"Organele Statului" la Sibiu (Video)

China se situează pe al doilea loc în lume ca număr de transplanturi de organe efectuate anual, chiar dacă nu are un program public de donare a organelor sau un sistem de repartizare adecvat. Totuşi, în lipsa unui program public, organele sunt recoltate la cerere în număr mare, pentru aproximativ 90 % din organele necunoscându-se exact de la cine provin.
Organele Statului (Bogdan Florescu / Epoch Times)
Gina Zaragiu
12.06.2014

China se situează pe al doilea loc în lume ca număr de transplanturi de organe efectuate anual, chiar dacă nu are un program public de donare a organelor sau un sistem de repartizare adecvat. Totuşi, în lipsa unui program public, organele sunt recoltate la cerere în număr mare, pentru aproximativ 90 % din organele necunoscându-se exact de la cine provin.

Acesta a fost subiectul prezentării susţinute la Sibiu la Congresul Naţional de Medicină de Laborator - SRML 2014 de către doamna Gina Sturdza, traducătoarea cărţii "Organele Statului".

Judecând din exterior, nu este nimic în neregulă cu Spitalul Tongji din Wuhan. De fapt, este una dintre cele mai prestigioase şcoli medicale din China. Dar în 2006, când s-a pus întrebarea dacă spitalul ar putea efectua transplanturi de organe pe viu de la prizonierii Falun Gong, un membru al personalului Departamentului de Transplant de Rinichi, a declarat: "Sigur, nu e nici o problemă""Când sunteţi gata, puteţi veni direct aici şi vom discuta detaliile", a continuat vocea. Apelul telefonic a fost unul din multele efectuate către spitalele din China în martie 2006 de către Organizaţia Internaţională pentru Investigarea Persecuţiei Falun Gong (WOIPFG), într-o anchetă referitoare la acuzaţiile de recoltare forţată de organe de la practicanţii Falun Gong", a notat Gina Sturdza la începutul alocuţiunii.

Dar dovezile pe care acest apel telefonic le oferă despre implicarea Spitalului Tongji din Wuhan în recoltarea de organe de la prizonierii de conştiinţă şi despre rolul pe care unul dintre chirurgii principali ai spitalului l-ar fi putut avea în aceste operaţii, nu erau probleme pe care membrii marcanţi ai comunităţii internaţionale de transplanturi puteau să le discute până acum

Venind în întâmpinarea comunităţii internaţionale, directorul Organizaţiei Doctorilor Împotriva Recoltării Forţate de Organe, Dr. Torsten Trey împreună cu avocatul de drepturile omului David Matas, au compilat o serie de eseuri despre recoltarea forţată de organe de la prizonieri de conştiinţă din China, reunindu-le în cartea numită Organele Statului. În afară de medici, lista autorilor care provin de pe 4 continente include, un jurnalist, un avocat, un politician, un cercetător şi un bioetician. Oferind o abordare diversificată a subiectului, cartea este o lectură interesantă ce ajută cititorul să capete o înţelegere mai amplă asupra acestui subiect", a mai adăugat dna Sturdza înainte de a începe prezentarea cărţii.

Sinopsa cărţii "Organele Statului"

Ne aflăm în “faţa unui eseu despre decadenţă, dar şi despre măreţie", spune preşedintele Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vasile Astărăstoae, în prefaţa traducerii româneşti a cărţii, adăugând că volumul de eseuri prezintă împletirea, în domeniul transplantului, dintre ipocrizie, cinism şi standarde duble justificate de un aşa‑zis pragmatism. "Ipocrizie şi cinism manifestate la nivelul organismelor internaţionale, al statelor democratice şi al companiilor farmaceutice".

Subiectului recoltării de organe de la prizonieri i se adaugă transparenţă prin dovezile că nu numai prizonierii executaţi sunt supuşi recoltării de organe în China, dar, de asemenea, şi prizonierii de conştiinţă (prizonieri pe care regimul comunist îi condamnă pentru că idealurile lor nu corespund cu ideologia partidului: activişti pro-democraţie, creştini, uiguri, practicanţi Falun Gong - n.r.).

Una dintre problemele ridicate în carte face referire la complicaţiile etice care decurg din utilizarea de organe pentru transplant de la prizonieri, despre care se afirma ca şi-au dat consimţământul liber. Deţinuţii privaţi de libertate nu sunt în poziţia de a-şi da consimţământul voluntar, o condiţie "sine qua non" pentru donarea etică şi altruistă de organe.

Câteva cazuri concrete prezentate în carte, arată observaţiile unui medic din Malaezia despre turiştii pentru transplant din ţara sa. În ultimii ani, mulţi malaezieni au călătorit în China pentru transplantul de organe, dar cu toate acestea, după 2006, pacienţii se întorc acasă, de obicei, fără nicio indicaţie asupra tratamentului postoperator, fără de care le poate fi pusă viaţa în pericol.

În Asia există o aversiune adânc înrădăcinată împotriva donării de organe, care ridică întrebarea de unde provin organele pentru cele peste 10.000 transplanturi care se efectuează în China anual.

Cartea oferă o estimare bazată pe sondaje în ce priveşte numărul practicanţilor Falun Gong ucişi pentru transplanturi de organe. În urma unei serii de interviuri detaliate ale unor martori oculari, se oferă informaţii despre circumstanţele care au condus la afirmaţia că prizonierii de conştiinţă sunt principala sursă a transplanturilor de organe.

