Moţii au strigat: "Uniţi salvăm munţii Apuseni"

Ziua de 19 octombrie 2013 reprezintă un punct de cotitură în lupta românilor pentru protejarea şi apărarea ţării de către proprii ei conducători, în fapt aleşi să lucreze pentru oameni şi nu contra lor.

În această zi, la Câmpeni, au venit mii de oameni din toată ţara pentru a participa la Marea Adunare a Moţilor şi pentru a-şi arăta hotărârea şi convingerea că trădările, corupţia şi nesimţirea crasă a politicienilor şi afaceriştilor corupţi români nu îşi mai pot urma cursul tradiţional stabilit imediat după 1989.

Manifestanţii veniţi din diverse oraşe ale ţării, incluzând Cluj Napoca, Bistriţa, Oradea, Bucureşti, Sibiu, Braşov, Timişoara, s-au “înarmat” cu costume populare, bannere, fluiere, buciume din plastic, clopote, aparate foto şi mai ales cu un spirit înflăcărat şi dornic să facă ceva pentru ţara lor. Printre sloganele strigate sau scrise pe bannere au fost “Nu corporaţia face legislaţia”, “Uniţi salvăm Roşia Montană”, “Uniţi salvăm Munţii Apuseni”, “După mină, potopul!”, “Nu dăm aurul din munţi pe cianuri şi bani mărunţi.”

În cadrul Adunării, manifestanţii au cerut, printre altele, demisia guvernului actual, respingerea de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetăţenilor români, includerea Roşiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO, interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activităţile miniere din România, interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de şist.

După protestul desfăşurat în centrul oraşului timp de peste 4 ore, în cadrul căruia s-au ţinut mai multe discursuri din partea mai multor manifestanţi, precum Radu “Naşul” Moraru, Grigore Cartianu sau Eugen David, preşedintele asociaţiei Alburnus Maior, manifestanţii au pornit într-un marş de scurtă durată pe străzile micului oraş de munte.

Manipularea, piedicile şi “extremiştii”

Atmosfera a fost una obişnuită pentru protestele “Salvaţi Roşia Montană” ce au avut loc până acum pe cuprinsul ţării şi în afara ei – fără incidente violente, fără scandări vulgare, fără distrugeri de bunuri şi fără alte comportamente atipice unui protest paşnic.

Dar, în ciuda caracterului paşnic al protestelor, guvernul a încercat prin diferite pârghii să îi portretizeze pe manifestanţi ca fiind legionari, teribilişti sau hipsteri. Motivul este clar: denigrând mişcarea stradală autorităţile ar câştiga un avantaj şi timp preţios pentru a-şi alege o nouă strategie în vederea finalizării planurilor lor. Mai urmează ca protestatarii să fie numiţi “golani” sau “bandiţi” şi ne vom regăsi cu un pas mai aprope de Epoca de Aur [comunistă] a României.

Deşi, aparent, guvernul pare să ignore puterea poporului, această Mare Adunare a Moţilor a stârnit unele emoţii că ar putea determina marea masă a românilor să iasă din somnolenţă, indiferenţă şi neimplicare.

Altfel, de ce ar fi spune premierul Ponta în cadrul unei transmisiuni televizate: “Am văzut că există un grup extremist la Câmpeni, alături de Roşia Montană. Nu vom lăsa manifestările extremiste să se întindă şi vom lua măsuri imediat.”

Mai mult, în timpul mitingului din Câmpeni organizatorii au menţionat la un moment dat că au primit confirmări că mai multe zeci de autobuze au fost blocate în câteva localităţi ale ţării şi oprite să ajungă la Adunare. Aşa cum au făcut-o şi în cazul protestelor de la Pungeşti împotriva exploatării gazelor de şist.

Prezent la Câmpeni, am putut să văd şi eu acei aşa-zişi extremişti: ţărani, crescători de animale, bătrâni, tineri, copii, preoţi, jurnalişti, profesori, studenţi etc.

Într-adevăr, ei sunt nişte oameni foarte “periculoşi” care reprezintă un ghimpe în coastele clasei de politicieni corupţi şi afacerişti mârşavi.

Singura vină pe care o au manifestanţi este aceea că ei s-au trezit din moţăială (!) şi vor să ia nişte măsuri pentru a opri procesul de distrugere sistematică a ţării. Ei reprezintă un "pericol" pentru că gândesc, pentru că văd dincolo de plasa de manipulări şi elemente propagandistice ce au învăluit naţiunea de ceva timp.

Şi sub comunism, cei care gândeau şi voiau să fie liberi erau consideraţi duşmani ai “poporului” [adică al regimului] şi erau vânaţi, arestaţi sau chiar ucişi de forţele de securitate aflate sub comanda Partidului Comunist Român.

În 2013, aduce aminte de anii opresiunii comuniste chiar dacă nu la o aceeaşi scară şi gravitate – cel puţin pentru moment.

…de la lacrimi la huiduieli…

Comportându-se ca nişte adevăraţi “extremişti”, unii manifestanţi au fost văzuţi cu lacrimi în ochi în diferite momente ale Adunării.

Dar mai impresionantă a fost imaginea unui bătrân, ieşit din curtea casei sale pentru a vedea marşul manifestanţilor, care a salutat protestatarii, şi-a împreunat mâinile în semn de mulţumire şi a vărsat lacrimi în tot acest timp. Se putea vedea în ochii săi speranţa că lucrurile s-ar putea schimba în mai bine – chiar şi dacă numai cu puţin.

Aşa cum era de aşteptat, alături manifestanţi s-au “trezit” şi unii teribilişti sau rău intenţionaţi care au huiduit sau batjocorit protestatarii.

În ciuda acestei atitudini, sunt sigur că o parte din aceşti oameni sunt într-adevăr prost informaţi şi consideră că extragerea aurului cu cianuri reprezintă singura lor şansă de a ieşi din sărăcie. Nu li s-a spus că aurul poate fi extras şi prin folosirea altor tehnologii mai puţin poluante. Lor nu li s-a spus că, de fapt, cianurarea reprezintă un pericol puternic pentru sănătatea pământului românesc (şi aşa otrăvit de zeci de ani de zile). Totuşi există surse de informaţii şi vina le aparţine în cazul în care aleg să nu se informeze.

Aşa cum spun mulţi manifestanţi şi susţinători ai cauzei “Salvaţi Roşia Montană” este vitală informarea continuă şi corectă a românilor aflaţi încă în ceaţă, a românilor care încă nu ştiu de care parte a baricadei să se plaseze: cea a afaceriştilor, hoţilor şi jefuitorilor ţării sau cea a românilor treziţi la realitate.