De ce a câştigat Orban din nou în Ungaria

Liderul Fidesz a reuşit să-şi asigure încă odată supermajoritatea obţinută în 2010 printr-o politică populistă de combatere a firmelor de utilităţi străine şi o retorică virulent anti-colonialistă, cu accente eurosceptice. Chiar dacă Ungaria se putinizează, opoziţia nu a reuşit să se prezinte ca o alternativă credibilă.

După patru ani de mandat foarte contestat la guvernare, cu multe legi care au subminat grav democraţia, libertatea presei şi au subordonat politic toate instituţiile, Fidesz îşi păstrează totuşi majoritatea de două treimi şi va obţine în jur de 133 dintre cele 199 de locuri din Parlament, în timp ce alianţa celor 5 partide de stânga va avea doar 38 de locuri parlamentare. Partidul extremist şi pro-rus Jobbik, care a mizat pe discursurile revizioniste provocatoare în Ţinutul Secuiesc, obţine peste 23 de locuri, devenind aproape a doua forţă politică a ţării, după partidul lui Orban.

Cum se explică această victorie care pare să gireze derivele autoritariste ale lui Orban? În primul rând, prin faptul că premierul actual a mizat pe un populism naţionalist care a prins la publicul ungar. Rolul statului în economie a crescut puternic, iar guvernanţii au intrat în conflict cu Uniunea Europeană şi interesele companiilor străine. Orban a uzat de agitarea ameninţării externe, folosind argumente-sperietori precum companiile care vor să facă profit pe spatele cetăţenilor, sau FMI care vrea să transforme ţara în colonie, făcând-o dependentă, pentru a-şi întări legitimitatea pe plan intern. El s-a erijat în protectorul familiilor şi consumatorilor.

Prin confruntarea cu companiile de utilităţi străine, pe care le-a forţat să reducă preţurile pentru consumatori, şi prin creşterea taxelor plătite de corporaţiile străine care operează în Ungaria, Orban a câştigat simpatia unui segment electoral important care l-a perceput ca apărătorul intereselor sale. Viktor Orban a promis că, dacă partidul său câştigă alegerile legislative din 2014, sistemul de utilităţi va reveni în „proprietatea comunităţii” în cel mult doi ani. Mai mult, monopolurile străine vor fi rupte, iar cel puţin 50% din sectorul bancar ungar va fi naţionalizat.

Mitul cetăţii asediate a fost folosit cu abilitate de Orban pentru a distrage atenţia de la faptul că în mandatul său creşterea economică este modestă, iar bilanţul departe de a fi pozitiv. Datoria publică a Ungariei de 80% din PIB rămâne cea mai mare din Europa Centrală, iar reducerea deficitului la 3% s-a făcut prin naţionalizarea fondurilor private de pensii.

Prin confruntare, premierul a reuşit să menţină imaginea de lider puternic care nu se pleacă în faţa UE, ba chiar atacă lideri precum Angela Merkel, şi care se descurcă şi fără FMI. ”Suntem un popor unic aici în Europa. Nu avem prea mulţi prieteni”, a declarat Orban recent. Această temă a excepţionalismului ungar aminteşte de teoria excepţionalismului civilizaţional rus şi de cursul actual de izolare urmat de Kremlin.

Orban are un stil de guvernare foarte asemănător cu Putin, iar apropierea dintre Rusia şi Ungaria este deja în curs, anunţându-se investiţii ruseşti mari în domeniul energiei ungare. Prin urmare, Orban schimbă dependenţa de UE cu cea de Rusia. ”Putinizarea” Ungariei este cu atât mai surprinzătoare cu cât Viktor Orban era înainte de venirea la putere un adversar declarat al South Stream şi al influenţei ruseşti, iar acum susţine proiectul rusesc şi le dă undă verde ruşilor să investească în sectorul energetic din Ungaria.

O altă explicaţie pentru victoria lui Orban este că el şi-a pregătit din timp un sistem electoral care să favorizeze Fidesz. Scrutinul majoritar într-un tur, care îmbină listele naţionale şi circumscripţiile locale uninominale, a adus un surplus de voturi pentru partidul său. De ce? Pentru că guvernul său a trasat circumscripţiile, iar cetăţenii maghiari din afara graniţelor, cărora Orban le-a dat dubla cetăţenie, au putut să voteze şi ei.

Prin confruntarea cu companiile de utilităţi străine, pe care le-a forţat să reducă preţurile pentru consumatori şi prin creşterea taxelor plătite de corporaţiile străine care operează în Ungaria, Orban a câştigat simpatia unui segment electoral important care l-a perceput ca apărătorul intereselor sale.

În ceea ce priveşte opoziţia, ea nu a reuşit să vină cu personaje noi credibile, ci s-a aliniat la startul competiţiei electorale cu oameni vechi şi compromişi în ochii publicului precum fostul premier socialist Ferenc Gyurcsani, care a fost nevoit să demisioneze după ce a recunoscut că i-a minţit pe unguri în legătură cu starea economiei.

Mai mult, credibilitatea alianţei electorale de stânga a fost afectată şi de scandaluri de corupţie precum arestarea lui Gabor Simon, fost vicepreşedinte al Partidului Socialist, ca urmare a acuzaţiilor de evaziune fiscală şi falsificare de documente. A contat şi faptul că per ansamblu opoziţia nu a reuşit să prezinte soluţii şi programe alternative la populismul Fidesz. Mai mult, Alianţa numită în mod ironic ”Unitate” rămâne dezbinată, fapt care reiese şi din decizia de a forma grupuri parlamentare diferite în Parlament, după alegeri.

Pe de altă parte, opoziţia a acuzat faptul că a fost defavorizată pentru că nu şi-a putut comunica mesajul publicului din cauza legilor electorale impuse de Fidesz, care au interzis publicitatea electorală plătită la radio şi televiziuni. Asta nu poate explica însă decât parţial incapacitatea socialiştilor de a reveni la putere.

Un alt câştigător al alegerilor, dincolo de Orban şi Fidesz, este partidul extremist Jobbik care s-a cosmetizat, renunţând la retorica vehementă antisemită şi anti-romă în favoarea uneia revizioniste şi naţionaliste, care are mai mare priză la public. Faţă de scrutinul din 2010, când partidul lui Vona Gabor obţinea 16,7% din voturi, acum are 20,5%, ceea ce spune multe despre opţiunile eurosceptice şi naţionaliste din societatea ungară. Populismul, naţionalismul şi euroscepticismul Fidesz şi Jobbik le-a adus împreună celor două partide 66% din totalul voturilor.

Încurajat de acest mesaj dat Europei de votul ungurilor, că pentru ei preţurile reduse la căldură şi electricitate contează mai mult decât valorile democratice, este clar că Orban va continua pe aceeaşi linie ca şi până acum – demonizând duşmanii externi închipuiţi ai Ungariei pentru a-şi întări puterea pe plan intern.