Dispariţia putinismului va fi haotică şi violentă [POLITICO]
Puciul eşuat al lui Evgheni Prigojin a demonstrat fragilitatea puterii lui Vladimir Putin. Sau, după cum spune liderul opoziţiei ruse Mihail Hodorkovski: "Acum, ţara şi lumea ştiu că este posibil să te răzvrăteşti împotriva lui Putin", afirmă un material de analiză publicat de POLITICO.
Fără a întâmpina nicio rezistenţă, banda şefului paramilitar, formată din pungaşi înarmaţi până-n dinţi, tăinuitori şi recruţi penali, a trecut în Rusia din teritoriul ocupat al Ucrainei, a preluat controlul asupra Rostovului, un centru logistic cheie şi cartier general militar, apoi a înaintat pe autostrada M4 spre Moscova, întâmpinând opoziţie doar în jurul oraşului Voronej, aflat la şase ore de mers cu maşina de capitala rusă, dar reuşind totuşi să se apropie la mai puţin de 240 de kilometri de periferia capitalei.
Sâmbătă seara, Putin ar fi putut crede că poate dormi puţin mai liniştit după ce s-a ajuns la un acord în baza căruia mercenarii Grupului Wagner se vor dezarma sau vor fi încorporaţi în armata rusă, în timp ce Prigojin era trimis la Minsk. Dar - spre marea dezamăgire a lui Putin - chiar şi acest aranjament pare să se transforme: un Prigojin sfidător insista, luni seara, că Bielorusia lui Lukaşenko se oferă să-i permită să păstreze banda sa de renegaţi Wagner ca forţă de luptă. Într-un semn de fragilitate, Putin a spus că wagnerienii sunt liberi să plece, dar încă nu este clar din primul mesaj audio al lui Prigojin de după lovitură dacă acesta s-a retras de tot în Bielorusia sau dacă intenţionează să facă asta vreodată.
În mod remarcabil, întreaga escapadă din weekend a necesitat doar aproximativ 8.000 de luptători, deşi este totuşi un număr mare de oameni pentru a participa la o operaţiune secretă. Prigojin este un oportunist, dar pregătirile pentru insurecţia lui nu puteau rămâne neobservate şi probabil că - deşi este surprinzător - unele elemente de supraveghere ale statului nu au reuşit să desluşească ce se pregătea şi să prevină evenimentul.
Totuşi, mai îngrijorător pentru Putin este faptul că - aceasta fiind o concluzie evidentă - mulţi dintre spionii şi înalţii săi oficiali ştiau, dar nu l-au informat. Agenţiile de informaţii americane susţin că ştiau dinainte că se pregăteşte ceva, aşa că este puţin plauzibil ca cel puţin serviciul de informaţii militare GRU al Rusiei, care are legături strânse cu Wagner, să nu fi observat nimic nepotrivit. Absenţa unei acţiuni preventive sugerează că unii jucători cheie au decis să urmărească şi să vadă dacă zilele preşedintelui erau numărate.
Cu toate acestea, fără un sprijin activ mai larg din partea armatei şi a unor jucători precum liderul cecen Ramzan Kadîrov, rebeliunea lui Prigojin era sortită eşecului, ceea ce explică în parte, fără îndoială, decizia sa bruscă de a abandona insurecţia şi de a accepta un acord negociat de satrapul rus Alexander Lukaşenko. Cât de mult i-ar fi plăcut dictatorului bielorus, care depinde de Moscova pentru sprijin politic şi economic, să fi întors situaţia împotriva lui Putin şi să fi salvat situaţia!
Putin s-a ascuns în timpul revoltei lui Prigojin
Poate că a fost o lovitură de stat eşuată, dar cel care a pierdut în mod clar este Putin.
Prin faptul că s-a ascuns, liderul rus nu numai că le-a oferit ucrainenilor o oportunitate de propagandă pentru a pretinde că s-a retras de la Moscova, dar comportamentul său contrastează puternic cu încrederea de care a dat dovadă Boris Elţîn în timpul loviturii de stat din 1991, care avea ca scop înlăturarea lui Mihail Gorbaciov, ultimul lider sovietic. Atât aliat, cât şi critic al lui Gorbaciov, Elţîn a fost hiperactiv, conducând o campanie de protestatari anti-autoritari pentru a sfida lovitura de stat, cointeresându-i şi pe alţii pentru a-şi exprima determinarea de a rezista eforturilor conspiratorilor sovietici şi KGB-ului de linie dură de a da ceasul istoriei înapoi.
