Cel mai mare aisberg din lume scapă spre oceanul deschis

A-68 s-a format acum doi ani şi jumătate în Antarctica şi continuă să se îndrepte spre nord, fără să-şi piardă dimensiunea.
Aisbergul A-68
Aisbergul A-68 (ESA)

Aisbergul A-68 continuă să surprindă. S-a format în urmă cu doi ani şi jumătate din platforma Larsen C (bariera de gheaţă de pe coasta de est a Peninsulei Antarctice) şi de atunci a urmat o rută nordică, dar aproape că nu şi-a pierdut dimensiunea.

După ce s-a desprins din calota glaciară Larsen C din Antarctica, în iulie 2017, experţii au calculat cu ajutorul sateliţilor că A-68 avea o suprafaţă de aproximativ 5.800 de kilometri pătraţi şi, în prezent, pare să-şi menţină practic aceleaşi dimensiuni.

În ceea ce priveşte mărimea şi grosimea acestui aisberg unic, experţii au explicat că dacă întregul A-68 ar fi de dimensiunea suprafeţei unei foi A4, grosimea acestuia ar fi echivalentă cu cinci foi una peste alta.

„Iată uriaşul A-68 fotografiat de satelitul Sentinel-1 în momentul în care iese din marginea gheţii marine a Antarcticii. Aisbergul pare că este „furios”, deoarece topirea suprafeţei sale netede şi plane - care a avut loc în timpul verii - reflectă ecourile radarului”, a declarat pe contul său Twitter cercetătorul Mark Drinkwater, şeful misiunii observaţiilor terestre de la Agenţia Spaţială Europeană (ESA-EO).

Un alt expert care urmăreşte evoluţia aisbergului afirmă:

„În pofida faptului că este o masă de gheaţă care cântăreşte aproximativ un trilion de tone, [A-68] pare remarcabil de mobil ... Cu 160 de kilometri lungime şi doar câteva sute de metri grosime, A-68 arată mai mult ca un card de credit [gigantic] decât ca un aisberg comun. Este şi mai surprinzător faptul că deşi se află în oceanul deschis de luni de zile, A-68 are încă aceeaşi formă pe care o avea atunci când s-a format”, a relatat vara trecută profesorul Adrian Luckman de la Universitatea din Swansea (Regatul Unit).

Curenţii marini şi vântul l-au împins pe A-68 spre nord urmând coasta peninsulei Antarctice pe un traseu până acum destul de previzibil.

În prezent, A-68 este situat la 63 de grade latitudine sudică, încă în Oceanul Antarctic.

În ceea ce priveşte suprafaţa iniţială, recordul aisbergurilor observate în ultimele trei decenii cu ajutorul sateliţilor este deţinut de B-15, care s-a desprins din zona Antarctică de gheaţă Drygalski în anul 2000 şi a ajuns să aibă o suprafaţă de 11.000 km pătraţi .

În 1998, a apărut din zona Ronne, tot în Antarctica, aisbergul A-38, cu o suprafaţă de 6.900 de kilometri pătraţi. A treia poziţie în acest clasament este deţinută de B-15A, apărut în 2002, cu o suprafaţă de aproximativ 6.400 km pătraţi, şi apoi A-68, cu aproximativ 5.800 km pătraţi.

Datele disponibile ar indica faptul că primele trei aisberguri de pe această listă au dispărut sau s-au fragmentat până când au ajuns la dimensiuni mult mai mici şi, cel mai probabil, A-68 ocupă acum prima poziţie a clasamentului.

Cel mai recent aisberg mare format este D-28, desprins din bariera Amery (Antarctica) în octombrie anul trecut. În momentul formării, D-28 avea o suprafaţă de aproximativ 1.580 de kilometri pătraţi.

De când s-a separat de platforma de gheaţă Larsen C, în 12 iulie 2017, aisbergul A-68 s-a rotit circa 270 de grade şi a fost transportat la 250 km spre nord de curentul marin cunoscut ca vârtejul Weddell.

O reprezentare creată din sute de imagini capturate de echipele satelitului Sentinel-1 de la Agenţia Spaţială Europeană (vezi clipul video de mai sus) arată traseul primelor luni de la desprinderea sa de platforma Larsen C.

Mai multe informaţii aici.