Gabriel Liiceanu: "Vom sfârşi prin a trăi atât de urât pe cât de urât vom vorbi"

În pragul trecerii dintre ani, scriitorul şi filozoful Gabriel Liiceanu le aminteşte românilor, într-un articol publicat pe Contributors, despre importanţa pe care puţini o intuiesc, a vorbirii corecte.
Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu (Epoch Times România)

"În atmosfera de linişte a acestor zile, recitind Caietele lui Cioran, am dat peste un loc în care e evocată o vorbă a lui Platon: „Socrate către Criton înainte de a muri: "Reaua folosire a cuvintelor nu este numai o greşeală de limbă, ci şi un chip de a face rău sufletelor.” Dar de ce, m-am întrebat, insultată, gramatica ne poate handicapa pe toţi? Un prim răspuns care mi-a apărut în minte ar fi: pentru că de la ea ne vin primele reguli pe care le primim în viaţă. Prin ea domesticim animalul din noi care intră în lume împachetat în ţipete, scâncete şi onomatopee.

Limba e prima con-venţie pe care copilul o învaţă, primul nostru mod de „a veni laolaltă cu ceilalţi”. Primii paşi în educaţie se fac prin corectarea greşelilor de limbă. Doar învăţând limba, copilul este adus la numitorul comun al umanităţii. El intră în lume în numele limbii pe care a învăţat să o vorbească şi iese din lume lăsând în urmă amprenta limbii pe care a vorbit-o. Aşa cum într-o ţară străină limba te exclude din comunitatea celorlaţi, limba vorbită la tine acasă e cea care te include, te integrează şi te face egalul celorlalţi. Ea e marea „trăsură de unire” a societăţii.

Înseamnă atunci că, dacă poceşti limba, toate regulile pe care se înalţă societatea vor fi nesocotite pe modelul limbii schilodite. Reflexul rigorii va fi izgonit din suflete şi toate convenţiile ulterioare ale vieţii vor intra pe făgaşul lui „merge şi aşa”. Ne vom închina la idolii aproximaţiei. Vom fi nepunctuali, vom face totul de mântuială, nu ne vom ţine de cuvânt, vom face reguli pentru a nu le respecta, în cele din urmă vom fura şi ne vom minţi unii pe alţii zi de zi. Vom face să sufere sufletul fiecăruia dintre noi. Vom fi o silabă pe dos, un accent greşit pus, un inoportun „ca şi”, un dezmăţat „care”, un „vizavi” greţos, o „locaţie” lăbărţată peste lume. Vom fi crescuţi prost, cu mintea necurăţată. Vom sfârşi prin a trăi atât de urât pe cât de urât vom vorbi", scrie Liiceanu.

Articolul integral poate fi citit aici