Iniţiatorul #şîeu: Mi-am asumat un risc enorm pentru că mi-era greaţă de câtă frică vedeam peste tot

Stefan Mandachi
Stefan Mandachi (Facebook)

Iniţiatorul protestului pentru autostrăzi #şîeu!, Ştefan Mandachi - omul de afaceri care a turnat, din banii săi, primul metru de autostradă din Moldova - a răspuns, pe blogul personal, acuzaţiilor variate lansate la adresa sa în spaţiul public.

În timp ce liderul PSD Liviu Dragnea şi premierul Viorica Dăncilă au susţinut că face "circ", alt voci de pe acelaşi palier politic au insinuat că ar fi "securist", colaborator al preşedintelui Klaus Iohannis etc.

Vă prezentăm mai jos reacţia lui Mandachi:

"Da. Acum sunt sigur că românii vor autostrăzi. #şîeu!

Întrucât au apărut ştiri şi tot felul de postari neadevărate şi neverificate, (unele caraghioase chiar) consider că este necesar să elucidez misterul şi să demontez cu argumente acuzaţiile false care mă vizează pe nedrept.

Nu am niciun serviciu secret în spate, nu cunosc pe nimeni care să facă parte din Serviciile Secrete sau poate că nu cunosc eu oamenii suficient cât să aflu din ce servicii fac parte, pentru că nu mi-a păsat. Nu cunosc membrii cheie din partide politice, nu cunosc oameni din organizaţii secrete, nu cunosc demnitari sau politicieni de rang înalt altfel decât de la televizor.

Mă bufneşte râsul când aud c-aş fi vreun spion, agent 007, James Bond. Ceea ce îmi place să cred e că toţi politicienii, spionii adevăraţi, agenţii secreţi şi ceilalţi au admirat curajul meu şi au fraternizat cu necesitatea mea de a avea autostrăzi pentru că şi ei au copii, părinţi şi prieteni care circulă pe marginea gropii, adică pe drumuri de opt metri şi două sensuri, printre tiruri şi autoturisme.

Tot ceea ce am făcut e că mi-am asumat un risc enorm pentru că mi-era greaţă de câtă frică vedeam peste tot. Cum explicaţi că am riscat totul? De ce am fost eu singurul dintre milioane de antreprenori? Simplu! Pentru că a fost nevoie ca cineva să facă pasul şi le mulţumesc tuturor celor care mi s-au alăturat.

Sunt uimit să constat că în România, un act de curaj autentic este suspectat din start ca fiind o conspiraţie. Am locuit în America. Acolo nu avea nimeni grija să conteste o acţiune civică atât de sinceră, simplă şi directă a unui antreprenor. Sunt un contribuabil imens la statul Român, nu am dreptul să mă exprim? Am început clipul cu descrierea mea, cum aş fi putut să înscenez un astfel de act având în vedere riscurile asumate?

Îmi era foarte confortabil să-mi cheltui milioanele de euro produse de creierul meu şi cu eforturi şi renunţări majore, nu moştenite, pe o plajă în Hawaii. Orice om întreg la cap vede şi înţelege riscurile pe care mi le-am asumat. Mi-am asumat şi riscul să fiu denigrat. Unii răuvoitori mi-au înscenat o asociere politică şi că aş fi pozat cu preşedintele. Noroc că românii sunt inteligenţi şi au constatat că e un fals grosolan.

A început o campanie de vânzare şi denigrare a familiei mele. S-a spus că am preluat afacerile familiei, ceea ce e o minciună infantilă. Tatăl meu are o afacere care e mică pe lângă businessul meu. Are un profit de 75.000 euro şi o cifră de afaceri de 500.000 euro, n-are lanţuri de magazine sau hoteluri şi puteţi verifica asta la registrul comerţului. El munceşte ca un rob de 25 ani, are tot dreptul să câştige bani, are şi el angajaţi, pe care îi plăteşte corect. E printre cei mai vechi antreprenori, munceşte enorm şi n-a fost într-un concediu de ani întregi.

În schimb, eu am cifre cumulate de 15 mil. euro în compania mea şi 28 mil. euro în companiile francizate. Cum poţi să compari 75.000 euro cu milioane de euro, pe care le câştig şi să zici că am preluat nu ştiu ce imperii? Această diferenţă astronomică dintre veniturile mele şi ale familiei se menţine de mulţi ani.

După moartea mamei nu am moştenit decât o casă a bunicilor, construită acum 50 ani, în care n-am mai intrat. Mama nici nu a călcat în hotelul meu, a stat în spitale în ultima perioadă a vieţii. Nu ştia nici câte camere am la hotel, la fel cum nu ştia pe unde în ţară am restaurante.

