De ce sunt demolate casele în China? partea I

Pe 2 iunie, Sound of Hope Radio, o reţea independentă de radio în limba chineză, a invitat un bine cunoscut economist şi expert în afaceri chineze, Cheng Xiaonong, pentru a vorbi despre motivul pentru care regimul chinez este atât de dornic să demoleze casele şi să dobândească terenurile. Acest interviu îl publicăm în două părţi în cele ce urmează:

Yu Shan: În ultimii ani, demolările forţate efectuate de guvernele locale au reprezentat o cauză fundamentală a instabilităţii sociale şi au dus la diferite conflicte sociale violente. La începutul acestui an, pentru a opri această situaţie, regimul chinez a introdus noi legi şi reglementări cu privire la demolarea forţată.

Biroul pentru Pământ şi Resurse a lansat un anunţ de urgenţă; Ministerul Securităţii Publice a solicitat "toleranţă zero" faţă de demolarea forţată, dar cazurile de demolare forţată continuă să aibă loc.

Ce i-a determinat pe aceşti oficiali locali şi ofiţeri de aplicare a legii să neglijeze interesul public şi să recurgă la metode violente pentru a demola casele oamenilor? Care este motivul real? Astăzi l-am invitat pe bine cunoscutul economist şi expert în afaceri chineze, Cheng Xiaonong, pentru a ne face o analiză.

Bună ziua domnule Cheng!

Cheng Xiaonong: Bună ziua! Bună ziua şi ascultătorilor Sound of Hope Radio!

Yu: Mulţi oameni din China urmaresc cu atenţie problema achiziţiei ilegale de terenuri şi demolării forţate efectuate de guvernele locale, în ultimii ani. La începutul acestui an, regimul comunist chinez a lansat noi reglementări în încercarea de a împiedica demolările forţate.

Cu toate acestea, realitatea pare să arate că noile reglementări nu au avut un efect prea mare şi că guvernele locale îşi continuă acţiunile în ciuda acestor noi ordine.

Doar în primul trimestru al acestui an, au existat aproape 10.000 de cazuri de achiziţii ilegale de terenuri, o creştere cu 2,3% în comparaţie cu primul trimestru al anului trecut. Cu privire la acest lucru, Biroul pentru Pământ şi Resurse a lansat un anunţ de urgenţă în care cerea guvernelor locale să fie stricte în gestionarea cazurilor, pentru a preveni demolarea forţată, dar acest lucru nu a avut niciun efect.

Ce a cauzat cu adevărat situaţia actuală? De ce sunt guvernele locale atât de înverşunate? Care este motivaţia lor? Vom vorbi despre acest lucru astăzi.

Înainte de a discuta despre subiectul principal, domnul Cheng va explica mai întâi ascultătorii noştri noul regulament intitulat "Reglementări privind exproprierea şi despăgubirile oferite pentru casele construite pe pământul statului." Există proprietate privată în ceea ce priveşte terenurile în China? Ce este acest concept de teren proprietate a statului asupra terenurilor?

Cheng: Înainte de 1978, timp de mii de ani, terenul din China a fost proprietate privată. Indiferent dacă era în epoca împăraţilor, în timpul guvernului naţionalist după ce feudalismul a luat sfârşit în secolul XX, sau în timpul regimului comunist dinainte de 1978, întotdeauna a fost aşa.

În zonele rurale, terenul era deţinut în proprietate colectivă de săteni, dar proprietatea colectivă este o formă de proprietate privată, nu este o formă de proprietate publică, deţinută de guvern. În oraşe, cu excepţia străzilor şi clădirilor guvernamentale, toate clădirile rezidenţiale erau proprietatea deţinătorilor de case, ceea ce înseamnă că erau averile lor private. Totuşi, toate acestea s-au schimbat brusc în 1978.

În 1978, unii agricultori din zonele rurale au iniţiat ceea ce s-a numit Sistemul de contractare a răspunderii (un sistem de administrare a răspunderii). Ideea era ca agricultorii să primească cote de teren de la guvern.

