi, care nu poate candida la aceste alegeri, dar se bucură de un capital electoral suficient de mare pentru a înclina decisiv balanţa în favoarea uneia dintre părţi, îl va susţine pe Igor Dodon sau va prefera să vină cu un candidat propriu la preşedinţie. O asemenea variantă a dispersării voturilor de stânga ar fi benefică forţelor anti-oligarhice, dar doar dacă acestea vor fi unite. În cazul în care forţele pro-ruse vor merge împreună la prezidenţiale, forţele anti-oligarhice pro-europene sunt obligate să facă la fel.