Partidul Comunist Chinez continuă controlul asupra populaţiei, în ciuda promisiunilor

În urma unei audieri a comisiei CECC s-a concluzionat că noua politică anunţată de China care permite, cel puţin teoretic, familiilor să aiba doi copii, nu aduce veşti îmbucurătoare. Motivul: noua politică nu a fost legiferată şi, printre altele, permite sterilizarea forţată a mamelor.
(Mark Ralston/AFP/Getty Images)

Femeile chineze şi familiile lor vor continua probabil să sufere încă destul de mult din cauza avorturilor forţate, a sterilizărilor involuntare şi amenzilor usturătoare prevăzute de noua politică chineză a “familiei cu doi copii”, întocmai cum s-a întâmplat timp de 35 de ani sub vechea politică a “unui singur copil”. Aceasta este concluzia unei audieri desfăşurate în 3 decembrie în cadrul comisiei CECC (Congressional-Executive Commission on China).

Preşedintele comisiei, Chris Smith, a recunoscut că noua politică ar putea permite mai multe naşteri, dar că acest lucru nu schimbă interesul “oficialilor locali de a presa sau chiar forţa mamele să avorteze un copil dacă naşterea acestuia nu a fost aprobată de stat şi dacă este cel de-al treilea copil al cuplului. Cuplurile chineze nu sunt încă libere să hotărască câţi membri să aibă propria famile.”

Reggie Littlejohn, preşedinta organizaţiei Women’s Rights Without Frontiers (WRWF), a declarat că restricţiile privind planificarea familială vor rămâne în continuare în vigoare. Femeile încă trebuie să obţină un permis pentru a avea primul şi al doilea copil, sau vor fi supuse avortului forţat.

“Va fi în continuare ilegal ca o femeie nemăritată să aibă un copil. Indiferent de numărul copiilor permişi, femeile care rămân însărcinate fără permisiunea [autorităţilor] vor fi scoase din casele lor, legate de mese şi forţate să îşi avorteze copiii pe care şi-i doresc”, a declarat ea.

Senatorul Marco Rubio, care este co-preşedinte ale CECC, nu a participat la audiere dar a oferit o declaraţie scrisă. În calitate de tată a patru copii, el a scris că noua politică nu schimbă trauma suferită de familiile chineze sub vechea politică: “femei care încă suferă după copiii care li s-au furat, părinţi care se lasă la voia întâmplării după ce îşi pierd unicul copil pe care a permis guvernul să îl aibă, familii care sunt prea în vârstă pentru a profita de această schimbare. Din păcate, aceste situaţii vor continua şi sub noua politică”.

Noua politică încă nu este legiferată

Audierea a clarificat o altă înţelegere greşită. Agenţia oficială de ştiri a Chinei, Xinhua, a raportat în 29 octombrie că li se vor permite cuplurilor să aibă doi copii. Totuşi, declaraţiile ulterioare publicate de Xinhua la începutul lunii noiembrie au descris noua politică ca nefiind încă validă şi ci doar o “propunere” ce va trebui să fie aprobată de Congresul Naţional al Poporului în decursul anului viitor, a declarat dr. Nicholas Eberstadt, specialist în probleme demografice la American Enterprise Institute for Public Policy Research.

Politica “familiei cu doi copii” nu este o realitate pentru Sarah Huang, o mamă şi activistă chineză, al cărei soţ s-a ascuns când cei doi au realizat că noua politică nu va fi aplicată şi pentru ei dintr-un motiv necunoscut. Pentru a-şi proteja identitatea, Huang a discutat dintr-o altă locaţie situată în afara sălii de audiere, de unde putea fi auzită dar nu putea fi văzută. Ea şi soţul ei au dorit un al doilea copil timp de mulţi ani, a susţinut ea printr-un translator. Gândindu-se că politica unui singur copil a fost anulată, cuplul a considerat că problemele lor s-au rezolvat şi s-au bucurat şi pentru celelalte familii care doreau mai mulţi copii. Dar autorităţile chineze, unde era angajat soţul lui Huang, i-au spus acestuia că un “avort va fi necesar şi obligatoriu”. Sotul ei “a fost ameninţat şi a primit un termen limită pentru a dovedi că s-a efectuat avortul”.

Huang a declarat că ea şi soţul ei au trebuit să depună mari eforturi pentru a-i opri pe oficialii de stat să pună în aplicare avortul forţat. “Datorită acestei realităţi a trebuit să risc şi să fug în America pentru a-mi proteja copilul din pântec”. Ea a declarat că este “mandră că este chineză”, dar se simte obligată “să vorbească despre situaţia reală din China”.

După ce se naşte copilul, probabil în Statele Unite, familia se va întoarce în China şi va plăti probabil o amendă de aproximativ 36.000 de dolari, sumă mare de bani pentru majoritatea chinezilor. (Conform unui studiu realizat în 2013 de Universitatea Peking, venitul mediu anual al unei familii din zonele urbane a fost de 2.600 de dolari).

