Henry Kissinger: După războiul din Ucraina, Rusia va trebui să îşi reevalueze relaţia cu Europa şi atitudinea faţă de NATO

Fostul secretar de stat şi consilier pentru securitate naţională al SUA Henry Kissinger a afirmat, într-un interviu acordat publicaţiei Financial Times, că Rusia va trebui "să îşi reevalueze cel puţin relaţia cu Europa şi atitudinea generală faţă de NATO".

"Situaţia geopolitică la nivel global va suferi schimbări semnificative după încheierea războiului din Ucraina. Şi nu este firesc ca China şi Rusia să aibă interese identice cu privire la toate problemele previzibile. Nu cred că putem genera posibile dezacorduri, dar cred că circumstanţele o vor face. După războiul din Ucraina, Rusia va trebui să îşi reevalueze cel puţin relaţia cu Europa şi atitudinea generală faţă de NATO.

Cred că nu este înţelept să adoptăm o poziţie potrivnică faţă de doi adversari într-un mod care să îi împingă împreună, iar odată ce vom lua în considerare acest principiu în relaţiile noastre cu Europa şi în discuţiile noastre interne, cred că istoria va oferi oportunităţi în care putem aplica abordarea diferenţială", a declarat strategul războiului rece.

Asta nu înseamnă că niciunul dintre ei nu va deveni prieten intim al Occidentului, ci doar că, în probleme specifice, pe măsură ce apar, lăsăm deschisă opţiunea de a avea o abordare diferită. În perioada care ne aşteaptă, nu ar trebui să punem Rusia şi China laolaltă ca un element integrant", a explicat fostul secretar de stat american.

Redăm în continuare, parţial, interviul menţionat:

Financial Times: Administraţia Biden îşi prezintă marea provocare geopolitică ca fiind democraţia versus autocraţia. Recepţionez o aluzie implicită că este o încadrare greşită?

Henry Kissinger: Trebuie să fim conştienţi de diferenţele de ideologie şi de interpretare care există. Ar trebui să folosim această conştientizare pentru a o aplica în propria noastră analiză a importanţei problemelor pe măsură ce acestea apar, mai degrabă decât să facem din aceasta principala problemă a confruntării, cu excepţia cazului în care suntem pregătiţi să facem din schimbarea regimului principalul obiectiv al politicii noastre. Cred că, având în vedere evoluţia tehnologiei şi caracterul enorm de distructiv al armelor care există acum, [căutarea schimbării de regim] ne poate fi impusă de ostilitatea altora, dar ar trebui să evităm să o generăm prin propriile noastre atitudini.

FT: Aveţi probabil mai multă experienţă decât orice altă persoană în viaţă în ceea ce priveşte modul de gestionare a unei confruntări între două superputeri înarmate nuclear. Dar limbajul nuclear de astăzi, care vine în ritm alert din partea [preşedintelui rus Vladimir] Putin, din partea oamenilor din jurul său, unde îl situaţi în ceea ce priveşte ameninţarea cu care ne confruntăm astăzi?

HK: Ne [confruntăm] acum cu tehnologii în care rapiditatea schimbului, subtilitatea invenţiilor, pot produce niveluri de catastrofă care nici măcar nu erau imaginabile. Iar aspectul ciudat al situaţiei actuale este că armele se înmulţesc de ambele părţi, iar complexitatea lor creşte în fiecare an.

Dar nu există aproape nicio discuţie la nivel internaţional despre ce s-ar întâmpla dacă armele ar fi folosite cu adevărat. Apelul meu, în general, indiferent de partea din care faceţi parte, este să înţelegeţi că acum trăim într-o eră cu totul nouă şi că am neglijat acest aspect. Dar, pe măsură ce tehnologia se răspândeşte în lume, aşa cum o face în mod inerent, diplomaţia şi războiul vor avea nevoie de un conţinut diferit, iar acest lucru va fi o provocare.

FT: V-aţi întâlnit cu Putin de 20-25 de ori. Doctrina nucleară militară rusă este că vor răspunde cu arme nucleare dacă vor simţi că regimul este ameninţat existenţial. Unde credeţi că se află linia roşie a lui Putin în această situaţie?

HK: M-am întâlnit cu Putin, ca student în domeniul afacerilor internaţionale, cam o dată pe an, timp de 15 ani, pentru discuţii strategice pur academice. Am crezut că propriile sale convingeri de bază erau un fel de credinţă mistică în istoria Rusiei ... şi că se simţea ofensat, în acest sens, nu de ceva ce am făcut noi în mod special la început, ci de acest decalaj uriaş care s-a deschis cu Europa şi estul. S-a simţit jignit şi ameninţat pentru că Rusia era ameninţată de absorbţia întregii zone de către NATO. Acest lucru nu scuză şi nu aş fi prevăzut un atac de amploarea preluării unei ţări recunoscute.

Cred că a calculat greşit situaţia cu care s-a confruntat pe plan internaţional şi, evident, a calculat greşit capacităţile Rusiei de a susţine o întreprindere de o asemenea anvergură - iar atunci când va veni momentul soluţionării, toţi trebuie să ia în considerare acest lucru, că nu ne întoarcem la relaţia anterioară, ci la o poziţie pentru Rusia care va fi diferită din această cauză - şi nu pentru că noi am cere acest lucru, ci pentru că ei l-au produs.

FT: Credeţi că Putin primeşte informaţii bune şi dacă nu, pentru ce alte calcule greşite ar trebui să ne pregătim?

HK: În toate aceste crize, trebuie să încercăm să înţelegem care este linia roşie interioară pentru omologul nostru... Întrebarea evidentă este cât timp va continua această escaladare şi cât de mult este posibil să continue escaladarea? Sau a ajuns la limita capacităţii sale şi trebuie să decidă în ce moment escaladarea războiului va solicita societatea sa până la un punct care îi va limita aptitudinea de a conduce politica internaţională ca mare putere în viitor.

Nu am nicio părere despre momentul în care va ajunge la acest punct. Când va ajunge la acel punct, va escalada războiul trecând la o categorie de arme care, în 70 de ani de existenţă, nu au fost folosite niciodată? Dacă această linie va fi depăşită, va fi un eveniment extraordinar de important. Pentru că nu am analizat la nivel global care ar fi următoarele linii de demarcaţie. În opinia mea, un lucru pe care nu l-am putea face este să acceptăm pur şi simplu.

FT: V-aţi întâlnit de multe ori cu [preşedintele chinez] Xi Jinping şi cu predecesorii săi - cunoaşteţi bine China. Ce lecţii trage China din această situaţie?

HK: Aş bănui că orice lider chinez ar reflecta acum asupra modului în care să evite să ajungă în situaţia în care a ajuns Putin şi cum să fie într-o poziţie în care, în orice criză care ar putea apărea, să nu aibă o mare parte a lumii întoarsă împotriva lor.