Cuptorul cu microunde: transformări periculoase ale moleculei de apă

Cuptoarele cu microunde au devenit parte integrantă a vieţii noastre şi acum este greu de imaginat cum se descurcau oamenii fără aceste aparate în epoca premodernă. Totuşi, în ultimii ani au început să apară diverse informaţii potrivit cărora cuptoarele cu microunde au o influenţă nocivă asupra produselor alimentare şi prin intermediul acestora, asupra sănătăţii organismului uman.

Cuptoarele cu microunde sunt cele mai populare aparate de uz casnic din locuinţele noastre şi se pare că nu accidental. În programul supraîncărcat din ziua de azi, nu îţi poţi permite să risipeşti timpul preţios pentru prepararea obişnuită a bucatelor. Necesitatea este mama invenţiei.

Se crede că iniţial cuptoare cu microunde au fost inventate de germani pentru necesităţile campaniilor lor militare. Sunt aparate relativ compacte şi economisesc timp, în special când este necesară preparea produselor în cantităţi sporite. Cuptoarele cu microunde au fost numite radiomissor. După război, multe invenţii similare din acest domeniu au ajuns în posesia SUA şi URSS.

În 1946, americanul Percy Spencer, inginer de la Raytheon Corporation, a făcut o declaraţie potrivit căreia a reuşit să creeze un cuptor cu microunde. Raytheon Corporation a primit primul brevet pentru această invenţie. Ulterior, compania a lansat în lume primul cuptor cu microunde Radarange. Dispozitivul era livrat nemijlocit în structurile forţelor armate ale SUA şi era folosit doar pentru dezgheţarea rapidă a alimentelor. Cu toate că a trecut mult timp de atunci, designul iniţial nu s-a schimbat în mod semnificativ.

Multe surse indică faptul că după ce a apărut renumita invenţie, oamenii de ştiinţă sovietici au efectuat cercetări serioase pentru testarea acestui aparat, care i-au convins de existenţa unor pericolele aferente produselor alimentare încălzite cu ajutorul microundelor. Respectiv, în perioada 1976–1987, cuptorul cu microunde a fost interzis spre utilizare în URSS. De ce?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să înţelegem principiul de bază al funcţionării cuptorului cu microunde. Cuptorul convenţional încălzeşte produsele alimentare din exterior spre interior. Totuşi, ar fi oportun să menţionăm că acest dispozitiv - cuptorul cu microunde - nu trebuie să poarte o astfel de denumire pentru că, în principiu, nu încălzeşte nimic.

Toate cuptoarele cu microunde conţin un magnetron, ce generează un câmp electromagnetic. Dispozitivul generează radiaţii cu microunde cu o frecvenţă de aproximativ 2450 de megahertzi (MHz) sau 2,45 gigahertzi (GHz). O astfel de radiaţie de microunde interacţionează cu moleculele produselor alimentare, în special cea a apei. Moleculele alimentelor (în special moleculele apei), au potenţial pozitiv şi negativ, similar unui magnet care are polii nord şi sud. Polaritatea câmpului în cuptor se schimbă de la pozitiv la negativ, de milioane de ori pe secundă şi moleculele produselor alimentare se rotesc cu aceeaşi frecvenţă.

O astfel de vibraţie creează fricţiune, încălzind alimentele. Însă fricţiunea provoacă deteriorări consistente la nivelul moleculelor, de multe ori rupându-le una de alta şi deformându-le substanţial.

În 1992, prin intermediul unor studii suplimentare, s-a descoperit că gătitul într-un cuptor cu microunde cauzează modificări substanţiale în produsul supus preparării termice. S-a constatat că au loc transformări izomerice la nivelul amino-acizilor, care iau forme toxice.

Alte studii în acest sens au indicat modificări alarmante în sângele oamenilor care au consumat lapte şi legume încălzite într-un cuptor cu microunde. Opt voluntari au consumat, în diferite combinaţii, aceleaşi alimente, preparate în mai multe moduri. Consumul alimentelor gătite într-un cuptor cu microunde a condus la o scădere a hemoglobinei, a limfocitelor şi leucocitelor, iar nivelul colesterolului a crescut drastic.

Efectul cuptoarelor cu microunde a fost demonstrat foarte explicit în cazul experimentelor pe plante, care de altfel, pot fi replicate la domiciliu. Timp de nouă zile, plantele au fost udate cu apă încălzită într-un cuptor cu microunde şi pe aragaz. Primele efecte ale încetinirii creşterii plantelor au devenit evidente după doar trei zile. Nouă zile mai târziu, plantele irigate cu apa din cuptorul cu microunde practic se usucă.

Gătitul în cuptorul cu microunde poate provoca formarea d-nitrozodietanolaminei, un cunoscut cancerigen. În plus, radiaţiile pot transforma unii aminoacizi ce există în lapte şi cereale în agenţi cancerigeni sau izomeri biologic inactivi. Chiar şi o perioadă foarte scurtă de timp de expunere la microunde converteşte alcaloizii din plante în radicali liberi şi cancerigeni.

Expunerea în cuptoarele cu microunde, de asemenea, duce la o pierdere semnificativă de substanţe nutritive minerale în produsele alimentare. De exemplu, prepararea de broccoli într-un cuptor cu microunde duce la o pierdere de 97% din vitamina C.

Mulţi experţi suspectează că consumul de alimente modificate prin prepararea termică într-un cuptor cu microunde, are legătură cu apariţia adevăratei epidemii de cancer în epoca modernă.

Aşa cum am explicat anterior, datorită vibraţiilor intense şi a fricţiunii, moleculele şi sistemele celulare îşi pierd structura iniţială. Structurile moleculare se rup, iar moleculele se deformează (se produce izomeria structurală). Microundele au un efect negativ asupra informaţiilor genetice şi slăbesc potenţialele electrice de pe membrana celulelor. Ca rezultat, îşi fac aparenţa unele produse ale radiolizei.

Alimentele cu compuşi transformaţi şi produse ale radiolizei impun organismului nostru să se readapteze şi să se comute la regimul de urgenţă asigurare energetică. Celulele sunt obligate să se adapteze de la o respiraţie celulară normală la o producţie anaerobă a energiei prin fermentarea glucozei. Fermentarea anaerobă a glucozei sporeşte rezistenţa şi o dezvoltare abundentă a celulelor canceroase.

Cuptoarele cu microunde sunt, cu certitudine, mult mai comode în comparaţie cu alte surse alternative de preparare termică a bucatelor. Însă, noi suntem cei care, în ultimă instanţă, va trebui să ne facem alegerea raţională în favoarea comodităţii sau a inofensivităţii unor lucruri ”indispensabile” din viaţa noastră.