Marcel Petrişor: ”Paraşutaţii în România comunistă au fost eroi, nu spioni” (video)

Florin Dobrescu din partea Istitutului Ion Gavilă Ogoranu, Marius Oprea, Marcel Petrişor
Florin Dobrescu din partea Istitutului Ion Gavilă Ogoranu, Marius Oprea, Marcel Petrişor (Eugen Horoiu / Epoch Times România)
Se încarcă player-ul...

Fostul deţinut politic Marcel Petrişor a afirmat în cadrul dezbaterii “Spărgătorii Cortinei de Fier. Paraşutările SUA în România comunistă (1951-53)”, organizată de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, că paraşutiştii n-au venit în ţara noastră ca să facă acte de bravură şi nici n-au fost spioni, ci au venit pentru a testa sistemul comunist, rezistenţa armată şi societatea. Ei sperau să se poată întoarce într-o Românie eliberată, dar au fost înşelaţi şi sacrificaţi.

Scriitorul a explicat că aceştia au fost antrenaţi de nişte oameni care s-au gândit să-i folosească pentru ca apoi să se descotorosească de ei, anunţând şi KGB-ul că-i vor trimite. Astfel, paraşutiştii care sperau în eliberarea României de comunism fost prinşi şi ucişi de Securitate.

”S-a încercat testarea limitelor ocupaţiei comuniste şi a populaţiei locale. Unii au fost foşti ofiţeri ai Armatei Regale Române, alţii ţărănişti sau legionari”, a spus la rândul său Florin Dobrescu, reprezentantul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.

La rândul său, istoricul Marius Oprea a vorbit despre grupul Săplăcan ”care n-a avut nicio legătură cu anticomunismul. Ei nu aveau nicio ideologie, ci doreau să se întoarcă acasă din lagărele de după război, italiene. Doi saşi, un oltean şi un braşovean au fost paraşutaţi în Făgăraş deşi n-aveau nimic de-a face cu zona”. El a mai arătat că Războiul Rece n-a ”fost deloc rece, ci plin de sânge şi de-o parte, şi de altă. Occidentul vroia să-şi dovedească că face ceva împotriva comunismului la nivel politic şi la nivelul structurilor de informaţii. Oameni care nu ştiau că merg la moarte – paraşutiştii - au fost sacrificaţi cu sânge rece

Membrii grupului Săplăcan au vrut să-şi vadă familiile, dar pregătirea lor ca şi paraşutaţi a fost una foarte precară. În opinia lui Oprea, ei au fost carne de tun, dar această operaţiune a arătat ”ce se poate face, cum poţi să infiltrezi şi ce poţi să creezi în România împotriva regimului comunist”. Istoricul consideră însă că sacrificarea grupurilor de paraşutişti a fost un gest inutil pentru că occidentalii ştiau foarte bine ce se întâmplă în România populară prin servicii precum CIA; la fel şi ruşii care aveau oameni infiltraţi.

Lupta cu statul care refuză să-şi recunoască vina

Pe de altă parte, Oprea a vorbit despre lupta să permanentă cu statul român care nu vrea să-şi recunoască vinovăţia faţă de crimele din regimul comunist. ”De ce există această dublă măsură? Ceea ce au făcut naziştii este absolut condamnabil, dar şi ce au făcut comuniştii trebuie tratat la fel din punct de vedere juridic. De ce se prescriu crimele comunismului? Ambele sunt crime împotriva umanităţii. Am devenit radical după ce mai nou mi se interzice să sap. Sunt şocat că nu m-au lăsat să continui săpăturile la Târgu Ocna şi Aiud pentru că acolo sunt îngropaţi legionari. Eu nu fac nicio concurenţă Holocaustului, dar să ne lase şi ei pe noi să ne ocupăm de morţii noştri”, a explicat şeful Biroului Investigaţii Speciale din cadrul IICCMER. După estimările sale, aproximativ 10.000 de oameni au fost executaţi fără judecată în perioada comunistă.

Ceea ce au făcut naziştii este absolut condamnabil, dar şi ce au făcut comuniştii trebuie tratat la fel din punct de vedere juridic. De ce se prescriu crimele comunismului? Ambele sunt crime împotriva umanităţii.

Istoricul s-a referit şi la cazul Gheorge Ursu, arătând că uciderea acestuia în bătaie în închisoare nu se încadrează la omor, ci la crimă împotriva umanităţii, şi totuşi nu se face dreptate, iar ”securiştii care l-au omorât sunt bine mersi”, motiv pentru care fiul său a intrat în greva foamei.

Oprea a menţionat şi cazul torţionarului Alexandru Vişinescu, arătând că acesta nu poate fi exonerat de scuza că a executat ordinul de a-i bate şi de a-i ucide pe deţinuţii politici, deoarece ”cei care au bătut deţinuţi n-aveau ordine scrise în acest sens”.

Pe de altă parte, istoricul s-a referit la anomaliile României postcomuniste, arătând că Ion Gavrilă Ogoranu a murit de inimă rea după ce i s-a refuzat un împrumut de către bănci pentru a-şi reface acoperişul pe motiv că avea cazierul din vremea comunismului, în care scria că este terorist şi spion.

”Faptul că atâţia ani nu s-a făcut nimic arată că statul nu vrea să se condamne pe sine şi că le este frică de eventualele pretenţii la despăgubiri ale celor care au pătimit. Mi se pare normal şi moral ca statul să plătească financiar pentru crimele sale, iar Parchetul să-i ancheteze pe securişti”, a concluzionat Oprea. Vânătorul de securişti a anunţat că va continua dezgroparea victimelor comunismului pentru a aduce dovada materială a vinovăţiei călăilor.

În încheierea evenimentului, Marcel Petrişor a avertizat generaţia tânără: ”Fiţi atenţi ce a făcut Răsăritul cu noi în comunism, dar şi la ce face Apusul cu noi în prezent. Acum sunt distruse familia şi tradiţia. Mondializarea aduce pervertirea familiei şi a credinţei, cele două componente principale ale identităţii noastre