Institutul Revoluţiei, greu de desfiinţat. Aleşii dispăreau pur şi simplu înaintea votului / Andrei Ursu: "E o ruşine, îşi iau interviu unii altora"

De ani de zile statul încearcă - sau poate doar se face că încearcă - să desfiinţeze Institutul Revoluţiei (IRRD), care toacă bani fără să producă mare lucru. Însă IRRD pare greu de desfiinţat: ori de câte ori vine vorba ca în Parlament să se dea vot pentru desfiinţarea lui, unii aleşi pur şi simplu dispar, relatează Pro Tv.

"În lunile de primăvară am avut constant situaţia în care am pus pe ordinea de zi de fiecare dată proiectul ăsta şi am observat un fenomen…Când îl puneam, nu mai veneau colegii la comisie pentru a avea cvorum. Concluzia pe care eu o trag în urma fenomenului şi cele întâmplate la nivelul comisiei pe care o urmăresc şi o conduc este că, de fapt, nu se vrea deloc desfiinţarea acestei instituţii", a declarat deputatul USR Iulian Bulai, preşedintele Comisiei pentru Cultură din Camera Deputaţilor.

IRRD este condus de Emilian Cutean, membru PSD. Cutean a condus Secretariatul de Stat pentru Rrevoluţionari acum câţiva ani. Acum, a fost înştiinţat de acelaşi Secretariat de Stat că nu îndeplineşte condiţiile pentru a deţine statul de luptător cu rol determinat în revoluţie. Aceeaşi veste au primit-o mai mulţi colegi din forul de conducere al Institutului pentru studierea Revoluţiei.

Coincidenţă sau nu, după filmările făcute de Pro TV pentru acest material, lucrurile au început să se mişte. Acum câteva zile, proiectul pentru desfiinţarea Institutului Revoluţiei a intrat a 11 oară în şedinţa Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor.

A fost cvorum şi a fost aprobat. Până să ajungă în plen la vot, mai are nevoie şi de aprobarea Comisiei pentru revoluţionari care nu s-a mai întrunit de la începutul verii. Vor urma alte tergiversări. Iar Institutul pentru Revoluţie a pornit site-ul, cu o altă adresă şi a postat prima emisiune.

"În această ţară, de 34 de ani se dă o bătălie de-a dreptul revoltătoare pe banii statului şi pe suferinţa şi sacrificiul celor care au ieşit în decembrie 89 în stradă. Autorii sunt indivizi care au tot interesul să-şi apere scaunele şi beneficiile. După atâţia ani încă nu ne este clar cine a tras în oameni şi asta pentru că vinovaţii au stat la putere sau în spatele ei şi au făcut tot posibilul să nu se afle adevărul şi nimeni să nu fie pedepsit", arată publicaţia citată.

Statul român plăteşste 3 milioane de lei pe an pentru funcţionarea Institului pentru studierea Revoluţiei. 2 milioane se duc pe salariile celor 15 angajaţi. La un calcul simplu, fiecare angajat primeşte, teoretic, peste 10 mii de lei pe lună. Institutul nu produce însă mai nimic, acuză Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, disident ucis în închisoare de Securitatea comunistă.

"Toţi anii, ei (IRRD n.r.) au scris o serie Caietele Revoluţiei. Îşi luau interviu unii altora. Era o ruşine, o pierdere de bani. Pădurile ţării se pierdeau acolo fiindcă ei publicau mizeriile astea. Şi când am ajuns acolo, am văzut în subsolul lor o cameră mărişoară. Cam... nu ştiu. Să zicem jumate din asta, nu până la stâlpul ăla şi până în capăt. Cameră mărişoară, plină cu cărţile lor pe care nu le-au vândut niciodată şi care începuseră să putrezească", a descris Andrei Ursu situaţia de la Institut.

Andrei Ursu a fost directorul cercetării în institut. A fost dat afară după ce a publicat o carte despre revoluţie care demonstrează că teroriştii din 89 au fost securişti.