Nu am fost administrator sau asociat în firmele familiei, nici nu s-a pus problema să preiau ceva, cu atât mai mult cu cât abia fac faţă în afacerile şi proiectele proprii, pe care le deleg tot mai des. După ce a murit mama, acum câteva luni, toţi membrii familiei am fost distruşi şi nu mi-a trebuit să preiau absolut nimic. Totul a rămas tatălui meu, care este încă extrem de afectat de pierderea suferită şi care îşi conduce afacerea aşa cum a făcut-o dintotdeauna, singur şi în stilul lui. Nici măcar nu am făcut succesiune, pentru că fără mama nu ne mai interesează nimic. Am delimitat din totdeauna firma mea de firma familiei şi am mers pe drumuri diametral opuse. Nu aveau niciunul habar, ce înseamnă dezvoltarea prin franciză şi spuneau că sunt nebun, cât să mă aventurez într-un astfel de business.

Fratele meu este avocat şi e acuzat că a apărat infractorii, de parcă avocatul ar trebui să apere doar fiinţe neprihănite. O absurditate. Adică e vinovat că şi-a respectat jurământul de avocat să apere clienţii. În plus e şi el antreprenor şi plăteşte impozite.

Membrii familiei mele au declarat deja că nu le pasă de consecinţe şi că nu sunt interesaţi să discute cu nimeni pe temele care mă privesc pe mine. Ei sunt obişnuiţi cu faptul că sunt asumat şi iau decizii curajoase, pe care uneori le consideră nebuneşti. Nici nu ştiam ce cifre au ei, m-am uitat acum pe cifrele lor de la registrul comerţului, eram total indiferent în privinţa modului în care îşi conduc afacerile.

Partenerii mei de business de opt ani pot să confirme sau să infirme dacă au avut vreo discuţie cu familia mea, în toţi anii în care am colaborat. Şi am nenumăraţi parteneri, francizaţi, furnizori etc. Şi, în fond, dacă aş avea, care ar fi infracţiunea? O familie nu are voie să coopereze? Este o ruşine? Este ilegal?

Mi se aduce acuzaţia că sunt inamicul numărul unu al nu ştiu cărui partid. Eu am învinovăţit absolut toate partidele, fără nicio excepţie. Nu m-am referit la unul singur, ci la PNL, PDL, PSD, PNTCD, CDR, UDMR şi care or mai fi, dar toate partidele, fără excepţie, care au guvernat România şi au lăsat Moldova fără niciun centimetru de autostradă în 30 ani. Nu am jignit niciun lider. S-au jignit ei singuri, prin moştenirea rutieră lăsată ţării şi în special Moldovei. Toţi, din 1989 până în 2019. Incompetenţa nu are coloratură politică.

Sunt acuzat că am băgat sume mari de bani în campania mea. Cu banii munciţi de mine trebuie să dau raportul cuiva? Eu am regizat, am scris scenariul şi am montat, alături de echipă, tot filmul, inclusiv am propus muzica. Am studiat cinematografie şi film-making în America, la cea mai prestigioasă şcoală privată de film, New York Film Academy. Am diplomă de regizor, iar filmul meu de licenţiere a luat locul întâi din toată grupa. Am cursuri de scenaristică în California cu Sanora Bartels, lider al scenariştilor din Hollywood, care mi-a acordat notă maximă. Am greşit cu ceva ca îmi fac meseria pe care am învăţat-o prin şcolarizare şi anume regia de film? Până la urmă, cu acest film de cinci minute pot participa în festivaluri prestigioase din străinătate, reprezentând România. Regizori titraţi din România au lăudat filmul, ca operă de artă, nu ca element cu valoare socială.

În plus, am mai regizat un film, care a intrat în 15 festivaluri. Nu e nimic nou pentru mine. Îmi practic meseria şi îmi cultiv pasiunea. Am cheltuit banii pe un film, nu i-am băgat la ruletă, nu i-am jucat la barbut, nu i-am ţinut la puşculiţă. Dacă-i ţineam sub pernă era mai bine? I-am întors şi i-am rulat în economie. Am făcut tot proiectul doar cu firme româneşti, care au facturat totul. Unde e problema? Banii mei s-au dus la antreprenori români, la companii cu capital românesc, care au reinvestit, care plătesc TVA, impozite şi taxe.

În fond, am turnat o fâşie de beton şi am filmat turnarea. Pe lângă asta, m-am filmat când am alergat (ceea ce fac zilnic) şi mi-am strigat cu curaj şi demnitate o nevoie, care are conotaţiile unei drame. De ce atâta deranj? Nu am ofensat pe nimeni, nu am ţipat la nimeni. Am făcut un filmuleţ ironic, dar amar şi l-am pus pe internet. S-au făcut milioane de filme de cinci minute, de ce sunt eu vinovat pentru un film în care nu jignesc şi nu instig la nerespectarea legii? Ca acest clip mai sunt alte milioane pe Youtube.

