Dinu Zamfirescu (IICCMER): Deputaţii au respins legea înfiinţării muzeului comunismului în Capitală fiindcă nu era clară (interviu)

Memorialul Victimelor Comunismului şi Represiunii Comuniste, Sighet
Memorialul Victimelor Comunismului şi Represiunii Comuniste, Sighet (Epoch Times România)

Camera Deputaţilor a respins, pe 23 aprilie a.c., cu o majoritate zdrobitoare înfiinţarea unui muzeu al comunismului în Capitală, iar singurul grup care a susţinut acest proiect de lege - care a fost iniţiat în legislatura 2008 - 2012 de către patru parlamentari de la PDL, independenţi şi minorităţi - a fost cel al PDL.

Un singur liberal - Radu Surugiu - şi doar un deputat PSD - Anghel Stânciu - au susţinut proiectul, conform listei de vot electronic. Mai mult decât atât, inclusiv PP-DD, PC şi UDMR au votat contra acestui proiect. Iniţiativa legislativă a fost respinsă în şedinţa din 23 aprilie 2013 a deputaţilor cu 236 de voturi “împotrivă” şi 43 “pentru”.

Depusă încă din anul 2011, iniţiativa solicita înfiinţarea unui muzeu al comunismului care să fie subordonat Ministerului Culturii, într-o clădire pusă la dispoziţie de guvern în Bucureşti.

Înfiinţarea unui astfel de muzeu prin cooperarea mai multor instituţii precum Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS), Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) sau Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR) reprezintă una dintre recomandările raportului comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste.

Iniţiativa legislativă trecuse în luna mai 2012 de Senat prin adoptare tacită, cu toate că primise aviz negativ din partea Guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu, motivaţia fiind că deja există IICMER şi că înfiinţarea un muzeu al comunismului în Capitală ar duce la paralelism instituţional. În plus, un al motiv dat în perioada Guvernului Ungureanu a fost faptul că nu este indicată resursa bugetară.

Şi Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor a adoptat în unanimitate raportul de respingere a legii, subliniind că un astfel de muzeu s-ar suprapune activităţii IICCMER.

În schimb, Guvernul României a alocat în luna februarie 2013 către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) resursele financiare pentru realizarea studiilor tehnice necesare pentru restaurarea fostei închisori de la Râmnicu Sărat, aflată în administrarea IICCMER, care o va organiza ca Memorial al Victimelor Comunismului.

Conform site-ului oficial al IICCMER instituţia şi-a propus transformarea unui fost spaţiu concentraţionar într-unul al reflecţiei asupra naturii criminale a comunismului.

După finalizarea lucrărilor de reabilitare şi de amenajare muzeală, estimată pentru 2016, Memorialul Râmnicu Sărat va reprezenta un punct focal pentru proiecte culturale, documentare şi turistice şi va găzdui vizitele a numeroase personalităţi din viaţa publică românească şi internaţională.

Despre acest subiect, un reporter Epoch Times a stat de vorbă cu Dinu Zamfirescu, numit de premierul Victor Ponta în funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific IICCMER şi la începutul lui octombrie 2012 numit de către Parlament în funcţia de membru al Colegiului CNSAS.

Prin urmare, Dinu Zamfirescu a precizat, pentru publicaţia noastră, că deputaţii au respins iniţiativa legislativă care prevede înfiinţarea unui muzeu al comunismului în Capitală pentru că „a fost un proiect care nu era foarte clar”, fiind „destul de anemic, destul de slab” prin faptul că nu se specifica un sediu şi sursele de finanţare.

Totodată, preşedintele Consiliului ştiinţific al IICCMER a mai adăugat că este o idee bună să existe un muzeu al comunismului în Bucureşti, dar că „problemele financiare” şi criza economică împiedică punerea în practică a acesteia.

În ceea ce priveşte ideea senatorului PNL, Sorin Ilieşiu, care a declarat, într-un interviu acordat Epoch Times, că va propune din nou proiectul de lege în maxim trei luni şi va preciza ca sediul muzeului comunismului să fie în Palatul Parlamentului, în locul Muzeului Naţional de Artă Contemporană, Dinu Zamfirescu consideră că această idee „nu este foarte realistă”, pentru că trebuie mai întâi găsit un nou sediu pentru cel dintâi.