Desigur, acea lovitură de stat din 1991 oferă un indiciu despre ceea ce s-ar putea întâmpla acum în Rusia din cauza acestui puci eşuat.
Gorbaciov a fost rănit grav , iar lovitura de stat eşuată a dus la prăbuşirea imediată a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cât şi la dizolvarea URSS, patru luni mai târziu. Isprăvile lui Prigojin, întoarcerea sa împotriva celui care "l-a pus", a lăsat impresia clară că neloialitatea persistă chiar la suprafaţă. În weekend, sistemul a intrat în impas, unele personalităţi proeminente ale regimului au păstrat o tăcere remarcabilă sau au aşteptat puţin, încercând fără îndoială să calculeze probabilul câştigător al confruntării. Oamenii din Rostov păreau să scandeze sprijinul pentru rebeli.
Principalii aliaţi şi propagandişti ai lui Putin fac deja scandal şi se întreabă cum au ajuns luptătorii rebeli atât de aproape de Moscova.
"Dacă coloanele de tancuri avansează, de ce nu sunt oprite?", a întrebat prezentatorul de televiziune Vladimir Soloviov în emisiunea sa de sâmbătă seara.
"Rusia a evitat o catastrofă. În cele din urmă, a fost posibil să se oprească vărsarea de sânge, deşi Rusia a fost la un pas de un război civil.", a anunţat Tsargrad, un organ de presă naţionalist-ortodox.
"Din punct de vedere politic, echilibrul forţelor existente a fost deja rupt. Celebrele 'turnuri ale Kremlinului' se clatină. Este posibil ca unii să fie nevoiţi să plece", a precizat acesta într-un editorial.
Aşadar, ne putem aştepta la mai multe evenimente ce ar putea urma, inclusiv o probabilă vânătoare de vrăjitoare şi mai multe lupte interne, în timp ce facţiunile se gândesc cum să se asigure că nu vor deveni victime atunci când se va sparge balonul.
"Nu am văzut ultimul act", a remarcat secretarul de stat american Antony Blinken într-un interviu acordat duminică la CBS.
De aceeaşi părere sunt şi liderii opoziţiei ruseşti în exil, precum Hodorkovski. Tentativa de "lovitură de stat militară a fost unul dintre cele mai grave evenimente politice care au avut loc în Rusia în ultimii 20 de ani", afirmă el. Dar "opoziţia democratică nu a reuşit să profite de situaţie pentru că se pregătea pentru diferite scenarii", a declarat el pe Twitter.
"Mişcarea democratică trebuie să înveţe o lecţie: schimbarea regimului nu va veni din urne", a adăugat el.
În timp ce salută răzvrătirea pentru că a semnalat sfârşitul domniei lui Putin, Hodorkovski şi alte personalităţi ale opoziţiei democratice s-au grupat în jurul Comitetului de acţiune rusă - pe care l-a cofondat împreună cu fostul campion mondial de şah Garry Kasparov - şi îndeamnă guvernele occidentale să recunoască "instituţiile opoziţiei" ca reprezentanţi legitimi ai societăţii ruseşti, cu oportunităţile aferente", deoarece "acest lucru va ajuta opoziţia să concureze cu patrioţii naţionali militarizaţi".
Pe margine
Dar nu este clar cum poate opoziţia democratică să influenţeze cursul evenimentelor pe teren şi să fie altceva decât observatori - o provocare permanentă pentru grupurile de opoziţie în exil, oricât de mult s-ar pregăti pe măsură ce regimurile autoritare se clatină şi se destramă. La izbucnirea revoluţiei din martie 1917, Vladimir Lenin a fost şocat la aflarea veştii căderii Romanovilor. "Impresionant!", i-a strigat el Nadejdei Krupskaia, soţia sa. "O asemenea surpriză! Trebuie să mergem acasă", a spus el. Iar Înaltul Comandament german a făcut ca acest lucru să se întâmple, ajutând la efectuarea călătoriei de opt zile pe calea ferată pentru ca el să se întoarcă într-o Rusie aflată în agitaţie.
