Lector orădean laudă discursul viral al şefei de promoţie din Arad: Ne lipsesc cele două lucruri de care a dat ea dovadă - imaginaţia şi curajul

Lectorul orădean Mihai Maci a lăudat-o pe Iulia Cociuba, şefa de promoţie a Colegiului Mihai Viteazul din Ineu, judeţul Arad, după ce aceasta a criticat dur sistemul de învăţământ în discursul de absolvire.

În discursul său, eleva a punctat tarele învăţământului românesc. Potrivit tinerei, în loc să fie un mediu propice pentru învăţare şi dezvoltare personală, şcoala a devenit adesea o sursă de frustrare şi dezamăgire pentru mulţi elevi. Totuşi, tânăra nu a uitat să le mulţumească acelor profesori care şi-au dedicat timpul şi energia pentru a-i ghida pe elevi şi pentru a-i inspira să îşi urmeze visele.

Într-un text publicat pe platforma Contributors, profesorul universitar Mihai Maci a apreciat discursul fetei, felicitând-o pentru curajul de care a dat dovadă atunci când a criticat în termeni duri situaţia din învăţământul românesc.

“Domnişoara Cociuba a ales să spună răspicat, clar şi concis aceste lucruri în public, de faţă cu profesorii, cu colegii dânsei şi cu părinţii pentru a fi auzite de toţi. Gest remarcabil, cu atât mai mult cu cât vine de la un tânăr (capabil să formuleze limpede aceste lucruri) care, încă, nu a ieşit cu totul de sub autoritatea celor cărora le vorbeşte (căci, dincolo de bilanţul notelor, pe dânsa o aşteaptă Bacalaureatul). Pe scurt, eleva din Ineu şi-a asumat – cu curaj – faptul de-a spune ce gândeşte şi, mai ales, de-a spune public că faptul de a gândi cu capul tău şi de a-ţi exprima gândul de faţă cu ceilalţi sunt lucruri pe care şcoala românească de azi nu doar că nu le deprinde, ci le inhibă prin toate mijloacele.

Glasul tinerilor, atunci când se face auzit (arareori), nu cere decât facilităţi (bani şi diverse reduceri) şi o laxitate primejdioasă (cum ar fi, de pildă, eliminarea Bacalaureatului în forma lui actuală). De astă dată a vorbit un elev care, pornind de la experienţa lui, a spus lucrurilor pe nume. Domnişoara Cociuba este şefă de promoţie a Liceului pe care l-a absolvit, ceea ce i-a şi dat dreptul de a vorbi în public, ca reprezentantă a contingentului de vârstă căreia-i aparţine în localitatea în care domiciliază. Dacă dânsa ar fi fost o persoană la fel de inteligentă, dar boemă şi neinteresată de note, în mod cert nu s-ar fi putut exprima în contextul în care-a făcut-o.

Ne lipsesc – ca societate (cum bine o vedem chiar în acest an) – exact cele două lucruri de care a dat dovadă domnişoara Cociuba: imaginaţia şi curajul. Îi doresc să le păstreze mereu şi să nu şi le piardă în ‘meandrele concretului’”, a scris Maci în articolul său.

În continuare, redăm discursul integral al elevei:

Mă numesc Cociuba Iulia şi, deşi unii nu m-aţi vrut aici, diferenţa fiind de doar 3 sutimi, iată-mă! Astăzi vreau să împărtăşesc cu dumneavoastră o perspectivă diferită asupra anilor de liceu. Poate că nu e discursul clasic de mulţumire şi celebrare, dar este unul sincer şi reflectă în mod real experienţele mele.

Am petrecut ani de zile învăţând pentru note şi validare academică şi am realizat abia acum cât timp am pierdut. Am dobândit doar cunoştinţe, nu şi valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, şcoala. În loc să fie un loc al învăţării şi dezvoltării, şcoala a devenit o sursă de frustrare şi dezamăgire pentru mulţi dintre noi. Ne-am simţit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici.

Ce m-a învăţat şcoala? Să mă conformez, să mint, să-mi şterg cu buretele personalitatea şi să mă ascund în spatele unor standarde absurde.

Şcoala a devenit un loc unde performanţele noastre sunt atribuite meritelor instituţiei şi profesorilor, iar eşecurile ne sunt puse în cârcă.

Am avut parte de un sistem care ne-a învăţat mai degrabă cum e să fim superficiali şi ipocriţi, decât să ne dezvoltăm etic şi moral. Astăzi, în faţa dumneavoastră, îmi reafirm dorinţa de a fi autentică şi de a lupta pentru valorile în care cred.

Ştiu că acest discurs deranjează, dar sper să fie şi un pas spre conştientizarea unor probleme care au fost băgate sub preş atât timp.

În încheiere, vreau să transmit un mesaj clar: şcoala ar trebui să fie un sprijin, nu un obstacol. Nu voi mulţumi sistemului care m-a dezamăgit, însă vreau să-i celebrez pe acei dascăli care au dat o bucăţică din ei de fiecare dată când s-au aşezat la catedră şi care au fost mereu acolo pentru noi.

Cu bune şi cu rele liceul ne-a unit pentru că aveam un scop comun: să absolvim. Şi uite că am făcut-o! Mult succes! Mulţumesc!