Multe personalităţi cheie ale administraţiei publice centrale, inclusiv Deng Xiaoping, s-au opus acestui sistem. La acea vreme, Zhao Ziyang din Sichuan şi Wan Li din Anhui au susţinut acest sistem, care a fost salutat de agricultori. Cu toate acestea, cei mai mulţi oficiali din guvernul central s-au opus.

În această situaţie, Congresul Naţional al Poporului a modificat Constituţia, şi a adăugat propoziţia, "Pământul Republicii Populare Chineze este proprietatea statului."

Publicul larg nu ştia despre acest lucru. De asemenea, guvernul nu a mai dat despăgubiri nimănui după efectuarea acestei schimbări. Pentru mulţi proprietari de case, cum ar fi cei din mediul rural ale căror familii au deţinut acea casă timp de generaţii, brusc nu mai deţineau decât clădirea, terenul de sub ea nu mai era al lor.

Din acel moment, toate terenurile din China au fost deţinute de stat. Cu toate acestea, aşa-numitul "de stat" nu face aluzie la guvernul central, ci în special la administraţia locală. Aceasta înseamnă că toate terenurile aflate sub jurisdicţia administraţiei publice locale sunt deţinute de administraţia locală, ceea ce înseamnă că autorităţile locale pot aloca terenul după bunul plac.

În timpul anilor ’90, conflictele nu erau atât de mari, deoarece autorităţile locale nu demolau forţat casele pe scară largă. Demolările forţată au început de fapt la sfârşitul anilor ’90 şi au continuat până în prezent. Acum, problema devine din ce în ce mai rea.

Yu: Asta înseamnă că, chiar dacă aţi cumpăra o casă în China continentală astăzi, terenul de dedesubt nu este al dvs?

Cheng: Acesta este un fenomen unic în China, când, pentru prima dată în lume, dacă cumpăraţi o casa, aceasta nu cuprinde şi terenul de dedesubt. Ştiu că oriunde altundeva în lume, pământul de dedesubt aparţine proprietarului casei, aşa că guvernul nu are drepturi asupra lui. Acest lucru este valabil şi în Statele Unite ale Americii, Canada şi Japonia, dar nu şi în China.

Reglementările chineze prevăd că atunci când o persoană cumpără o casă, el are dreptul să folosească terenul, dar nu are dreptul de proprietate asupra lui, şi există o dată scadentă a drepturilor de folosinţă.

Acest termen este de 70 de ani, conform reglementărilor în vigoare, dar în practică guvernul nu respectă această limită de timp. Anul trecut, un funcţionar de la Ministerul Construcţiilor a declarat pentru mass media publică că toate casele din China, construite înainte de 1995, sunt de proastă calitate şi trebuie dărâmate.

În cazul în care această declaraţie a fost pusă în aplicare, asta înseamnă că aceia care au cumpărat o casă înainte de 1995, deşi în cazul lor termenul de 70 de ani nu a fost depăşit, se pot trezi cu un aviz de demolare din partea guvernului. Cu alte cuvinte, acest termen de folosinţă a terenului de 70 ani este o promisiune goală. Dacă guvernul nu o respectă, atunci cei 70 de ani dispar în neant.

Să presupunem că cineva şi-a construit o casa înainte de 1995, dar guvernul vrea să folosească aceste terenuri pentru alte scopuri, atunci guvernul are dreptul să demoleze casa. Acest lucru înseamnă că a aruncat pe fereastră banii pe care acea persoană i-a cheltuit pentru a cumpăra drepturile de folosinţă a terenului pentru 70 de ani.

Să presupunem că guvernul construieşte o nouă clădire pe acelaşi teren şi că această persoană doreşte să locuiască acolo în continuare, atunci el trebuie să cumpere dreptul de folosinţă a terenului pentru a doua oară, plătind astfel pentru aceasta de două ori. Ştim că valoarea clădirii este limitată, de obicei, mai puţin de 40% din preţul de achiziţie, restul se dă în principal pentru pământ. Deci, dacă guvernul vrea asta, el poate redobândi terenul de mai multe ori, pentru a lua bani de la proprietarul clădirii.

