În Iran, moartea preşedintelui Raisi a fost întâmpinată cu doliu în surdină şi celebrări ascunse

Iranul a instituit, luni, cinci zile de doliu pentru preşedintele Ebrahim Raisi, dar atmosfera a rămas una discretă şi departe de durerea publică manifestată la moartea altor personalităţi de rang înalt din istoria de 45 de ani a Republicii Islamice.

Potrivit Reuters, în timp ce loialiştii guvernului s-au înghesuit în moschei şi pieţe pentru a se ruga pentru Raisi şi pentru ministrul de Externe Hossein Amir Abdollahian, ambii ucişi într-un accident aviatic, majoritatea magazinelor au rămas deschise, iar autorităţile au făcut puţine eforturi pentru a întrerupe viaţa cotidiană.

La un an după ce guvernul de linie dură al lui Raisi a luat măsuri violente pentru a pune capăt celor mai mari demonstraţii anti-sistem de la revoluţia din 1979 încoace, opozanţii au postat pe internet chiar şi înregistrări video furtive în care oamenii distribuiau dulciuri pentru a sărbători moartea lui Raisi.

Laila, o studentă în vârstă de 21 de ani din Teheran, a declarat telefonic pentru Reuters că nu a fost întristată de moartea lui Raisi, "pentru ca el a ordonat reprimarea femeilor pentru hijab".

"Dar sunt tristă pentru că, chiar şi cu moartea lui Raisi, acest regim nu se va schimba", a afirmat ea.

Grupurile pentru drepturile omului spun că sute de iranieni au murit în demonstraţiile din 2022-2023, declanşate de moartea în arest a unei tinere iraniene kurde arestate de poliţia pentru moralitate pentru că a încălcat codurile vestimentare stricte ale ţării.

Gestionarea de către autorităţi a unei serii de crize politice, sociale şi economice a adâncit prăpastia dintre conducătorii clerici şi societate.

Susţinătorii establishmentului clerical au vorbit cu admiraţie despre Raisi, un fost jurist de linie dură în vârstă de 63 de ani, ales în 2021 în urma unui vot strict controlat.

"A fost un preşedinte muncitor. Moştenirea sa va dăinui atâta timp cât suntem în viaţă", a declarat Mohammad Hossein Zarrabi, în vârstă de 28 de ani, membru al miliţiei voluntare Basij din oraşul sfânt şiit Qom.

Dar nu a existat prea mult din retorica emoţională care a însoţit moartea unor personalităţi venerate de public, precum Qasem Soleimani, un comandant de rang înalt al Gărzilor Revoluţionare de elită ale Iranului, ucis de o rachetă americană în 2020 în Irak, a cărui înmormântare a atras mulţimi uriaşe de persoane în doliu, plângând de durere şi furie.

Pentru opozanţii conducătorilor clerici iranieni de acasă şi din exil, Raisi a fost un personaj urât de poporul iranian încă din anii 1980, când a fost acuzat că a jucat un rol de lider în calitate de jurist în execuţia disidenţilor. Iranul nu a recunoscut niciodată că au avut loc execuţii în masă; Amnesty International afirmă că 5.000 de iranieni, poate chiar mai mulţi, au fost executaţi în primul deceniu după revoluţie.

"Felicit familiile victimelor execuţiilor", a postat utilizatorul de internet Soran Mansournia pe un forum online care dezbătea moştenirea morţii lui Raisi.

Însă Narges, un alt utilizator, a deplâns faptul că Raisi a avut "o moarte de martir".

Mulţi iranieni au declarat că se aşteaptă ca moartea lui Raisi să aibă un impact redus asupra modului în care va fi condusă ţara, establishment-ul urmând probabil să îl înlocuiască cu o altă persoană cu opinii la fel de dure.

"Cui îi pasă. Un dur moare, altul preia conducerea şi mizeria noastră continuă. Suntem prea ocupaţi cu probleme economice şi sociale pentru a ne îngrijora de astfel de ştiri", a declarat Reza, 47 de ani, un comerciant din oraşul Yazd, situat în centrul deşertului, care nu şi-a dat numele complet de teama represaliilor.