Kaliningrad vs Królewiec: Prăbuşirea influenţei ruseşti se extinde tot mai mult

În timp ce "operaţiunea militară specială" a preşedintelui rus Vladimir Putin îşi continuă spirala descendentă în Ucraina, viitorul teritoriilor ocupate sau dominate de Rusia devine un subiect de interes, începând cu Kaliningrad, au scris Jonathan Sweet, colonel de armată în retragere şi ofiţer de informaţii militare cu o vechime de 30 de ani, şi Mark Toth, economist şi fost membru al consiliului de administraţie al World Trade Center, într-o analiză publicată în The Hill.

Încet, dar sigur, influenţa rusă se diminuează în regiunea baltică, iar această tendinţă are potenţialul de a se transforma în bulgăre de zăpadă în circumstanţele potrivite. Polonia, prin intermediul Comisiei poloneze de standardizare a denumirilor geografice, a anunţat la 10 mai că nu se va mai referi la Kaliningrad cu numele său rusesc, optând în schimb să folosească Królewiec, traducerea în poloneză a cuvântului Königsberg, cum se numea fosta regiune din Prusia de Est înainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Sincronizarea lor, a doua zi după parada sub aşteptări a lui Putin de Ziua Victoriei de la Moscova, a fost în mod evident deliberată. Uniunea Sovietică, acum dispărută, a schimbat numele după ce a preluat controlul administrativ în conformitate cu termenii Acordului de la Potsdam din 1945. Portul baltic şi zona înconjurătoare au fost redenumite după Mihail Kalinin, unul dintre liderii revoluţiei bolşevice.

Din moştenirea germană originală a Kaliningradului au rămas puţine lucruri, cu excepţia unor elemente de arhitectură care au supravieţuit. Întreaga populaţie germană a fost expulzată cu forţa în 1947 de către dictatorul sovietic de atunci, Iosif Stalin, şi înlocuită cu sute de mii de noi colonişti, aduşi în principal din Rusia şi Bielorusia. Revenirea Varşoviei la denumirea de Królewiec nu a fost doar o repudiere intenţionată a lui Putin, ci şi a lui Stalin şi a deceniilor de dominaţie sovietică.

Şi nu este vorba doar de Polonia. La 12 mai, deputaţii lituanieni Vilius Semeška şi Paulė Kuzmickienė au urmat exemplul şi au făcut apel la Comisia de Stat pentru Limba Lituaniană pentru a redenumi regiunea Kaliningrad şi oraşul Kaliningrad în Karaliaučiaus. "Suntem solidari cu vecinii noştri polonezi şi vă îndemnăm să nu folosiţi denumirile artificiale care ne sunt impuse în lituaniană", au argumentat ei.

La 16 mai, Letonia a anunţat că se va referi oficial la exclava Kaliningrad ca fiind Königsberg, după ce Centrul lingvistic de stat leton a recomandat schimbarea numelui.

Deocamdată este vorba doar de o schimbare de nume, dar aceasta ar putea prefigura viitorul apropiat pentru mai multe teritorii ocupate de Rusia, în cazul în care războiul din Ucraina se va încheia cu o înfrângere răsunătoare.

Pe măsură ce povara opresiunii ruseşti se diminuează, Crimeea, Abhazia, Osetia de Sud şi Transnistria ar putea face presiuni pentru reunificarea cu patria mamă, permiţând Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova să redevină un întreg.

Moldova a făcut ceea ce ar putea fi primul pas la 15 mai, când Igor Grosu, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, a anunţat că Moldova se retrage oficial din Adunarea interparlamentară a Comunităţii Statelor Independente - echivalentul rusesc al Commonwealth-ului britanic.

"După 30 de ani", a declarat Grosu, "a devenit clar că prezenţa Republicii Moldova în structurile CSI nu ne-a ajutat să scoatem armata rusă de pe teritoriul Republicii Moldova, să rezolvăm conflictul transnistrean. Prezenţa în CSI nu ne-a protejat de şantaj în plină iarnă. Retragerea din Adunarea CSI este un prim pas. Ucraina a părăsit această organizaţie. Republica Moldova este o ţară liberă să ia decizii suverane. Noi am demonstrat că vrem democraţie, libertate la noi acasă".

În cel mai rău caz, precizează autorii analizei, dacă ar fi să suprapunem teoria dominoului din politica americană a Războiului Rece, înlocuind "ieşirea de sub opresiunea rusă" cu "răspândirea comunismului", Rusia ar putea trăi un alt eveniment asemănător căderii zidului Berlinului în 1989. Acel eveniment, iniţial, a dus la dizolvarea Uniunii Sovietice. Dacă Rusia nu-şi poate ţine în frâu teritoriile ocupate, ce ar însemna acest lucru pentru Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă condusă de Rusia, care include în prezent Bielorusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Armenia şi Tadjikistan? Simţind slăbiciune ca urmare a eşecurilor Rusiei în Ucraina, vor continua aceste alte ţări periferice să fie alături de Kremlin?

Rusia nu-şi poate permite să lase anunţul aparent minor al Poloniei să ia amploare. Dar, pe baza acţiunilor Lituaniei, Letoniei şi Republicii Moldova, a făcut-o deja. Anunţul l-a supărat în mod clar pe purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care a declarat cu furie că decizia este "la limita nebuniei" şi "un act ostil". El a continuat afirmând, cu mâhnire, că "denumirea oficială a locului este Kaliningrad".

Dacă Rusia ar pierde controlul asupra Kaliningradului, ar fi ca şi cum ar pierde Crimeea din punct de vedere al importanţei strategice. Aşezat între Lituania şi Polonia, ţări membre NATO, Kaliningrad este cartierul general al Flotei ruseşti din Marea Baltică. Portul maritim permite Rusiei să influenţeze traficul comercial şi militar în Marea Baltică de la baza sa navală Baltiysk. De asemenea, aici se află Brigada 152 de rachete de gardă, care deţine o duzină de sisteme de rachete balistice Iskander-M poziţionate în avans şi arme nucleare în depozite.

În plus, Kaliningrad permite Rusiei să ameninţe Golul Suwalki, o porţiune de graniţă cu o lăţime de 64 de km între Polonia şi Lituania. Cele două autostrăzi care trec prin această breşă sunt singurele rute viabile de aprovizionare terestră şi militară între statele baltice şi Finlanda, la nord-est, şi restul NATO, la sud-vest. Dacă forţele ruseşti şi bieloruse ar acţiona în mod concertat pentru a cuceri această breşă, ar izola practic aceşti aliaţi NATO de restul alianţei.

Kremlinul nu poate risca să piardă Kaliningrad. Deşi ar putea părea o simplă schimbare a numelui polonez, este probabil că Varşovia intenţionează să facă un control strategic în timp ce Rusia continuă să se lupte în Ucraina. Admiterea Finlandei în NATO, împreună cu eventuala admitere a Suediei, strânge laţul în jurul Kaliningradului şi a influenţei Rusiei în regiunea Mării Baltice.

Recunoaşterea şi aprobarea acestei schimbări de nume, împreună cu retragerea Republicii Moldova din CSI, produce o distragere a atenţiei non-cinetice pe care Putin şi Peskov sunt nevoiţi să o abordeze pentru a masca capacitatea tot mai slabă a Rusiei de a proiecta influenţa dincolo de graniţele sale.