China devine cel mai mare cumpărător de GNL din lume cu o avalanşă de contracte pe termen lung

Rezervoare GNL într-un port din China
Rezervoare GNL într-un port din China (Youtube - captură ecran)

China devine rapid cea mai mare forţă dominantă din lume în domeniul gazelor naturale lichefiate, cumpărătorii chinezi reprezentând 40% din contractele recente de GNL pe termen lung încheiate între jucătorii globali, potrivit Nikkei Asia.

Un exemplu în acest sens ar fi cel al gigantului energetic chinez Sinopec Group, care a încheiat la sfârşitul anului trecut un acord pe 27 de ani cu compania de stat QatarEnergy pentru a cumpăra 4 milioane de tone de GNL pe an. Importurile ar trebui să înceapă în jurul anului 2026. În calitate de client cheie, China negociază, de asemenea, să investească într-un proiect masiv din Qatar pentru a extinde producţia de GNL.

În acelaşi timp, o companie energetică chineză din sectorul privat, ENN Group, a semnat anul trecut un contract cu Energy Transfer, cu sediul în Texas, pentru a cumpăra 2,7 milioane de tone de GNL anual timp de 20 de ani. ENN şi-a mărit acordul de cumpărare cu NextDecade, cu sediul tot în Texas, la 2 milioane de tone pe an, tot pe 20 de ani. În plus, NextDecade a convenit să furnizeze 1 milion de tone de GNL pe an către China Gas Holdings, al cărui acţionar principal este un vehicul de investiţii controlat de oraşul Beijing. Importurile ar urma să înceapă la sfârşitul anilor 2020.

Pe parcursul anilor 2021 şi 2022, China a încheiat contracte de achiziţie de GNL pe termen lung în valoare de aproape 50 de milioane de tone pe an, informează firma europeană de cercetare Rystad Energy. În această încercare nu foarte ascunsă de a acapara piaţa GNL, China a triplat amploarea achiziţiilor prin contracte pe termen lung în doar doi ani, faţă de volumul anual de aproximativ 16 milioane de tone din 2015 până în 2020.

În 2020 şi 2021, tranzacţiile la vedere au reprezentat 40%-50% din importurile de gaze naturale ale Chinei, cu mult peste procentul de 30% estimat pentru Japonia. Dar China pare să fi schimbat strategia pentru a se adapta cererii pe termen lung. Contractele pe termen lung oferă o mai mare stabilitate a livrărilor în comparaţie cu contractele spot.

În 2021, China a depăşit Japonia ca principal importator mondial de GNL. Dar anul trecut, importurile au scăzut aparent cu 18%, până la aproximativ 65 de milioane de tone, din cauza consecinţelor economice ale pandemiei de coronavirus. Cu toate acestea, se estimează că cererea de gaze naturale a Chinei în 2030 va fi cu peste 50% mai mare decât în 2021.

Pe fondul eforturilor globale de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, multe ţări s-au orientat către gazele naturale ca fiind un combustibil de tranziţie relativ curat. Institutul de Economie Energetică din Japonia preconizează că cererea anuală de GNL la nivel mondial va ajunge la 488 de milioane de tone în 2030, în creştere cu aproximativ 40% faţă de 2020. Dar oferta globală este pe cale să fie inferioară cererii cu 7,6 milioane de tone pe lună în 2025.

Contingentul Chinei abordează riscul de a fi exclus din lanţul de aprovizionare cu GNL într-un moment în care SUA şi aliaţii lucrează pentru a crea lanţuri de aprovizionare fără China pentru semiconductori. Contractele pe termen lung sunt văzute ca o acoperire împotriva unor astfel de întreruperi.

În mod ironic, SUA este deja cel mai mare furnizor de GNL al Chinei, pe baza contractelor pe termen lung. Aceleaşi SUA care dezvoltă în mod agresiv lanţuri alternative de aprovizionare cu semiconductori care ocolesc Beijingul şi care au luat măsuri drastice în ceea ce priveşte ingineria inversă chineză a tehnologiei americane. Şi în timp ce Beijingul a impus un tarif de 25% pentru GNL fabricat în America în 2019 în timpul războiului comercial, a început apoi să emită derogări de la taxe în 2020, iar din 2021, companiile chineze şi americane au semnat o serie de contracte masive de GNL.

În prezent, China importă aproximativ 90 de milioane de tone de GNL prin contracte pe termen lung, iar SUA sunt responsabile pentru aproximativ 25 de milioane. Australia se situează pe locul următor, cu aproximativ 17 milioane de tone, în timp ce Orientul Mijlociu furnizează 14 milioane, iar Rusia contribuie cu aproximativ 6 milioane.

În ciuda faptului că depinde în mare măsură de contractul pe termen lung cu SUA, Beijingul intenţionează să evite dependenţa de GNL american, iar China "este pregătită să extindă cooperarea cu Qatar în domeniul gazelor naturale şi în alte sectoare energetice tradiţionale", a declarat preşedintele Xi Jinping în timpul unei întâlniri din decembrie cu emirul Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, în capitala Arabiei Saudite, Riad.

În plus, Beijingul îşi diversifică atent furnizorii în numele securităţii energetice. Dincolo de gazul natural lichefiat transportat cu tancuri, China aduce, de asemenea, gaze naturale prin conducte. China îşi acoperă puţin peste jumătate din cererea de gaze naturale prin producţia internă, iar restul provine din Rusia şi Turkmenistan. Livrările de gaze naturale sunt completate de GNL din SUA şi din alte surse.

"Este mai bine să nu ne bazăm pe o singură ţară pentru 30%-40% din nevoile noastre", a declarat un director al unei mari companii petroliere chineze, o lecţie pe care Europa a învăţat-o pe calea cea mai grea.

Pe măsură ce China apare ca un cumpărător dominant de GNL, rolul cumpărătorilor japonezi s-a diminuat.

În 2021 şi 2022, companiile japoneze au acceptat mai puţin de 10 milioane de tone de GNL pe an în contracte pe termen lung. Companiile de utilităţi se feresc de contracte mari de GNL din cauza incertitudinilor legate de cererea viitoare, pe fondul mişcării de decarbonizare, al scăderii populaţiei Japoniei şi al repornirii centralelor nucleare.

Importatorul japonez de GNL JERA, o societate mixtă între companiile de utilităţi Tokyo Electric Power Co. Holdings şi Chubu Electric Power, a decis la sfârşitul anului 2021 să nu reînnoiască un contract pe 25 de ani cu Qatar pentru a cumpăra 5 milioane de tone de GNL anual. Compania chineză Sinopec a intervenit rapid şi a apărut ca fiind cumpărătorul înlocuitor al Qatarului.

Înainte ca dezvoltatorii de GNL să înceapă producţia în cadrul noilor proiecte, aceştia semnează contracte pe termen lung cu importatorii pentru a-şi asigura veniturile şi pentru a prelua finanţare de la creditori. Companiile japoneze din domeniul energiei şi al gazelor naturale au preluat cândva rolurile de lider pentru proiectele din Asia de Sud-Est şi Australia, dar acum jucătorii chinezi caută să îndeplinească această funcţie.