"De azi ne-aşteaptă Dincolo" - Nicu Covaci s-a stins din viaţă

Nicu Covaci s-a născut pe 19 aprilie 1947, la Timişoara. Covaci a urmat cursurile Liceului de arte plastice şi ale Institutului de Arte Plastice din Timişoara, conform informaţiilor de pe blogul său personal.

Formaţia Phoenix a fost înfiinţată în 1961 şi şi-a făcut debutul un an mai târziu.

Primă compoziţie proprie a fost piesa „Ştiu că mă iubeşti şi tu”, înregistrată la radio în 1964. În anul următor au urmat „Bun e vinul ghiurghiuliu” şi „Pădure, pădure”, primele melodii din rockul românesc inspirate din folclor, ambele păstrându-se în arhiva Radio România.

După 1971, stilul Phoenix s-a schimbat, muzicienii inventând etno-rock-ul. În 1977, membrii trupei au fugit în Germania, activând sub numele de Transsylvania-Phoenix până în 1989. În 1990, Phoenix s-a întors în România.

Discografia trupei în România include albume influente: „Vremuri” (1968), „Floarea stîncilor” (1969), „Cei ce ne-au dat nume” (1972, reeditat pe CD în 1999), „Meşterul Manole” (1973), „Mugur de fluier” (1974, reeditat pe CD în 1999), şi „Cantafabule” (1975). După întoarcerea în România, au lansat: „În umbra marelui urs” (2000), „În umbra marelui U.R.S.S.” (2003), „Baba Novak” (2005), „Vino, Ţepeş!” (2014).

În 1974, formaţia a fost interzisă, moment despre care Covaci a scris pe blogul personal: „Formaţia Phoenix a fost interzisă în 1974. (...) Mi-am dat seama că nu mai merge şi m-am hotărât să plec. De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. Singura soluţie era să-i scot ilegal din ţară. Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. I-am băgat în boxele Marshall şi am pornit spre graniţă. Noaptea, am ajuns la Orşova. Grănicerii (...) mi-au spus să descarc maşina şi să trec la percheziţie corporală. Le-am spus că în maşină se află instalaţia mea (…). Unul se urcase pe boxa în care era Ţăndărică şi îşi bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui. Până la urmă mi-au dat drumul şi am început să trec barajul spre sârbi. (...) Când am terminat, mă pun şi sârbii să deschid maşina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit uşa maşinii şi mi-au spus ‘Idi’. Am luat-o în sus pe munte. (...) Băieţii au ieşit la lumină odată cu ziua şi când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi şi la norii aurii de la picioarele noastre şi le-am spus ‘În rai’”.

Stabiliţi în Germania, Nicu Covaci şi membrii trupei (mai puţin Mircea Baniciu) au activat sub numele Mad House şi Transsylvania Phoenix, au scos câteva discuri şi i-au cunoscut pe Manfred „Mani” Neumann (vioară, voce) şi pe Tom Buggle (bass), care au apărut, alături de Covaci şi Ţăndărică, pe albumul „Transsylvania Phoenix”.

Covaci a revenit în ţară în 1990 şi a dat primul concert în luna mai a acelui an. A cântat la festivalul de la Palatul Copiilor din Bucureşti, unde, surprinzător, întreaga audienţă, formată în mare parte din persoane născute după ce formaţia a părăsit ţara, cânta alături de ei, demonstrând că ştiau toate versurile. A doua zi, Covaci susţine un concert alături de o formaţie formată din prieteni.

Din 1991 şi până în prezent, Phoenix concertează atât în România, cât şi în diverse ţări din estul şi vestul Europei.