Eu am spus atât: doamnelor şi domnilor, dacă mai circul pe potecile astea, MOR. Mi-aţi pus viaţa în pericol mie, angajaţilor, prietenilor şi rudelor. Şi eu vreau să trăiesc. Mai mult decât către politicieni, am strigat la antreprenori: oameni buni, nu mai mergeţi indiferenţi pe marginea gropii, pentru că la un moment dat o să alunecaţi în ea. Ca atare, antreprenorii erau mai vizaţi decât politicienii în filmul meu. De aceea am şi provocat antreprenori, iar exemplul meu personal este că mi-am suspendat afacerea 15 minute, nu că am făcut greva foamei pe criterii politice.

Politicului nu i-am cerut decât să facă ceea ce în alte ţări există de zeci de ani: un drum cu patru benzi, făcut în mare parte la şes şi câmpie, nu pe Everest. Ce mare lucru am cerut? Au luat toţi foc, că am făcut o plimbare până la Bucureşti şi retur şi n-am găsit nicio caschetă de muncitor pe şantierele autostrăzilor.

Nu am afirmat că sunt Sfântul Ştefan. Sunt un om ca toţi oamenii. Hai să luăm ipoteza în care aş fi avut cele mai negre antecedente de torţionar, tâlhar sau inamic public. Până la urmă, sunt cetăţean român. Un cetăţean imperfect, dar exasperat, ţipă cu furie că nu mai poate circula pe astfel de drumuri. Şi multe milioane îl urmează. Unde e greşeala? Fiecare e liber să urmeze pe cine vrea. Unde-i problema că lumea m-a urmat? Nu am obligat pe nimeni. Oamenii mi s-au alăturat pentru că au aceleaşi nevoi. Nu am cerut nimănui să-mi analizeze viaţa personală şi istoricul ca să ia o decizie. Oamenii sunt liberi să urmeze chiar şi un circar curajos, fiecare alege. Am văzut şi circari care bagă capul în gura leilor sau sar de la 20 metri. învârtindu-se de 11 ori în aer. Ca şi mine, se antrenează şi ei cam 18 ore pe zi.

Imaginea mea a apărut pe internet asociată unui eveniment fară a mi se cere acordul. Se pune o fotografie cu Ştefan Mandachi şi se insinuează că eu chem la noi proteste în nu ştiu ce dată. Eu nu am chemat la niciun protest şi nu mă implic politic. Eu voi rămâne în poziţia de antreprenor asumat. Nu fac politică, nu îndemn la proteste cu teme politice, nu îndemn la răscoale sau revoluţii. Neg orice implicare politică şi nu chem la manifestaţii politice pe nimeni.

Nu mă victimizez pentru că nu mai este momentul acum. Am făcut-o mulţi ani la rând şi-s sătul de propriile mele scuze. Am nevoie în continuare de antreprenori. Vreau să fie alături de mine până avem autostradă. Nu am o formulă pe care să le-o furnizez, dar trebuie să fim uniţi. Şi ei şi-au rupt spatele şi şi-au neglijat familiile ca să reuşească să producă bani, sper să nu renunţe şi să creadă că doar împreună putem reuşi.

Eu am rupt lanţul fricilor şi cu toţii trebuie să topim zalele. Dacă nu vom fi uniţi, vom fi condamnaţi să o luăm de la capăt. Eu nu mai am nimic de pierdut pentru că mi-am asumat totul, dar antreprenorii înspăimântaţi vor pierde. Am înţeles că m-au susţinut, dar acum Mandachi e în vizorul tuturor şi în faţa unor minciuni. Şi cum este Mandachi azi, aşa pot fi şi ei mâine-poimâine dacă nu vom ridica fruntea sus, solidari. Chiar şi un gest mărunt este foarte relevant. De pildă, eu îmi voi da jos frame-ul #şîeu de pe Facebook doar când vom avea autostradă. Până atunci, rămâne înţepenit pe poza de profil. Măcar atâta lucru cer celor care încă sunt cu mine.

Mă amuză mult acei oameni ofticaţi care mă ridică în atenţia lumii mai mult decât merit. Sunt prea îndârjit şi tăbăcit ca să mă sperie ceva şi sunt atât de înverşunat încât nu capitulez, dar nici nu vreau să exagerez cu afişarea mea toată ziua prin media pentru că nu ăsta a fost scopul. Mai am şi de muncit nu doar de dat declaraţii. Muncim că avem sute de angajaţi care depind de noi.

#şîeu!"