Cum dispare un spital: cărămidă cu cărămidă, ţeavă cu ţeavă

(photos.com)

Închis la începutul acestui an, după zeci de ani de funcţionare, fostul spital de boli venerice “Scarlat Longhin” din Bucureşti a ajuns o ruină, hoţii descompunând clădirea, pur si simplu, bucată cu bucată. În fiecare zi, zeci de persoane se prezintă încă de dimineaţă la “muncă“ la spitalul care, rămas de câteva luni fără pază, este victimă sigură. Hoţii de fier – de această dată nu este vorba de fier vechi, pentru că hoţii smulg pur si simplu fierul din pereţi - şi oamenii străzii au transformat fosta unitate sanitară într-o ruină, furând absolut tot, inclusiv linoleumul, parchetul, geamurile, uşile, ţevile şi cablurile de electricitate. Nu putea să “scape” nici cărămida, nici fierul din structura de rezistenţă a clădirii, aşa că în acest moment există zone ale spitalului care stau să cadă, intrarea în incintă fiind extrem de riscantă. Construcţia are trei niveluri şi există adevărate clanuri care acţionează fiecare în altă zonă, fără a se “deranja” reciproc.

Până în prezent, nici Poliţia şi nici vreun alt organ al statului nu a încercat să oprească în vreun fel jaful. Explicaţia este simplă: spitalul "Scarlat Longhin" a fost închis pentru că fusese retrocedat foştilor proprietari în urmă cu şapte ani! Iar aceştia, acum, se gândesc probabil la faptul că bandele de vandali nu fac decât să „cureţe” terenul de o clădire veche, pe care, cu siguranţă, nu o mai doresc.

Clădirile în care au funcţionat secţiile spitalului au aparţinut familiei Mociorniţă înainte de cel de-al doilea război mondial. Întreaga suprafaţă a spitalului a fost revendicată în 1994, însă moştenitorii, Mociorniţă şi Manolescu, nu au câştigat în instanţă. La începutul lui 2007, Adriean Videanu, fostul primar al Capitalei le-a restituit întreaga suprafaţă a spitalului, deşi proprietatea fusese pierdută în favoarea statului român în anul 1941, după ce fusese ipotecată.

Prin lege este prevăzută o perioadă de cinci ani în care spitalul poate funcţiona, dar numai contracost. Cu Marie-Roşe Mociorniţă s-a căzut la pace prin semnarea unui contract de închiriere, valabil până în 2011, în baza căruia spitalul îi plăteşte lunar chirie pentru clădirea principală, căile de acces şi terenul aferent. Dar familia Manolescu şi-a primit terenul şi imobilele, prin eliberarea celorlalte patru corpuri de clădire.

Clădirile în care au funcţionat secţiile spitalului au aparţinut familiei Mociorniţă înainte de cel de-al doilea război mondial. Întreaga suprafaţă a spitalului a fost revendicată în 1994, însă moştenitorii, Mociorniţă şi Manolescu, nu au câştigat în instanţă.

Spitalul a fost desfiinţat la sfârşitul anului trecut, iar personalul a fost transferat temporar la Spitalul "Victor Babeş" până la organizarea unei noi clinici într-o altă unitate sanitară a municipalităţii. În prezent, Spitalul de Boli Dermato-Venerice "Scarlat Longhin" are 90 de paturi, în majoritatea timpului aproape pline. În spital sunt angajate 120 de persoane, dintre care 10 medici specialişti, restul fiind rezidenţi, asistenţi, dar şi personal TESA.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Societate, cultură