Atunci, ca şi acum, opoziţia era divizată, împărţită în facţiuni care se luptau şi se suspectau reciproc, favorizând agende şi ideologii politice diferite, rupturi care nu erau atenuate de personalităţi în conflict. De luni de zile, au existat diviziuni în cadrul diverselor linii, inclusiv în ceea ce priveşte tacticile şi utilizarea violenţei. Au existat diviziuni între "vechii" exilaţi politici şi cei de dată mai recentă. Comitetul Acţiunii Ruse a fost în dezacord, printre alţii, cu Ilia Ponomarev, un fost deputat rus devenit disident care trăieşte acum la Kiev, iar eforturile de coordonare cu cel mai cunoscut lider al opoziţiei ruse, Alexei Navalnîi, încarcerat, s-au dovedit a fi neîncetat evazive.
Când va veni prăbuşirea finală, aceasta va fi probabil haotică şi violentă. Este puţin probabil ca cei mai puternici "siloviki", sau oficialii din domeniul securităţii, să renunţe uşor şi fără luptă la puterea, privilegiile şi bogăţia lor şi, probabil, cel mai bun scenariu ar fi ca, în spatele scenei, să se înţeleagă între ei şi să ajungă la o înţelegere, eventual cu prim-ministrul Mihail Mişustin în calitate de lider aparent.
Şi chiar dacă reuşesc să facă acest lucru, pentru cât timp va rezista asta înainte ca facţiunile de securitate să înceapă să se certe între ele şi cu ultranaţionaliştii mesianici pro-război? Şi dacă lucrurile vor începe să se destrame rapid, vor profita regiunile rebele şi minorităţile nemulţumite pentru a face presiuni pentru independenţă sau autonomie, declanşând noi traiectorii neprevăzute pentru Rusia?
De luni de zile, elemente ale serviciului de securitate FSB discută cu grupuri de opoziţie în exil, potrivit unui disident bine plasat, care a cerut să nu fie numit. Acest lucru, la rândul său, a provocat unele speranţe că siloviki şi grupurile de opoziţie ruseşti pot ajunge la un acord pentru un sfârşit mai ordonat al putinismului - ambele grupuri fiind unite de teamă că ultranaţionaliştii vor prelua controlul şi vor purta un război şi mai feroce şi mai nesăbuit în Ucraina.
Dar totul este prea imprevizibil pentru a putea fi stabilit.
"Intenţionat sau nu, şeful Wagner, Evgheni Prigojin, comandantul Wagner, Dmitri Utkin, şi mercenarii lor au devenit "spărgători de gheaţă" pentru schimbările politice din Rusia. Ceea ce a început ca o confruntare între agenţii a declanşat ceea ce va fi o luptă de lungă durată pentru "moştenirea lui Putin", pentru "putinismul fără Putin" şi/sau pentru "Rusia postbelică/post-Putin", a remarcat Pavel Luzin, cercetător invitat la Fletcher School of Law and Diplomacy, Tufts University.
Unii se tem că Putin va începe acum războiul şi represiunea acasă.
"Următorii paşi sunt pentru 'strângerea curelei' de către Putin", prezice Ponomarev. El a prognozat pe Facebook: "Acum, regimul îşi va consolida sprijinul acasă şi în străinătate pe principiul "răului mai mic"."
Ponomarev susţine că alţi lideri ai opoziţiei sunt prea prudenţi şi că singura modalitate de schimbare este prin forţă şi prin susţinerea unor grupuri precum Legiunea pentru Libertatea Rusiei, un grup paramilitar cu sediul în Ucraina, despre care alţi lideri ai opoziţiei ruse se tem că este controlat de aparatul de informaţii ucrainean. Grupul a comis atacuri în regiunea Belgorod din vestul Rusiei în ultimele săptămâni.
"Mulţumim celor de la Wagner - au demonstrat că totul este posibil în Rusia, iar regimul este extrem de slab. Bun venit tuturor opozanţilor care nu au înţeles încă acest lucru", spune Ponomarev. Dar alţi lideri ai opoziţiei sunt sceptici.
Ce ar trebui să facă Occidentul în timp ce se decide viitorul Rusiei? Intervenţia sa militară dezastruoasă în timpul războiului civil rusesc, în urma preluării puterii de către bolşevici, oferă un exemplu de avertizare, la fel ca şi istoria recentă a intervenţiilor occidentale în Orientul Mijlociu - din Siria până în Irak.
La fel ca şi opoziţia rusă, puterile occidentale vor fi probabil reduse la statutul de observatori ai unei alte probabile revolte masive în Rusia, cu consecinţe globale uriaşe.
