Nu îţi poţi controla apetitul? Oamenii de ştiinţă au găsit explicaţia

Creierul uman
Creierul uman (Kiyoshi Takahase Segundo / Photos.com)

Obiceiul de a mânca tot timpul ar putea fi din cauza unei „gene a foamei”, care creşte apetitul şi încetineşte metabolismul. Cercetătorii de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie au identificat-o şi au descris modul ei de funcţionare în revista Cell. De partea cealaltă a oceanului a fost găsit „centrul de control” din creier care reglează apetitul, descoperirea fiind făcută la Universitatea Washington din Seattle şi publicată în revista Nature.

Gena foamei – Studiind mai mult de 2.000 de persoane, oamenii de ştiinţă britanici au descoperit că cei care aveau o mutaţie specifică a unei gene numită KSR2 erau mult mai înfometaţi decât cei care aveau varianta normală a aceleiaşi gene.

Sadaf Farooqi, omul de ştiinţă care a condus cercetarea, a declarat că o nutriţie sănătoasă şi activitatea fizică ajută la menţinerea greutăţii, cu toate acestea, unii oameni nu reuşesc să obţină rezultate, continuând să câştige în greutate. Studiul arată că acest lucru se datorează în parte unor factori genetici.

Un posibil tratament pentru această problemă ar putea veni în viitor de la metformin, un medicament utilizat în tratamentul diabetului zaharat.

Centrul care blochează pofta de mâncare - În creierul nostru, există un grup de celule nervoase, care, atunci când funcţionează corect au sarcina de a reduce apetitul sau de a indica momentul când nu este sănătos să mănâncăm (cum ar fi în timpul unei boli sau ne avertizează de prezenţa toxinelor în unele alimente).

Descoperirea a fost realizată în urma unor studii făcute pe şoareci modificaţi genetic, neuronii lor putând fi activaţi artificial prin lumina emisă de fibre optice implantate în creier.

Activitatea celulelor a fost blocată la comandă injectând şoarecilor o substanţă. În acest fel, s-a descoperit că, activând acest grup de neuroni, şoarecii nu aveau poftă de mâncare, sau dimpotrivă, dezactivându-i, aceştia mâncau mai mult. A fost, de asemenea, identificată molecula caracteristică acestor celule, peptida asociată calcitoninei (hormon peptidic secretat de tiroidă, implicat în metabolismul calciului şi al fosforului).