Până acum, Putin pare să câştige războiul pe pieţele energetice [Bloomberg]

Vladimir Putin
Vladimir Putin (Lintao Zhang/Getty Images)

Indiferent de indicatorul folosit, preşedintele rus Vladimir Putin câştigă pe pieţele energetice. Moscova îşi foloseşte poziţia în sectorul energetic, câştigând sute de milioane de dolari în fiecare zi pentru a finanţa invazia din Ucraina şi pentru a cumpăra sprijin intern pentru război. Odată ce sancţiunile europene împotriva exporturilor de ţiţei rusesc vor intra în vigoare începând cu luna noiembrie, guvernele din regiune se vor confrunta cu alegeri dificile, pe măsură ce criza energetică va începe să afecteze consumatorii şi companiile, potrivit unei analize Bloomberg.

Costurile cu energia electrică pentru locuinţe şi întreprinderi vor creşte vertiginos începând cu luna octombrie, deoarece creşterea veniturilor din petrol îi permite lui Putin să sacrifice veniturile din gaz şi să reducă livrările către Europa. Este probabil ca preţurile din Marea Britanie să crească cu 75%, în timp ce în Germania unele companii municipale de utilităţi au avertizat deja că preţurile vor creşte cu peste 100%. Rusia a reuşit să transforme cu succes aprovizionarea cu energie într-o armă. Guvernele occidentale vor fi supuse unor presiuni tot mai mari pentru a cheltui miliarde fie subvenţionând facturile gospodăriilor, fie, aşa cum se întâmplă deja în Franţa, preluând controlul asupra companiilor energetice.

Primul indicator care arată modul în care Putin a schimbat cursul petrolului este producţia rusă de ţiţei. Luna trecută, producţia ţării a revenit aproape de nivelurile de dinaintea războiului, ajungând la o medie de aproape 10,8 milioane de barili pe zi, în scădere doar marginal faţă de cele 11 milioane pompate în ianuarie. Pe baza estimărilor din industrie, producţia de petrol este uşor mai mare până acum în această lună.

Nu este o eroare: iulie a marcat a treia lună consecutivă de redresare a producţiei de petrol, cu o creştere semnificativă a producţiei faţă de punctul minim al acestui an, de 10 milioane de barili, stabilit în aprilie, când cumpărătorii europeni au început să evite Rusia, iar Moscova s-a străduit să găsească noi cumpărători.

După acea faza iniţială, Rusia a găsit noi clienţi pentru barilii pe care rafinăriile europene de petrol au încetat să îi mai cumpere din cauza auto-sancţiunilor. Cea mai mare parte a ţiţeiului ajunge în Asia - în special în India - dar şi în Turcia şi în alte părţi din Orientul Mijlociu. O parte din această cantitate ajunge încă în Europa, cumpărătorii continuând să achiziţioneze ţiţei rusesc înainte de introducerea planificată a sancţiunilor oficiale la începutul lunii noiembrie.

Al doilea indicator este preţul petrolului rusesc. Iniţial, Moscova a fost nevoită să îşi vândă o varietate de ţiţei cu reduceri uriaşe faţă de alte sortimente pentru a atrage cumpărătorii. Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, Kremlinul şi-a recăpătat puterea de stabilire a preţurilor, profitând de existenţa unei pieţe strânse.

Petrolul ESPO, o categorie de petrol rusesc din Orientul Îndepărtat, este un bun exemplu al noii tendinţe. La nivelul minim de la începutul acestui an, acest petrol s-a vândut cu un discount de peste 20 de dolari pe baril faţă de ţiţeiul din Dubai, petrolul de referinţă regional pentru Asia. Recent, ţiţeiul ESPO a trecut la paritate cu cel din Dubai. Ţiţeiul de tip Ural, nava amiral a exportului de petrol rusesc către Europa, nu beneficiază la fel de mult ca ESPO, deoarece principalii săi cumpărători au fost în mod tradiţional ţări precum Germania şi nu India. Dar, de asemenea, preţul său se redresează, vânzându-se recent cu 20-25 de dolari americani pe baril mai ieftin decât referinţa Brent, după ce la începutul lunii aprilie se tranzacţiona cu un discount de aproape 35 de dolari americani.

Moscova găseşte noi comercianţi de mărfuri, care operează adesea din Orientul Mijlociu şi Asia şi care sunt probabil finanţaţi cu bani ruşi, dispuşi să cumpere ţiţeiul său şi să îl trimită pe pieţele înfometate. În condiţiile în care ţiţeiul Brent se apropie de 100 de dolari americani pe baril, iar Rusia este capabilă să ofere reduceri mai mici, Kremlinul primeşte o mulţime de bani. Cel puţin pentru moment, sancţiunile energetice nu funcţionează, consideră Bloomberg.

Ultimul indicator al succesului rusesc este mai degrabă politic decât legat de piaţă. În martie şi aprilie, factorii de decizie occidentali erau optimişti că OPEC, un cartel petrolier condus de Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, va renunţa la alianţa cu Rusia. S-a întâmplat contrariul.

În ciuda unei călătorii a preşedintelui american Joe Biden la Riad, Putin şi-a păstrat influenţa în cadrul alianţei OPEC. La scurt timp după plecarea lui Biden din Arabia Saudită, vicepremierul rus Alexander Novak, care gestionează relaţia Rusiei cu OPEC, a zburat în Regat. Câteva zile mai târziu, OPEC a anunţat o creştere minusculă a producţiei de petrol, menţinând presiunea asupra pieţelor energetice globale.

Victoria de pe piaţa petrolului înseamnă că Putin îşi poate permite să renunţe la venituri prin restricţionarea vânzărilor de gaze naturale către Europa, punând presiune asupra Berlinului, Parisului şi Londrei, care se pregătesc pentru creşteri masive ale preţurilor de vânzare cu amănuntul a energiei şi pentru potenţiale penurii care ar putea duce la raţionalizări în această iarnă. Moscova face atât de mulţi bani din vânzarea de petrol încât îşi poate permite să restricţioneze şi furnizarea de ţiţei către naţiunile din Europa de Est, aşa cum a făcut la începutul acestei săptămâni.

O combinaţie de vreme rece, o creştere a cererii de energie electrică şi o creştere a preţurilor în cursul acestui an riscă să submineze sprijinul occidental pentru Ucraina. Politicienii europeni care au fost dornici să câştige aprecieri internaţionale prin afişarea sprijinului lor pentru Kiev ar putea fi mai puţin dispuşi să plătească factura internă pentru a evita sărăcia energetică în rândul propriilor lor alegători.

În public, guvernele europene sunt încă hotărâte să renunţe la dependenţa de energia rusească. Însă în privat, continuă Bloomberg, ele trebuie să recunoască dificultăţile pe care acea poziţie ameninţă să le provoace economiilor lor. Putin câştigă bătălia energetică şi există temeri că această pârghie este suficient de puternică pentru a-i determina pe politicienii occidentali să îşi înmoaie poziţia în războiul real.