NASA pregăteşte un studiu inedit cu participarea a doi gemeni astronauţi

(NASA via Getty Images)

Cu un frate în spaţiu şi altul la sol, Agenţia Spaţială Americană (NASA) va putea să studieze efectul pe care îl are asupra organismului uman o şedere prelungită pe orbită, notează cotidianul francez Le Figaro.

În vârstă de 50 de ani, Scott şi Mark Kelly, ambii cu chelie şi cu o privire albastră pătrunzătoare, nu se disting la prima vedere decât prin mustaţa celui de-al doilea. 'Gena mustăţii este singurul lucru pe care nu-l avem în comun', glumeşte Scott Kelly, cel fără mustaţă.

La fel ca toţi gemenii monozigoţi sau 'adevăraţii' gemeni, cei doi fraţi afişează o asemănare derutantă şi un patrimoniu genetic qvasi-identic. O similaritate împinsă până la carierele lor paralele de astronauţi la NASA, strălucitoare 'lovitură dublă', unică în domeniul aerospaţial, precizează cotidianul francez.

Şi, dacă cei doi fraţi nu au zburat niciodată împreună, ei vor permite, în schimb, realizarea unei experienţe inedite, menite să evalueze impactul pe care o lungă perioadă petrecută în spaţiu îl are asupra sănătăţii. O miză foarte importantă pentru NASA, după promisiunea făcută de Barack Obama de a trimite oameni pe Marte, într-o călătorie dus-întors lungă de trei ani!

Scott, care a condus expediţia cu numărul 26 spre Staţia Spaţială Internaţională (ISS), în 2010, va pleca din nou în martie 2015, pentru un an. Fratele său, Mark - care s-a retras din activitate în 2011, pentru a se îngriji de soţia sa, Gabrielle Giffords, celebră senatoare americană scăpată miraculos dintr-un atac terorist produs în acelaşi an - va rămâne la sol. Cu toate acestea, Mark le-a propus cercetătorilor de la NASA să servească drept 'criteriu de control', adică drept referinţă pentru a evalua modificările cauzate organismului fratelui său de această lungă şedere la ISS.

Gemenii monozigoţi constituie ceea ce natura are cel mai aproape de clona umană şi sunt, din acest punct de vedere, apreciaţi de oamenii de ştiinţă pentru a distinge între ceea ce ţine de genetică şi ceea ce este indus de mediul înconjurător. 'A-l avea pe Scott în spaţiu şi pe Mark la sol constituie o oportunitate unică', a confirmat Craig Kundrot, director ştiinţific-ajunct la NASA.

Agenţia americană şi-a prezentat în urmă cu câteva zile programul său experimental. Acesta va viza în acelaşi timp fiziologia corpului uman (concentraţia sangvină a anumitor molecule legate, de exemplu, de stres, evoluţia florei bacteriene în sistemul digestiv, etc.), posibilele alterări genetice induse de radiaţiile cosmice, funcţiile cognitive ale subiectului, precum şi capacitatea sa de a vizualiza spaţiul.

Efectele unei şederi prelungite în spaţiu sunt în parte cunoscute, aminteşte, pentru Le Figaro, doctorul Brigitte Godard, medic pentru astronauţi în cadrul Institutului de Medicină şi Fiziologie Spaţiale de la Paris. Unele sunt legate de lipsa ponderabilităţii. 'Toate fluidele corpului se concentrează în partea de sus a corpului (cap şi bust), ceea ce poate duce, de exemplu, la probleme oculare', precizează Godard.

De asemenea, microgravitatea antrenează o reducere a masei musculare cu un procent situat între 20 şi 40%, inclusiv la nivelul inimii, şi o scădere a densităţii osoase. 'Pentru limitarea acestor efecte, astronauţii sunt nevoiţi să facă în fiecare zi câte 2 ore şi jumătate de exerciţii fizice', explică Brigitte Godard pentru Le Figaro.

Consecinţele expunerii la o cantitate importantă de radiaţii cosmice, posibilă cauză de cancer şi de boli neurodegenerative, sunt în schimb mai puţin cunoscute, pentru că acest tip de studiu necesită ani de observări. Oamenii de ştiinţă se vor interesa, de asemenea, de telomerii fraţilor Kelly, capsule de la extremitatea cromozomilor, care permit evaluarea îmbătrânirii celulare, punctează cotidianul francez.