Netanyahu a treia oară în vizită la Kremlin

În cadrul celei de-a treia vizite în Moscova, efectuată de premierul israelian săptămâna trecută, acesta a discutat cu preşedintele rus Putin despre războiul din Siria şi livrarea sistemelor de rachete S-300 către Iran.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu. (Captură Foto)

Agenda discuţiilor care au avut loc săptămâna trecută la Kremlin între preşedintele rus Vladimir Putin şi premierul israelian Benjamin Netanyahu, în timpul vizitei de o zi efectuate în capitala rusă, a fost dominată de tulburările regionale persistente şi de imprevizibilitatea situaţiei din Siria.

În condiţiile în care preşedintele sirian Bashar al-Assad se află încă la conducere şi manifestă o oarecare intransigenţă în ceea ce a fost până acum un dialog inter-sirian dureros de productiv, Israelul este neliniştit de ofensiva forţelor armate ale lui Assad.

Conform strategilor din Tel Aviv, există o şanse mari ca presiunea diplomatică siriană privind returnarea porţiunii ocupate de Israel în Înălţimile Golan (Golan) şi întoarcerea la graniţele din iunie 1967 să fie susţinută de ameninţarea unei incursiuni militare.

ONU consideră înălţimile Golan parte a Siriei, în configuraţia dinainte deRăzboiul de Şase Zile din 1967, când Israelul a capturat teritoriul. Tel Aviv-ul susţine acum că drepturile de proprietate pentru Golan în afara oricăror negocieri. Una dintre explicaţiile raţionale pentru atitudinea iraţională a Israelului este faptul că zona oferă acces la Marea Galileei, principala sursă de apă dulce a regiunii.

Sistemele de rachete S-300

La fel de îngrijorător pentru Israel este acordul reactivat între Rusia şi Iran în baza căruia Moscova a livrat deja Teheranului sisteme rachete sol-aer S-300. Rachetele de acest tip pot institui de facto o zonă no-fly prin care aviaţia israeliană nu va putea pătrunde.

Netanyahu şi-a manifestat în repetate rânduri refuzul de a accepta acordul nuclear încheiat în iulie 2015 între Teheran şi marile puteri (cu precădere SUA), referitor la programul nuclear iranian.

Pentru Israel, a susţinut Netanyahu în mai multe rânduri, Iranul prezintă o “ameninţare existenţială” iar vânzările de echipamente militare sofisticate către “mulahi” sunt considerate ca o primejdie directă.

Kremlinul a încercat să-l liniştească pe Netanyahu, făcând referire la caracterul defensiv al sistemului S-300.

În ceea ce priveşte asigurările că Siria va fi pacificată în mod corespunzător şi transformată într-un vecin stabil şi paşnic, nimeni nu va fi suficient de nerealist pentru a subscrie la un astfel de scenariu ideal, nici măcar Moscova.

Călătoria lui Bibi la Moscova a marcat cea de-a treia vizită în doar 6 luni. Impresia pe care o lasă desele sale voiaje este că Rusia nu furnizează suficiente asigurări că interesele Israelului nu vor fi afectate de evoluţia situaţiei din Siria şi din regiune ca un întreg.

De fapt, influenţa reală a Moscovei asupra Damascului este discutabilă. Există indicii puternice că liderul sirian Assad este mai receptiv la semnalele care vin dinspre Iran. Un alt jucător implicat în conflictul sirian de partea lui Assad este mişcarea libaneză pro-iraniană Hezbollah, factor care contribuie la amplificarea neliniştilor Israelului.

Economie

Cooperarea economică între Ankara şi Moscova, suspendată după doborârea unui avion de luptă rusesc Su-24 în noiembrie 2015 de către aviaţia turcă, a creat un vid datorită încetării rapide a livrărilor de produse alimentare şi agricole făcute de către companiile turceşti. Acest vid încă nu a fost umplut.

Amănuntul l-a tentat pe ministrul israelian al agriculturii Uri Ariel să declare în timpul vizitei sale recente la Moscova că Israelul este dornic şi pregătit să substituie produsele turceşti şi să nu limiteze exporturile la portocale şi roşii.

În general, Tel Aviv-ul pare să urmărească garanţii din partea Moscovei că nici haosul din Siria şi nici renaşterea acesteia ca stat unificat nu vor reprezinta vreo ameninţare pentru status-quo sau o provocare pentru securitatea naţională a Israelului.

Totuşi, Rusia nu pare să dispună de pârghiile potrivite pentru a colabora în acest sens cu liderul regimului sirian, care este atât un maestru al supravieţuirii, cât şi un manager mai mult sau mai puţin eficient al unei naţiuni zguduite de conflict.

Moscova poate face promisiuni, pe care le va onora sau nu, pentru livrarea unor transporturi suplimentare de ouă. Dar nu va putea promite ce tip de guvernare ar putea ieşi la iveală în Siria după ce grupul Daaesh este înfrânt şi sirienii de toate credinţele şi convingerile intră împreună într-o perioadă postbelică.