Despre Xi Jinping, noul lider comunist al Chinei

Xi Jinping, politicianul comunist ales să conducă Partidul Comunist, la o conferinţă din 2008
Xi Jinping, politicianul comunist ales să conducă Partidul Comunist, la o conferinţă din 2008 (Frederic J. Brown / AFP / Getty Images)

Vice preşedintele Republicii Chineze Xi Jinping s-a întâlnit la Casa Albă cu preşedintele american Barack Obama marţi, în timpul unor întrevederi care au drept scop familiarizarea liderilor americani cu cel care va conduce Partidul Comunist Chinez în următoarea decadă.

Occidentul este oarecum nefamiliar cu liderii comunişti chinezi care ajung la putere, deoarece acţiunile acestora sunt rareori comise la lumina reflectoarelor. Apariţiile publice ale liderilor chinezi sunt de cele mai multe ori atent regizate pentru a sprijini propaganda comunistă.

În cazul lui Xi, lucrurile sunt chiar mai neclare, el ferindu-se să sprijine vreo abordare sau program al Partidului Comunist sau al Chinei, iar această abordare a sa poate fi exact lucrul care l-a propulsat la putere în fruntea unui Partid care, deşi se descrie ca monolit, este plin de frământări şi facţiuni.

Afirmaţiile lui Xi de până acum par să sugereze că este un ideolog şi un pragmatic. El face adesea declaraţii anti americane, deşi are conexiuni puternice cu SUA.

Una dintre cele mai clare caracteristici ale lui Xi pare să fie ambiţia, aşa cum o descriu cablogramele Wikileaks - care a publicat descrieri făcute de fostul ambasador american în China, Jon Huntsman. Cablograma sa a fost scrisă în 2009 şi publicată în 2010.

Bazat pe interviuri cu oamenii din anturajul lui Xi, acesta a fost descris ca extrem de ambiţios, carierist în interiorul Partidului încă din tinereţe.

În timpul Revoluţiei Culturale, Xi a devenit o perioadă mai catolic decât Papa, pentru a supravieţui epurărilor politice, şi a făcut eforturi substanţiale pentru a deveni membru de Partid.

Ambiţia sa de nestăpânit a devenit decisivă în 2009 când Xi a fost ales pentru a conduce Proiectul “6521” o echipă formată pentru a extermina practicanţii Falun Gong, tibetanii şi activiştii pro-democraţie. Liderii comunişti ai momentului doreau implicarea lui Xi în campanii murdare, ca o condiţie premergătoare pentru ascensiunea acestuia către vârful puterii. În acest fel liderii de Partid s-au asigurat că Xi Jinping nu-i va trage la răspundere pe cei care au luat parte la asemenea campanii înaintea sa.

Xi pare să creadă că singura cheie a stabilităţii “este conducerea hotărâtă a Partidului, pentru a asigura stabilitatea socială şi vigoarea naţională” conform unei cablograme Wikileaks.

Fiu al unui revoluţionar comunist din prima generaţie, Xi se consideră moştenitorul legitim al tronului. El crede, conform cablogramei, că este îndrituit să conducă destinele Chinei.

Momentan Xi deţine funcţia de vice preşedinte a comisiei Militare Centrale, şef al şcolii de Partid şi vice preşedinte al Republicii Populare Chineze.

Este de aşteptat ca la cel de-al 18 Congres al Partidului care se va ţine anul acesta, să devină Secretar General al Partidului Comunist Chinez. După aceea gradul şi funcţiile sale vor fi ajustate, conform cu ritualurile Partidului.

Ca şef al şcolii de Partid, Xi este educat ca ideolog şef al Partidului. El a ţinut în mod regulat cuvântări în care îndemna tinerii chinezi să citească învăţăturile lui Karl Marx. Îşi face un punct de onoare din sprijinirea teoriilor sale cu citate comuniste. Cuvântările sale sunt menite glorificării PCC şi modului în care acesta conduce China, pe care l-a descris invariabil drept “magnific şi glorios”.

