De ce provoacă Moscova cu avioane de luptă şi rachete intercontinentale

Recent 19 avioane ruseşti, printre care şi bombardiere Tu-95, au efectuat manevre deasupra Oceanului Atlantic, Mării Baltice, Mării Nordului şi Mării Negre, mai multe state membre ale NATO (Norvegia, Marea Britanie, Spania, Portugalia şi Turcia) fiind nevoite să trimită avioane de vânătoare pentru a le intercepta. O explicaţie pentru noile provocări ale Moscovei poate fi găsită în noua doctrină militară rusă care va stabili NATO şi SUA ca principalele ameninţări de securitate la adresa Rusiei.

Kremlinul îşi încordează în prezent muşchii pentru a testa capacitatea de reacţie a adversarului în cadrul a ceea ce el percepe ca un nou Război Rece. Şi o face cu mijloacele obişnuite din vremea URSS: cu bombardiere şi rachete intercontinentale.

Lansarea aproape concomitentă a unei rachete intercontinentale Bulava şi trimiterea de avioane de luptă deasupra Mării Negre, Baltice şi asupra Atlanticului este în mod clar o provocare la adresa adversarului perceput - NATO şi se vrea o demonstraţie de forţă, mai ales că piloţii ruşi n-au răspuns semnalelor date de aliaţii care i-au reperat.

Manevrele au fost un fel de anunţ al noii doctrine militare ruseşti care va fi elaborată până la sfârşitul lunii decembrie. Potrivit experţilor ruşi în securitate, aceasta va denumi clar noii adversari strategici ai Kremlinului: SUA şi NATO. Actuala doctrină militară rusă, elaborată de Putin în 2010, nu dădea prioritate ameninţării NATO, arătând că Moscova este mai îngrijorată de pericole precum instabilitatea Asiei Centrale sau a Caucazului de Sud. Mai mult, Alianţa Nord-Atlantică era considerată în document un partener, nu un adversar.

Doctrina militară rusă definea în termeni vagi sarcina forţelor armate ruseşti de a descuraja agresiunile, de a apăra suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială

După agresiunea din Ucraina, amendată de Occident cu sancţiuni, Rusia vrea însă să schimbe foaia şi să elimine ideile vechi ale prieteniei cu Occidentul rămase din perioada Elţîn. Alexei Arbatov, director al Centrului pentru Securitate internaţională din cadrul Institutului rusesc pentru Economie Mondială şi Relaţii Internaţionale, a explicat, citat de Vocea Rusiei - ediţia germană, că din „2010 atunci când a fost aprobată actuala doctrină militară, situaţia geopolitică s-a schimbat fundamental”. În opinia sa, Rusia se află în prezent aproape de un nou Război Rece şi „într-o anumită măsură am şi trecut această graniţă astfel că trebuie să dăm mesajul Vestului că vedem acest pericol şi luăm măsuri pentru a-l combate prin înarmare”.

Pe aceeaşi linie, vicepreşedintele Consiliului Naţional de Securitate rus, Mihail Popov, a susţinut că schimbarea doctrinei militare ruseşti este legată în primul rând de apariţia unor noi ameninţări militare pentru Rusia: „SUA şi alţi membri NATO vor să-şi sporească potenţialul militar ofensiv, îşi consolidează sistemul anti-rachetă şi aprobă noi concepte strategice”.

Şi Vladimir Putin a venit cu acest fals argument al Rusiei ameninţate de NATO. El a declarat recent că SUA a încălcat acordul privind apărarea antirachetă şi lucrează la un nou astfel de sistem în spaţiu. Mai mult, preşedintele rus a afirmat că „unii dintre partenerii vestici au provocat criza din Ucraina şi asta cere un răspuns pentru securitatea ţării noastre”.

La fel cum Rusia ”ia în serios” o ameninţare falsă pentru a-şi justifica agresiunile externe, Occidentul trebuie să înţeleagă provocările actuale ale Rusiei nu doar ca pe nişte gesturi simbolice, ci ca o potenţială ameninţare majoră reală. Dacă Europa nu-şi va dezvolta o componentă militară proprie, iar SUA nu va interveni în baza articolului 5 al NATO în cazul în care un stat membru ar fi atacat, Rusia va arunca în haos întreaga Europa.

„Planificarea militară a Rusiei va ţine cont de suplimentarea forţelor NATO în Europa de Est, urmând să fie luate toate măsurile necesare pentru apărarea ţării”, a afirmat la rândul său ambasadorul rus la NATO, Aleksandr Gruşko, într-un interviu acordat ziarului Kommersant. Declaraţia sa vine ca reacţie la cea a comandantului forţelor NATO din Europa, generalul Philip Breedlove, care spunea recent că Alianţa trebuie să-şi suplimenteze efectivele în Europa de Est pentru a garanta securitatea României, Poloniei şi ţărilor baltice, pe fondul intensificării presiunilor Rusiei.

Mai îngrijorător este că experţii militari ruşi propun deja diferite forme de înarmare care să fie incluse în doctrina militară - de la deschiderea de baze militare în state prietene (o fi vorba despre ţări precum Bulgaria sau Ungaria?), până la consolidarea capacităţilor aeriene şi de infanterie sau modernizarea rapidă a rachetelor intercontinentale.

La fel cum Rusia „ia în serios” o ameninţare falsă pentru a-şi justifica agresiunile externe, Occidentul trebuie să înţeleagă provocările actuale ale Rusiei nu doar ca pe nişte gesturi simbolice, ci ca o potenţială ameninţare majoră reală. Dacă Europa nu-şi va dezvolta o componentă militară proprie, iar SUA nu va interveni în baza articolului 5 al NATO în cazul în care un stat membru ar fi atacat, Rusia va arunca în haos întreaga Europa.

Deja Moscova testează serios angajamentul NATO faţă de securitatea flancului estic. Orice breşă şi nehotărâre va fi folosită de Moscova. Deocamdată Kremlinul a vrut să vadă ce capacitate de reacţie are poliţia aeriană a NATO, dar şi ce pot noile sale bombardiere.

Reacţia NATO a fost însă destul de moale. Secretarul general Jens Stoltenberg a criticat acţiunile ruseşti ca pe „o provocare la adresa securităţii euroatlantice”. Ca reacţie a Alianţei, el a afirmat că „NATO este puternică şi rămâne vigilentă. Această putere este răspunsul nostru”. Cam puţin! Alianţa, dar mai ales Europa, ar trebui să se adapteze concret la noua doctrină militară rusă, schimbându-şi propria concepţie despre politica de apărare şi securitate comună.