Paradoxul cenzurii online: „Iranienii pot avea înapoi Facebook-ul, chinezii încă nu ştiu ce este acesta!”

Compania StarP2P a dezvoltat o tehnologie care va anula cenzura Partidului comunist chinez
Compania StarP2P a dezvoltat o tehnologie care va anula cenzura Partidului comunist chinez (prin bunavointa StarP2P)

Paradox în lumea cenzurii on-line: ştirea conform căreia accesul la Facebook şi Twitter a fost liber pentru o noapte în Iran datorită unor „probleme tehnice” - după cum a informat regimul de la Teheran - a fost raportată de mass-media de stat din China, una dintre ţările care alocă cele mai multe resurse pentru a cenzura internetul. Ştirea a fost larg comentată pe reţelele sociale (strict naţionale) chineze, unde a explodat cererea pentru mai multă libertate pe internet.

Sunt mulţi analişti care conferă cenzurii chineze o valoare comercială. Blocând accesul utilizatorilor de internet din China mai întâi la Google şi apoi la Twitter, Partidul Comunist Chinez a limitat nu numai răspândirea de informaţii care ar putea fi problematice pentru "stabilitatea ţării" , dar, de asemenea, a favorizat companiile naţionale de IT, cum ar fi Baidu (motorul de căutare asemănător cu Google) şi Sina Weibo (reţea socială care întruchipează caracteristicile Facebook şi Twitter).

Dar cea mai mare parte a utilizatorilor de internet din China, care sunt acum peste un miliard şi jumătate şi reprezintă un procent important al opiniei publice, nu sunt de acord cu analiştii.

În China, azi, în mod paradoxal, ştirea cea mai comentată în reţea este cu privire la Iran. Din ce în ce mai paradoxal este faptul că această ştire a fost raportată de mass-media de stat: „Iranul a deblocat reţelele sociale Facebook şi Twitter, care a fost blocat din 2009 când Ahmadinejad a fost reales în alegerile care au declanşat o revoltă populară”. Explicaţia paradoxului: Republica Populară Chineză nu admite că există cenzură. Când la sfârşitul lunii martie Facebook a fost blocat în Birmania, mass-media chineză de stat a scris : „Sunt doar patru ţări din lume care blochează în continuare site-ul: Coreea de Nord, Cuba, Iran şi o „altă ţară”.

De fapt, în Iran iluzia libertăţii a durat doar câteva ore, mai târziu a venit duşul rece pentru cei care au crezut într-o nouă deschidere, într-o direcţie democratică, a noului preşedinte moderat Hassan Rohani. "Absenţa unui filtru la Facebook care a fost înregistrată noaptea trecută, aparent pare să fi fost din cauza unor probleme tehnice care au permis accesul”, a declarat Abdolsamad Khoramabadi, funcţionarul public care se ocupă de cenzură şi infracţiuni informatice. El a adăugat că guvernul "investighează incidentul", pentru a verifica cine este responsabil, referindu-se la furnizorul de internet al Iranului. Declaraţii care au blocat entuziasmul celor care au crezut într-un moment de cotitură al guvernul iranian privind accesul la internet.

Explicaţia paradoxului: Republica Populară Chineză nu admite că există cenzură.

În ciuda clarificării făcute de Iran, vestea a făcut înconjurul web-ului de la Beijing: "De ce China şi Coreea de Nord rămân printre puţinele ţări din lume care continuă să blocheze cele două reţele sociale? Ce sunt Facebook şi Twitter? Acestea există cu adevărat?", se întreabă sarcastic un utilizator al Sina Weibo, twitter-ul chinez. Un alt internaut scrie: "Iranienii pot avea înapoi Facebook-ul, chinezii încă nu ştiu ce este acesta!" Şi din nou, jucând-se cu sloganul noii conduceri care glorifică încrederea în sine: "aşa îşi demonstrează China propria încredere?".

Pentru a avea acces la informaţii „din afară” mulţi utilizatori din China reuşesc să „păcălească” zidurile de cenzură prin proxy-uri şi VPN, două sisteme care permit să apară ca fiind utilizatori ai unei alte localităţi din lume care nu suferă de restricţii chineze.

De curând China a lansat o politică şi mai restrictivă împotriva a ceea ce ea numeşte "răspândirea zvonurilor online". Săptămâna trecută a introdus un nou regulament care prevede până la trei ani de închisoare pentru cei care împărtăşesc informaţii considerate a fi false sau contrare interesului naţional.