Într-o cuvântare recentă, Xi afirmă că este crucial ca tinerele cadre comuniste să studieze istoria. Evident, Xi se referă la istoria oficială, rescrisă, care omite marile campanii politice şi Marea Foamete care a ucis 80 de milioane de persoane, ce a avut loc sub conducerea Partidului.

Cu toate acestea, în ciuda importanţei acordate studiului istoriei, ca lider de Partid Comunist şi şef al şcolii de Partid, Xi nu se încurcă în amănunte istorice. Vorbind la cea de-a 60-a aniversare a războiului coreean, Xi a învinuit SUA pentru începerea războiului: “Trupele americane au ignorat avertismentele date de guvernul chinez ... lansând atacuri aeriene asupra oraşelor din nord est, acţiuni care au adus războiul pe teritoriile Republicii Chineze”.

Accentele anti-occidentale ale lui Xi au captat atenţia atunci când a emis păreri despre problemele contemporane. Numele său a intrat în vizorul comentatorilor politici în februarie 2009, când a afirmat în faţa unui grup de chinezi din Mexic: “Există unii străini îmbuibaţi care nu au nimic mai bun de făcut, care ne arată cu degetul şi ne spun ce să facem. În primul rând China nu exportă revoluţii şi al doilea nu exportă sărăcie şi foamete. În al treilea nu vă face probleme. Ce altceva mai este de spus?”

Remarcile sale au fost vehiculate pe larg în presa americană. S-a împământenit ideea că Xi va începe să discute aprins când, de exemplu, va fi confruntat cu abuzurile de drepturile omului, din China.

În ciuda convingerilor sale ideologice aparent sincere, Xi este un pragmatic. Se afirmă că susţine întreprinderea privată. A fost lider de Partid al provinciei Zhejiang între 2002 şi 2007. Provincia este cunoscută pentru sectorul privat activ şi pentru numeroasele sale întreprinderi mici şi mijlocii.

Fiica lui Xi studiază la Harvard.

Xi Jinping este căsătorit a doua oară cu solista chineză Peng Liyuan, ale cărei succese în carieră sunt strâns legate de ascensiunea politică a soţului său.

Peng este directoarea trupei de dans a Departamentului General Politic al Armatei de Eliberare a Poporului. Gradul ei este de general maior.

De exemplu, imediat după ce Xi Jinping a ajuns în Biroul Politic în 2007, Peng şi-a făcut apariţia în programul Artiştilor Chinezi Renumiţi, o ligă oficială pentru artişti chinezi cu conexiuni politice. (observatori necruţători au subliniat că Song Zuying, amanta fostului lider comunist Jiang Zemin şi fostă cântăreaţă a dispărut din lumina rampei atunci când Peng a apărut).

Ce anume aduce Xi Jinping la cârma Partidului Comunist nu este deocamdată clar. Despre el se spune deseori că este un candidat de compromis, un compromis între facţiunile fostului lider comunist Jiang Zemin şi cele ale succesorului său Hu Jintao.

Xi va trebui să găsească soluţii care să satisfacă diverse grupuri de interese din interiorul şi din afară Partidului. Acest lucru va deveni poate din ce în ce mai dificil, pe măsură ce modelul economic adoptat de Partid, bazat pe investiţii masive în special în infrastructură - precum şi pe exporturi subvenţionate - vor capta atenţia internaţională.

Grupuri de oficiali de Partid domină şi manipulează economia Chinei, deseori prin monopoluri ale resurselor şi pieţelor - lucru care conduce la o distribuţie a veniturilor extrem de distorsionată şi la miriade de alte probleme sociale.

Creşterea economică viitoare a Chinei şi cea a pieţei interne va cere ca astfel de grupuri de interese să fie demontate.

Însă Xi Jinping a fost ales pentru a menţine status-quo-ul.