Problema numărului de transplanturi este analizată în carte şi de doi nominalizaţi la Premiul Nobel pentru Pace, David Matas şi David Kilgour, utilizând o metodologie diferită. Deşi tehnicile sunt diferite, concluziile lor coincid în mare măsură, afirmând că zeci de mii de practicanţi Falun Gong au fost supuşi recoltării forţate de organe în ultimii ani şi oferă o cronologie istorică a evenimentelor legate de recoltarea de organe. Exemplele specifice ale victimelor recoltării de organe adaugă o altă dimensiune realităţii transplantului de organe lipsit de etică din China.

Într-unul dintre eseuri, Dr. Jay Lavee, şeful unităţii de transplant de inimă de la Sheba Medical Center din Israel, relatează ce s-a întâmplat după ce un pacient a lui a fost programat să primească un transplant de inimă într-un termen scurt în China. Programarea unui transplant de inimă cu două săptămâni în prealabil, a constituit o noutate absolută în medicină (fiind imposibil de anticipat cu exactitate momentul morţii unei persoane - n.r.). Mai târziu, observaţiile făcute de Dr. Lavee cu această ocazie au ajutat la implementarea unei legi noi referitoare la transplant în Israel, care a generat o creştere de peste şaizeci la sută a donării de organe în Israel, la doar un an de la implementare.

Cartea se referă şi la testarea medicamentelor pentru transplant în studiile clinice în China şi elaborează cu privire la modul în care companiile farmaceutice reacţionează la faptul că peste nouăzeci la sută din organele de transplant în China provin de la prizonieri. Autorii susţin că datele obţinute în studiile clinice lipsite de etică nu ar trebui să fie utilizate pentru cercetări ştiinţifice şi autorii cer aplicarea standardelor etice la publicarea rezultatelor cercetărilor în revistele medicale.

Referindu-se la aceasta, în prefaţa cărţii, prof. dr. Vasile Astărăstoae afirmă: "În august 2010, ONG‑ul Doctori Împotriva Donării Forţate de Organe a făcut un apel către companiile farmaceutice prin care le solicita să evite implicarea în transplanturi care ar putea fi acceptabile din punct de vedere legal, dar nu şi etic.

Răspunsul com­paniilor la acest apel a constat în nouă studii clinice noi, implicând 1.200 de organe transplantate, desfăşurate în spitale civile şi militare chineze. Cu alte cuvinte, companiile farmaceutice nu numai că îşi promovează şi vând medicamentele în China, dar şi susţin dezvoltarea transplantului chiar în aceste condiţii de abuz".

Cartea ne aminteşte de responsabilităţile medicilor care sunt implicaţi în transplant şi că cerinţele etice sunt o condiţie prealabilă pentru practica transplantului. Astfel, Organele Statului vorbeşte despre jurământul medicilor şi serveşte ca sursă de inspiraţie pentru fiecare medic pentru a adopta o poziţie mai activă împotriva recoltării de organe lipsite de etică. Nu este de mirare că reacţia împotriva recoltării forţate de organe a venit din partea asociaţiilor profesionale şi a organizaţiilor nonguvernamentale, şi nu din partea statelor, World Medical Association şi organizaţiile transplantologilor fiind cele care au reacţionat.

Astfel, până în prezent, pe lângă implementarea noii legi a transplanturilor în Israel, printre cele mai semnificative reacţii la nivel mondial se numără modificarea Codului Penal în Spania, cu scopul a-i pedepsi pe cei care beneficiază de un organ cunoscând faptul că a fost obţinut prin mijloace ilegale, precum şi pe aceia care fac publicitate sau promovează obţinerea unor astfel de organe. În Australia, Societatea de Transplant a decis ca programele de formare profesională de transplant din Australia nu vor accepta chirurgi chinezi cu excepţia cazului în care aceştia vor semna un angajament scris că nu vor folosi deţinuţi ca sursă de transplanturi după ce se vor întoarce în China.

"Organele Statului" este o carte scrisă la nivel diplomatic, medical şi jurnalistic, care reprezintă o imagine completă, nu numai din punct de vedere al informaţiei, ci şi al opiniilor specialiştilor. Cartea ilustrează modul în care practicile lipsite de etică din China afectează, de fapt, standardele etice din restul lumii, şi în acelaşi timp, dezvăluie modalităţi de combatere a abuzurilor transplanturilor din China.

Concluzionându-şi prefaţa, prof. dr. Vasile Astărăstoae notează: "Cartea „Organele statului - Abuzul transplanturilor în China” este o carte care îţi dă speranţe. Îţi dă speranţe că principiile etice se pot afirma; în faţa unui stat puternic, susţinut prin neimplicare de alte state puternice, un grup de oameni – parlamentari, activişti în domeniul drepturilor omu­lui, medici, jurişti, cetăţeni simpli ai unor state, cu toţii uniţi prin comu­niunea sentimentelor şi a ideilor – poate determina o schimbare.

Îţi dă speranţe că, încet‑încet, cei fără de voce, cei oprimaţi de stat văd că cineva îi apără. Îţi dă speranţe că oamenii devin solidari împotriva lăcomiei şi opresiunii, pentru apărarea demnităţii umane. O carte ce merită citită de toată lumea, „Organele statului - Abuzul transplanturilor în China” răspunde la întrebarea dacă este etică utilizarea suferinţei şi a vieţii unora pentru a reduce suferinţa şi a prelungi viaţa altora".

Uciderea oamenilor sub numele de "executarea prizonierilor" pentru a le recolta organele şi stabilirea acestei metode ca o procedură de rutină în medicină este o crimă împotriva umanităţii ce este inacceptabilă în secolul 21.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor