Ion Sturza: Deşi nu e iubită de Bucureştiul „oficial”, Maia Sandu este cel mai admirat lider străin în România

Victoria Maiei Sandu a însemnat o ieşire a R. Moldova dintr-o izolare totală şi schimbarea vectorului dezvoltării statului pentru mulţi ani înainte, afirmă Viorel Cibotaru.
Ion Sturza, Maia Sandu şi Laura Ştefan
Ion Sturza, Maia Sandu şi Laura Ştefan (Eugen Horoiu/Epoch Times)

Preşedintele Asociaţiei pentru Politică Externă, fostul prim-ministru moldovean Ion Sturza, scrie pe pagina sa de socializare despre primul an de preşedinţie al Maiei Sandu. În opinia acestuia, preşedintele Republicii Moldova este cel mai admirat lider străin în România, iar dacă ar participa la alegerile prezidenţiale, ar câştiga detaşat.

Redăm mai jos opinia integrală a fostului premier al R. Moldova, Ion Sturza:

Risc să mă transform în cel mai detestat dintre pământeni. Aşa se întâmplă când susţii un politician. Unul de succes. Paradox? Nu!

Succesul unor politici corecte este durerea şi suferinţa contemporanilor şi ... admiraţia şi recunoaşterea urmaşilor. Cui îi place să sufere chiar şi de dragul unor lucruri făcute corect din punct de vedere strategic? Doar masochiştilor intelectuali şi funcţionali.

Dacă Maia Sandu va reuşi, moldovenii de azi vor fi scoşi din „pepeni”. Mulţi vor trebui să se lase de tabieturi şi deprinderi - să nu fure, să nu înşele, să nu... Să muncească, să compătimească, să fie competitivi, să... Lucruri greu de închipuit astăzi!

Maia Sandu nu şi-a dorit să facă „politică mare”! „Vai, of, ce bine ar fi să plec pe munte. M-am săturat. Nu mai am puteri”. A fost forţată să facă acest pas impusă de „fenomenul Maia Sandu”. Fenomen care de mult nu-i mai aparţine.

Mi-o amintesc acum ceva ani, când venea la Bucureşti pentru o conferinţă obscură sau la vecinii mei de la o ambasadă europeană. Timidă şi aparent fără de vlagă, cu un rucsac mare în spate unde îşi stoca „ideile” - calculatorul. Nimeni din „oficiali” nu dorea să se întâlnească cu această doamnă. Toţi erau „ancoraţi” la nobilul lui Plaha. E mai iubită astăzi de Bucureştiul „oficial”? Nu. De ce ar fi? Este cel mai admirat lider străin în România. Dacă ar participa la alegerile prezidenţiale, ar câştiga detaşat.

Dar asta la ei, românii din ţară. În Moldova, lucrurile se pot schimba rapid. Am întrebat-o în ce măsură contează pentru ea ratingul, popularitatea. Răspunsul a fost: „Doar în măsură ca să-mi pot duce misiunea până la capăt. Misiunea de a scăpa Moldova de corupţie”.

Paradoxal, dar Maia Sandu nu are o ideologie, viziuni geostrategice, teorii politice. Maia Sandu are un credo - Moldova ca să scape de sărăcie şi să se dezvolte, trebuie să învingă corupţia. Toate instrumentele sunt binevenite. În acest sens, Maia Sandu este o „populistă” romantică şi cu viziuni egalitariste. Dacă mă întrebaţi pe mine, este o misiune imposibilă. Dar...

Maia Sandu face parte din tagma oamenilor care nu trebuie analizaţi cu „instrumentul”. Nu veţi găsi multe lucruri care să vă placă sau să vă facă să vă simţiţi confortabil. E dură şi nu prea acceptă compromisul. Aşa oameni trebuie urmaţi sau nu. Atât. Am simţit-o pe propria piele când am mers împreună pe munte - extrem de tenace şi robustă. E umilitor pentru un mountaineer experimentat să vadă călcâiele cuiva mult în faţa sa...

Risc să supăr multă lume, dar astăzi Maia Sandu este Preşedinte, Parlamentar, PM, Ministru de externe, Ministru al justiţiei. Mai departe - toată lista. Cât, cum? Vom vedea. Deocamdată îmi place, accept şi susţin. Baftă, doamnă Preşedinte!

P.S. Pentru un Preşedinte, primul an de mandat este „intrarea în regat”. Încă venerat şi susţinut. Urmează domnia şi decontul.

În contextul primului an de preşedinţie a Maiei Sandu, şi analistul Viorel Cibotaru la Jurnal TV a ţinut să sublinieze că victoria Maiei Sandu, chiar dacă era anticipată, a fost neaşteptată prin sprijinul mare pe care l-a obţinut. Ea a însemnat o ieşire a Republicii Moldova dintr-o izolare totală şi schimbarea vectorului dezvoltării statului pentru mulţi ani înainte.