Dramele de la Revoluţie. "Aveam 16 ani când tata a fost împuşcat. Eu l-am găsit, l-am spălat, l-am îngropat"


Cătălin Giurcanu, Bucureşti.
Cătălin Giurcanu, Bucureşti. (Epoch Times Romania)

Venit la Înalta Curte pentru a participa la procesul Revoluţiei, Cătălin Giurcanu a povestit vineri, cu lacrimi în ochi, că tatăl său a fost împuşcat pe 23 decembrie 1989, în timp ce îl căuta pe el - la acea vreme un tânăr de 16 ani care ieşise în stradă pentru libertate.

Cătălin Giurcanu şi-a exprimat indignarea faţă de faptul că nici până în ziua de azi nu au fost pedepsiţi vinovaţii pentru crimele de atunci, dar şi faţă de modul în care a fost organizată derularea procesului la Înalta Curte, unde au fost citaţi astăzi 5.000 de persoane, ajungându-se la o îmbulzeală de nedescris.

Reporter: Aţi depus buletinul, am înţeles că…

Cătălin Giurcan: Este o bătaie de joc, asta voiam să vă spun. Am venit la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, am găsit un… nici nu ştiu cum să îi spun. Deci, nu s-au pregătit absolut deloc. [Au chemat – n.r.] o grămadă de oameni ca să vină şi să stea aici şi să fie chemaţi şi când ajung în sală să nu ştie ce se întâmplă. Nimeni nu ştie, dacă îi întrebaţi ce trebuie să facă. Încă o dată se dovedeşte că la 30 de ani de la Revoluţie îşi bat joc în continuare de morţii de la Revoluţie şi de urmaşii lor. Acest lucru trebuie să înceteze odată şi odată. Nu este normal. De 30 de ani se judecă acest dosar. Şi nu e normal să fie aşa ceva. Deci niciun om normal nu poate să reziste atâta timp, 30 de ani, ca să se afle cine i-a omorât părintele, fratele, sora, copilul.

Reporter: Cum aţi trecut prin aceşti 30 de ani?

Cătălin Giurcan: Foarte greu doamnă, nu vă daţi seama prin ce trebuie să trecem noi ca urmaşi… în această societate, după 30 ani în care ei tot ei ajung, cei care ne-au omorât părinţii, copiii, tot ei să ajungă la conducerea acestei ţări. Pentru că cei care au venit la putere în 1989 sunt din eşaloanele 2 sau 3, nişte bolşevici care au venit şi luat puterea din nou. Au luat-o de la oamenii care au făcut revoluţia. Nu au niciun interes ca să rezolve această revoluţie. De fiecare dată ne întâlnim, comemorăm morţii… este o chestie parcă zici că sărbătorim Crăciunul. Nu. Sunt nişte oameni care au murit pentru o Revoluţie, pentru o cauză. Uitaţi-vă ce se întâmplă după 30 de ani.

Tatăl meu a fost împuscat pe data de 23, fiind în căutarea mea. Eram în stradă la 16 ani şi 4 luni. Eu l-am găsit, eu l-am luat, eu l-am dus acasă, eu l-am spălat, eu l-am băgat în coşciug, eu l-am îngropat. Şi uitaţi-vă şi dumneavoastră ce se întâmplă acum.

Reamintim că vineri a început procesul în dosarul Revoluţiei din decembrie 1989. Tergiversat timp de aproape 30 de ani, cel mai dureros dosar al acestei naţii a ajuns pe masa judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deşi au trecut 30 de ani de când în România se vărsa sânge pentru libertate, şi pentru ieşirea din comunism, vinovaţii nu au fost încă pedepsiţi.

Rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare însumează 12 volume, în total 3.280 de file. Dosarul cauzei cuprinde 3.330 de volume, dintre care 2.030 volume au fost instrumentate şi administrate după 13 iunie 2016.

Primul termen este programat vineri, 29 noiembrie, în camera preliminară a Curţii Supreme.

La proces au fost citate în jur de 5.000 de persoane care au legătură cu evenimentele de atunci, astfel că sute de victime şi rude ale victimelor citate la primul termen din dosar au stat vreme îndelungată la coadă în faţa Înaltei Curţii.

Detalii aici