Expresii idiomatice chinezeşti: "Bucuria extremă naşte durere" (樂極生悲)
Chunyu Kun i-a spus regelui: "Când beţi vă îmbătaţi până într-atât, încât vă pierdeţi simţurile. Odată ce bucuria atinge înălţimea maximă, atunci vine rândul durerii. Bucuria extremă dă naştere la durere". (Zhiching Chen / Epoch Times)
Expresia chinezească “樂極生悲” (le ji sheng bei), care simbolizează "bucuria extremă naşte durere", a fost întâlnită pentru prima dată în biografiile lui Huaji din „Amintirile Marelui Istoric”1şi se bazează pe o istorisire care se desfăşoară în timpul perioadei Statelor Beligerante (475-221 î.Hr.).
În acea vreme, a existat o scurtă perioadă de pace între state, iar regele statului Qi a început să se răsfeţe cu vin şi petreceri în fiecare noapte. În ziua următoare, de cele mai multe ori, era prea beat pentru a mai avea grijă de treburile statului.
Toţi miniştrii erau îngrijoraţi, dar nu puteau face nimic pentru a-l convinge pe rege să se lase de ataşamentul său pentru vin.
Celelalte state au văzut în acest lucru o oportunitate de a-şi anexa statul Qi şi, în anul 349 î.Hr., statul Chu a fost primul care a atacat. Regele, foarte şocat, l-a trimis imediat pe diplomatul Chunyu Kun să ceară ajutor de la regele statului vecin, Zhao.
Chunyu, un politician şi diplomat remarcabil, deşi avea un aspect fizic neplăcut, era foarte respectat pentru talentul şi cunoştinţele sale despre Dao. El s-a îndreptat spre Zhao cu multe daruri valoroase.
Împăratul statului Zhao l-a primit pe Chunyu călduros şi l-a tratat ca pe un oaspete de onoare. Chunyu a discutat despre situaţia dintre state şi şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la avantajele formării unei alianţe dintre Zhao şi Qi. În final, l-a convins pe rege să trimită 100.000 de soldaţi în ajutorul statului Qi.
Vestea s-a răspândit foarte rapid. Auzind că statul Qi va primi sprijin militar de 100.000 de oameni din Zhao, regele statului Chu a ordonat armatei sale să se retragă.
Acum, regele din Qi se simţea uşurat şi foarte mulţumit de succesul lui Chunyu. Pentru a-şi arăta aprecierea, regele a dat un banchet la palat în onoarea sa. Au fost invitaţi miniştri şi oficiali de rang înalt.
În timpul banchetul, regele l-a întrebat pe Chunyu: "Cât vin poţi să bei pentru a fi beat?"
Chunyu i-a răspuns: "Depinde. Aş putea să mă îmbăt chiar şi dintr-un litru, sau din 10 litri. "
Regele a rămas foarte nedumerit de acest răspuns şi a exclamat: "Ciudat! Dacă te îmbeţi după un litru, cum termini restul, cei nouă litri?"
Atunci Chunyu i-a răspuns: "Dacă aş bea împreună cu maiestatea sa şi cu miniştrii din jurul meu, iar gardienii s-ar uita, mă tem că m-aş îmbăta după numai un litru de vin. Dacă aş bea cu sătenii la o sărbătoare a secerişului, m-aş simţi fericit şi aş putea bea 8 litri de vin înainte să mă îmbăt.
Dacă maiestatea sa mi-ar cere să bem vin împreună, m-aş simţi foarte onorat şi nu m-aş îmbăta până nu beau 10 litri de vin. Ar trebui, deci, să ascultăm bunul sfat al strămoşilor noştri şi să nu exagerăm, pentru că, dacă ceva e prea mult îşi poate pierde valoarea."
"Când beţi vă îmbătaţi până într-atât, încât vă pierdeţi simţurile. Odată ce bucuria atinge înălţimea maximă, atunci vine rândul durerii. Bucuria extremă dă naştere durerii. Aceasta este o regulă universală."
Auzind răspunsul lui Chunyu, miniştrii au dat din cap, fiind de acord, iar regele a apreciat sfatul sincer. Dându-şi seama de greşeala lui, nu a mai avut nimic de spus.
De atunci, regele nu a mai băut şi a avut mai multă grijă de treburile statului.
Note:
- „Amintirile Marelui Istoric” (史記 Shi ji) a fost scrisă de către marele istoric chinez Sima Qian (în jurul anilor 135 - 86 î.Hr.), fiind considerat părintele istoriografiei chineze. Lucrarea sa cuprinde mai mult de 2.000 de ani de istorie chineză, începând de la Împăratul Galben (2600 î.Hr.), şi până la domnia împăratului Wu din Han (87 î.Hr.).
