Olimpiada din 1936: acum 80 de ani aveau loc Jocurile Olimpice ale lui Hitler, în Germania

Atunci când Berlinul a fost ales ca loc de desfăşurare a celei de-a unsprezecea ediţii a Jocurilor Olimpice, în mai 1936, Germania era încă o republică democratică şi puţini ar fi putut prezice ascensiunea rapidă şi necontestată la putere a lui Adolf Hitler.

În plus, după retragerea Romei şi a Budapestei, doar Barcelona rămăsese să concureze cu Berlinul, dar a fost respinsă din cauza situaţiei politice foarte dificile, fiind în pragul războiului civil. În ciuda presiunii venite din partea mai multor naţiuni pentru a schimba locaţia evenimentelor - proteste în toată lumea pentru a boicota Jocurile germane şi chiar proiecte contra Jocurilor Olimpice, CIO a confirmat alegerea: Berlin, 1 august 1936.

În acest fel, Reich-ul lui Hitler a ajuns în centrul atenţiei întregii lumi. Nici măcar Führer-ul nu a fost iniţial încântat să găzduiască Jocurile Olimpice pe teritoriul german, dar Joseph Goebbels - unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi şi printre cei mai devotaţi adepţi ai ideologiei naziste - a văzut în evenimentul sportiv o oportunitate valoroasă pentru propagandă în favoarea Germaniei lui Hitler, prin care ar fi transmis lumii imaginea unei ţări paşnice, stabile şi tolerante.

Astfel, a avut grijă să elimine simbolurile antisemitismului şi a făcut capitala să strălucească fără a precupeţi nicio cheltuială, creând, printre altele, Olympiastadion din Berlin - conceput pentru a găzdui peste 100 de mii de spectatori – sala de înot Deutschland Halle, locuri special amenajate pentru sportivi şi staff-ul lor şi mai multe tabere de antrenament.

Pentru a completa imaginea unei naţiuni eficiente şi perfecte, şi-a adus contribuţia un mecanism de comunicare conceput personal de Goebbels, cu un buletin zilnic în 14 limbi, "Olympia Zeitung", primul program de televiziune dedicat evenimentului şi opera cinematografică a regizorului Leni Riefenstahl, care a sărbătorit succesul Olimpiadei şi cu acesta, al Reich-ul german.

Strigând "Heil Hitler", la 1 august 1936, s-a ridicat cortina Jocurilor Olimpice naziste, făcute şi mai memorabile de intrarea torţei olimpice la Berlin, care, din acel moment a devenit o tradiţie a fiecărei ediţii.

Un atlet afro-american câştigă 4 medalii de aur

Multe state americane au cerut un boicot al Jocurilor Olimpice naziste. În acea epocă, regimul lui Hitler demonstrase deja că este o dictatură neliberală şi antisemită. Boicotul nu a avut succes, dar multe ziare internaţionale l-au criticat dur pe Hitler şi regimul său şi au scris mult despre succesele sportivilor afro-americani din echipa Statelor Unite.

Printre toţi cei zece sportivi negri din echipa americană se afla Jesse Owens, care, la data de 3 august a câştigat medalia de aur la o sută de metri, la 4 august, la săritura în lungime şi la 5 august la 200 de metri. În cele din urmă, pe 9 august a câştigat a patra medalie de aur la ştafeta 4 × 100 de metri (vezi video). A fost o cursă la care Owens nici măcar nu a fost înscris dar a luat parte după ce echipa americană a interzis participarea a doi sportivi evrei din cauza presiunilor naziştilor.

Jesse Owens

Reacţia lui Hitler la victoria afro-americanilor

Albert Speer - care la acea epocă era cel mai faimos arhitect din Germania, şi a fost foarte aproape de partidul nazist (va deveni ministru al Armamentului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) -, a scris în memoriile sale că Hitler a respins problema susţinând că afro-americanii, fiind oameni primitivi, au un fizic mai robust şi mai potrivit pentru curse. Şi efectiv, în prima zi a Jocurilor Olimpice, Hitler nu a strâns mâna niciunui negru, dar, în general, nu a felicitat niciun alt atlet care nu era german.

Comitetul Olimpic i-a comunicat lui Hitler că acest comportament nu era permis: naţiunea gazdă - şi liderii săi - ar fi trebuit să rămână neutră. Deci, Hitler ori strângea mâna tuturor sportivilor ori niciunuia. Atunci când, în ziua a doua a competiţiilor, Owens a câştigat la 100 de metri, Hitler luase deja decizia de a nu strânge mâna niciunui atlet.

În interviurile acordate ziarelor din acea epocă, Owens a amintit că imediat după victorie şi înainte de ceremonia de premiere, Hitler l-a salutat făcându-i cu mâna iar el a răspuns în acelaşi mod. Cu toate acestea, Hitler a părăsit stadionul înainte de ceremonia de premiere. Câteva zile mai târziu, Hitler i-a făcu cadou lui Owens un portret cu semnătura sa.