Yu: Din cazurile de violenţă raportate în legătură cu demolarea caselor, vedem că acţiuni violente nu sunt întreprinse doar de agenţi imobiliari, guvernele locale şi ofiţerii de aplicare a legii fiind implicaţi în multe dintre aceste cazuri.

Mass-media din China a raportat că, deşi unele dintre demolările forţate sunt efectuate de agenţii imobiliari, dacă administraţia publică locală nu i-ar susţine, ele nu s-ar fi putut realiza.

De exemplu, în cazul auto-incendierii legate de o demolare forţată care s-a produs în provincia Jiangxi pe 10 septembrie 2010, ofiţerii de aplicare a legii l-au ameninţat pe proprietar: "Dacă nu dărâmi casa, nu se ştie cum vei muri mâine."

Din aceste cazuri putem vedea că guvernul şi ofiţerii de aplicare a legii manipulează lucrurile din spatele scenei. Atunci de ce este guvernul atât de înverşunat?

Cheng: Ştim cu toţii că Hu Jintao a propus construirea unei societăţi armonioase cu câţiva ani în urmă. Hu a declarat că propunerea era un răspuns la creşterea rapidă a ceea ce China numeşte "incidentele în masă" din ultimii 7-8 ani. Numărul de incidente în masă a crescut de la 50-60 de mii de cazuri pe an la 120 de mii de cazuri pe an. De doi ani guvernul chinez nu a mai publicat numărul, deoarece ar putea fi şi mai mare.

Cele mai multe "incidente în masă" sunt legate de demolarea forţată a caselor. Având în vedere că guvernul central doreşte să construiască o societate armonioasă, dar guvernul local continuă să facă presiuni pentru demolarea forţată ce a dus la "incidentele în masă," atunci, logic vorbind, guvernul central ar trebui să pedepsească sever faptele guvernelor locale, deoarece încalcă în mod direct politica guvernului central.

Cu toate acestea, după cum putem vedea guvernul central nu intervine în aceste evenimente. Cu alte cuvinte, în timp ce administraţia centrală promovează pe de-o parte o societate armonioasă, pe de altă parte ea permite guvernelor locale să demoleze forţat casele oamenilor după bunul lor plac.

Trebuie să existe unele artificii implicate. De ce guvernul central nu opreşte această practică? De ce guvernele locale acţionează cu atâta răutate? Principalul motiv este că guvernele locale depind de demolarea forţată a caselor pentru a face bani.

În China, există un termen: "finanţele pământului". Odată cu punerea în aplicare a reformei fiscale, lansată de Zhu Rongji în 1994, veniturile administraţiilor locale au devenit relativ insuficiente din cauza lipsei de venituri fiscale.

Dar guvernele locale se extind şi trebuie să angajeze mai mulţi funcţionari, astfel încât costurile cresc. Astfel, guvernele locale doresc să strângă în mod constant bani de la oameni pentru a-şi satisface nevoile. Înainte de 2000, guvernele locale luau bani în principal de la ţărani, prin punerea în aplicare a unei varietăţi de taxe obligatorii în zonele rurale.

Prin urmare, ţăranii din China sunt semnificativ mai săraci decât persoanele care locuiesc în zonele urbane. Situaţia a devenit şi mai rea după anul 2000. În cele din urmă, premierul Wen Jiabao nu a avut de ales şi a anunţat stoparea impunerii unor taxe obligatorii în zonele rurale. În consecinţă, autorităţile locale au pierdut o sursă de venit.

În schimb, guvernele locale au venit cu o altă idee, şi anume demolarea de case, dobândirea terenurilor şi vânzarea lor, pentru a face profit.

Demolarea este practicată în principal prin asocierea guvernelor locale şi a companiilor imobiliare. Desigur, uneori, autorităţile locale o vor face în mod direct, în numele instituirii unei zone de dezvoltare sau construirii de facilităţi publice, şi apoi aleg anumite terenuri pe care doresc să se dezvolte.

Ei trimit mai întâi persoanele angajate de companiile imobiliare pentru a demola casele. Dacă asta nu funcţionează, ei trimit poliţia pentru a forţa demolarea caselor, cum a fost şi cazul din Jiangxi pe care tocmai l-aţi menţionat. Cazurile tipice implică poliţişti.