Întrebat de un reporter Epoch Times dacă SRI nu ar putea pune la dispoziţie o clădire din Capitală în care să fie amenajat muzeul comunismului, Dinu Zamfirescu a replicat că „SRI şi le păstrează cu dinţii”.

Epoch Times redă pentru cititorii noştri interviul complet cu Dinu Zamfirescu, membru al Consiliului ştiinţific al IICCMER.

***

Reporter Epoch Times: Ce părere aveţi despre faptul că deputaţii au respins de curând cu o majoritate covârşitoare proiectul de lege care vizează înfiinţarea unui muzeu al comunismului în Capitală?

Dinu Zamfirescu: În primul rând că a fost un proiect care nu era foarte clar, pe de o parte. Pe de altă parte există nişte proiecte de creare a unor memoriale, în afară de ce există la Sighet. Două memoriale, unul la Jilava şi altul la Râmnicu Sărat.

Da, cel de la Râmnicu Sărat a primit deja finanţare de la Guvern.

Da, şi se discută şi pentru cel Jilava. De ce la Jilava? Pentru că este penitenciarul prin care au trecut mai toţi deţinuţii politici, foştii deţinuţi politici din România şi este chiar şi impresionat acest lucru. Proiectul care fusese depus, mă rog, era destul de anemic, destul de slab, nu era prevăzut un sediu, nu se gândea la nimic. Este într-o anumită perspectivă s-ar putea iniţia ceva mai târziu, dar deocamdată sunt şi problemele financiare din ziua de astăzi.

Şi credeţi că acesta a fost motivul pentru care Camera Deputaţilor a respins acest act normativ formulat în 2011 de PDL şi câţiva parlamentari independenţi, faptul că nu era formulat destul de clar?

Deci, din câte ştiu eu, da, dar mai ştiu că exista pe atunci o intenţie de a crea în jurul unui asemenea muzeu desfiinţarea tuturor instituţiilor sau institutelor care se preocupă de astfel de probleme şi să fie înglobate în acest muzeu, aşa cum de fapt s-a efectuat şi comasarea a doua institute care n-au nimic comun unul cu altul, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Practic primul a fost desfiinţat, pentru că prin înglobare nu a mai avut niciun fel de activitate, problemele de exil românesc deşi există, de arhive aduse din străinătate şi care n-au fost exploatate în niciun fel. Mă rog, este o chestiune care n-a fost suficient studiată. Intenţia probabil că a fost foarte bună şi onorabilă, dar nu a fost suficient studiată.

Este normal să fie un muzeu al comunismului în Capitală, pentru că ce există la Sighet este extraordinar, dar este foarte departe. Aici, în apropierea Bucureştiului, la Bucureşti sau chiar la Jilava se putea face ceva, dar şi acela e puţin cam departe de Capitală. Este incomod. Sigur că în Bucureşti ar fi foarte bine, dar sunt o mulţime de chestiuni practice care sunt mai dificil de realizat în prezent, în momentul acestei crize financiare

Deci spuneţi că prin înfiinţarea acestui muzeu se urmărea desfiinţare acestor institute şi integrare în acesta?

Era o idee să se desfiinţeze cam toate, adică şi institutul care se ocupă de Revoluţie şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi absolut toate să fie înglobate într-o magmă aşa neclară. Toate aceste institute au o personalitate foarte clară, adică au nişte atribuţii total separate care nu merg unele cu altele, adică nu se suprapun între ele, fiind total independente unele faţă de altele.

Senatorul PNL, Sorin Ilieşiu, a declarat, pentru publicaţia noastră, ca în maxim trei luni de zile ar vrea să propune din nou acest proiect de lege pentru a fi votat în Parlament, şi că va include în actul normativ crearea acestui muzeu în Palatul Parlamentului, în aripa în care se află în prezent Muzeu Naţional de Artă Contemporană. Care este opinia dumneavoastră despre această iniţiativă?

Da, am auzit şi eu de o asemenea chestiune, dar întâi trebuie găsit un sediu pentru acel muzeu.