După ce au demolat casele locuitorilor şi au acaparat terenurile, autorităţile locale vor da unele despăgubiri proprietarilor de case, dar ele vor oferi doar o compensaţie mică.

Guvernele locale nu folosesc terenurile în mod direct, ci le vând companiilor imobiliare. Ele câştiga o sumă mare de bani din vânzarea terenurilor către societăţile imobiliare. Asta în cazul în care guvernele locale pot scădea nivelul compensaţiei şi mări preţul terenului cât mai mult posibil, deoarece în acest fel ele pot câştiga mai mulţi bani.

Prin urmare, în ultimii ani, guvernele din Beijing şi Shanghai au câştigat circa 50-60% din venituri din vânzarea de terenuri. Ne putem imagina că dacă un guvern nu ar ţine cont de propriile sale interese şi ar vinde terenurile la preţul cu care le cumpără, atunci preţul terenurilor va fi mult mai mic, şi preţul caselor nu ar fi atât de mare.

Cu toate acestea, guvernele locale câştiga o grămadă de bani din demolarea de case. O mare parte din veniturile financiare ale unor oraşe medii şi mici se bazează şi mai mult pe vânzarea de terenuri.

Finanţele guvernelor locale sunt împărţite în trei părţi. O parte este venitul bugetar, provenit în principal din impozite.

A doua se numeşte venit extra-bugetar, care se referă la o varietate de evaluări obligatorii şi taxe.

A treia parte este suma tuturor câştigurilor extra-bugetare, iar veniturile din terenuri sunt incluse aici.

Astfel, fostul premier al Chinei, Zhu Rongji, a declarat o dată că autorităţile locale nu pot rămâne fără bani. Dacă a treia parte ar fi tăiată, atunci veniturile locale ar fi insuficiente. Ideea poate fi exprimată şi astfel: banii pe care guvernele locale doresc să-i cheltuiască depăşesc cu mult ceea ce pot obţine din veniturile bugetare şi extra-bugetare.

De aceea, atunci când cele trei părţi sunt adunate, veniturile din vânzarea de terenuri reprezintă 50-60% din veniturile totale, chiar şi pentru oraşe ca Beijing şi Shanghai. Este un fenomen care nu este întâlnit în restul lumii.

Mai exact, ceea ce guvernul câştigă este ceea ce proprietarii de case pierd. Am estimat suma ca fiind undeva în jurul a câteva mii de miliarde de yuani pe an [o mie de miliarde de yuani este egală cu aproximativ 157 miliarde de dolari]. Astfel, din această perspectivă putem înţelege de ce forţele locale demolează fără scrupule şi de ce guvernul central nu face decât să mimeze pe această temă, pentru a pasa responsabilitatea ca şi cum nu ar avea nimic de-a face cu problema.

De fapt, guvernele centrale sunt de de acord cu faptele rele ale guvernelor locale privind "finanţele pământului", din moment ce guvernul central nu le opreşte şi nu le pedepseşte niciodată.

Guvernele locale au interese economice uriaşe în ceea ce priveşte fondurile provenite din vânzarea de terenuri, cum ar fi maşinile funcţionarilor, mâncarea şi băutul pe cheltuiala publică, vilele de lux, călătoriile în străinătate pe cheltuiala publică, şi aşa mai departe.

Dacă nu ar exista aceşti bani, oficialii guvernelor locale din China ar fi fost săraci. În acest caz, nu ar exista nicio motivaţie pentru a fi cadru. Iar dacă nu există entuziasm în rândul cadrelor guvernelor locale, atunci guvernul central va reuşi cu dificultate să-şi implementeze ordinele. Acesta este motivul pentru care guvernele centrale permit acţiunile guvernelor locale.

Doctor Cheng Xiaonong, specializat în economie, a fost consilier al fostului lider de partid demis, Zhao Ziyang, şi redactor-şef al revistei Modern China Studies. În prezent locuieşte în Statele Unite.

Yu Shan este gazda Sound of Hope Radio.