Deci senatorul liberal Sorin Ilieşiu doreşte ca muzeul comunismului să fie amenajat în Palatul Parlamentului, în locul Muzeului Naţional de Artă Contemporană.

Da, dar Muzeul Naţional de Artă Contemporană trebuie să se mute în altă parte. Unde? Trebuie găsit un sediu pentru acel muzeu, cel pe care vrea să-l mute. Nu este foarte realistă treaba, după mine.

Potrivit senatorului PNL, Sorin Ilieşiu nu există “nicio legătură între acest muzeu de artă contemporană şi clădirea în sine a Palatului Ceauşescu dar un muzeu al comunismului, inclusiv al cultului personalităţii lui Ceauşescu ar fi fost şi ar fi în continuare cel mai indicat chiar aici, în Palatul Parlamentului”.

Mă rog, din punctul acesta de vedere sigur că da, dar trebuie găsit un loc pentru acest Muzeu de Artă Contemporană care are foarte multe exponate , foarte multe şi nici nu le poate expune din cauza spaţiului care nu este suficient. Au un depozit foarte mare, aşa că va fi şi asta o chestiune. Adică desfiinţezi un muzeu ca să faci altul? Nu este realist. Este bine să se facă un muzeu al comunismului, dar pentru asta vor trebui destul de mulţi bani. Nu ştiu dacă în condiţiile actuale este cea mai fericită soluţie.

Dar nu există o posibilitate de a face acest muzeu în clădiri care aparţin de Serviciul Român de Informaţii (SRI) sau care au fost ale Securităţii?

SRI şi le păstrează cu dinţii.

Şi care ar fi motivul pentru care au această reacţie, pentru că în 23 de ani a fost destul de mult timp pentru exista demersuri pentru amenajarea unui astfel de muzeu în Bucureşti?

Eu ştiu, dar în fine, nu a fost această idee, nu s-a ventilat decât relativ recent.

De ce credeţi că nu există interes pentru a fi creat un muzeu al comunismului în Capitală, având în vedere că turistic ar aduce destule beneficii?

Aici sunt de acord este normal să fie, pentru că ce există la Sighet este extraordinar, dar este la Sighet, este foarte departe. Este o operă extraordinară pe care a făcută doamna Blandiana şi domnul Rusan, însă aici, în apropierea Bucureştiului, la Bucureşti sau chiar la Jilava se putea face ceva, dar şi acela e puţin cam departe de Capitală. Este incomod, ca să zic aşa. Sigur că în Bucureşti ar fi foarte bine, dar sunt o mulţime de chestiuni din astea practice care sunt mai dificil de realizat în momentul de faţă, în momentul acestei crize financiare.

Ştiţi estimativ care ar fi costurile unui astfel de muzeu, spre exemplu în funcţie de finanţarea pe care a dat-o Guvernul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) pentru restaurarea închisorii de la Râmnicu Sărat?

Ar costa (un muzeu al comunismului în Capitală – n.r.), iar Guvernul a dat foarte puţin pentru închisoarea de la Râmnicu Sărat, s-a dat doar pentru a achiziţiona o parte din teren. Asta s-a dat. Pentru altceva încă nu s-a dat, pentru că acolo trebuie făcut un proiect de reabilitare. Deocamdată trebuie ca un colectiv de arhitecţi şi ingineri să facă această reabilitare şi să se creeze acest memorial la Râmnicu Sărat, dar pastrandu-se autenticitatea.

Cine va suporta costurile de renovare a închisorii de la Râmnicu Sărat? IICCMER?

Sigur că institutul, dar IICCMER trebuie să primească nişte fonduri ca să poată să plătească. Adică logic ar fi institutul. Sigur că se poate gândi şi la nişte fonduri europene, dar pentru asta trebuie un proiect foarte bine motivat. Ştiţi că pentru accesarea fondurilor europene trebuie nişte proiecte foarte, foarte bine puse la punct, ceea ce la noi este încă destul de greu.

Prin urmare, Executivul a acordat finanţare numai pentru achiziţionarea terenului, nu şi pentru reabilitarea propriu-zisă a închisorii de la Râmnicu Sărat?

Pentru partea cu terenul deocamdată. Asta s-a rezolvat.