Dacă noua politică va fi aplicată vreodată, cu siguranţă nu se va întâmpla din compasiune pentru poporul chinez, a declarat Steven W. Mosher, preşedinte al Population Research Institute. Mosher a declarat că regimul chinez nu regretă faptul că s-au făcut peste 400 de milioane de avorturi, sau că sute de milioane de mame tinere au avortat sau au fost sterilizate forţat în ultimii peste 35 de ani sau că zecile de milioane de fete sunt date dispărute în China.

“Ceea ce îi ţine treji noaptea [pe membrii regimului comunist] este faptul că au înţeles că politica lor greşită afectează grav creşterea economică viitoare a Chinei. În ultimii cel puţin doi ani, forţa de muncă a Chinei s-a redus. Anul trecut, forţa de muncă potenţială a scăzut cu 3,71 milioane. ... În acelaşi timp, creşte numărul persoanelor cu vârstă de peste 60 de ani.”

Mentalitatea "naşterilor planificate"

Politica chineză a unui singur copil – care necesită un sistem ce implică o poliţie pentru planificare familială şi monitorizare guvernamentală a naşterilor prin utilizarea unor măsuri coercitive precum avort forţat, sterilizare involuntară şi contracepţie forţată – nu a apărut dintr-o dată în 1980. Conform mărturiei scrise şi verbale a lui Mosher, Partidul Comunist Chinez, sub conducera lui Mao Zedong, a dezvoltat un program de “Naştere Planificată” (Jihua Shengyu) care a fost operaţional începând cu 1953 şi care, cu excepţia unor unor perioade când au avut loc mişcări politice majore precum Revoluţia Culturală, a continuat până în prezent.

Natura coercitivă a politicii Naşterii Planificate a fost amplificată la mijlocul anilor 1970 înainte de lansarea politicii unui singur copil. Mao a considerat că dreptul cuplurilor de a-şi decide numărul membrilor familiei reprezintă un semn de “anarhie” şi că planificarea familială sub observaţia statului este superioară comparativ cu vechile tradiţii şi concepte tribale.

Propaganda de Partid a cerut o amânare a căsătoriilor, iar toate femeile care au născut doi copii să poarte un dispozitiv intrauterin (IUD). Campania a fost formulată în termeni ai luptei de clasă: cei care se opuneau măsurilor erau “duşmani de clasă”. Propaganda de Partid a creat impresia că politica Naşterii Planificate era populară şi cerută de popor.

Mosher a scris că, atunci când a desfăşurat prima sa cercetare pe teren într-o zonă rurală din provincia chineză Guangdong în anii 1970, înainte de adoptarea politicii unui singur copil, “fiecărei femei care se afla la o vârstă propice pentru a rămâne însărcinată, şi care avea deja trei sau mai mulţi copii, i s-a introdus un IUD sau i s-au blocat trompele uterine”. Unele femei au fost sterilizate împotriva voinţei lor. Mosher a concluzionat că “liderii şi cadrele locale de Partid au urmat ordinele ca la carte”.

Comunicatul din 29 octombrie, care a anunţat politica “familiei cu doi copii”, a fost scris în limbajul tipic al Partidului Comunist Chinez pentru acea ocazie.

În ciuda propagandei, este limpede faptul că politicile coercitive sunt extrem de nepopulare în rândul chinezilor de rând. Jennifer Li, care nu este de etnie chineză, s-a mutat cu soţul ei în China cu 7 ani în urmă. Ea a declarat în cadrul audierii CECC: “În ceea ce priveşte întrebarea ‘doreşti să ai mai mult de un copil?’, am discutat cu sute de oameni pe această temă, tineri şi vârstnici, în timpul perioadei în care am stat în China şi de fiecare dată răspunsul a fost ‘da, vreau să am câţi copii aş dori, dar nu pot.’”

Li este co-fondatoare a China Life Alliance, o fundaţie religioasă formată din persoane fizice, biserici şi preoţi care salvează vieţile ameninţate de avort forţat, infanticid, abandon şi trafic de persoane, conform website-ului lor.

Huang a declarat: “În ţara mea, China, avem o zicală: ‘corpul unei femei nu îi aparţine’. De fapt, ni s-a spus acest lucru de-a lungul întregii noastre vieţi. Acest mod de gândire a pătruns în fiecare aspect al culturii noastre şi femei ca mine, care sunt însărcinate, sunt supuse la avort forţat sau sunt împinse să îşi abandoneze copiii”.

Sterilizările involuntare vor continua

În cadrul audierii CECC, Littlejohn a adus în discuţie mai multe răspunsuri primite din satele cu care ţine legătura WRWF. Noua politică a “familiei cu doi copii” nu este văzută ca o îmbunătăţire mare deoarece ameninţarea sterilizării nu a dispărut. Dacă primul copil este băiat, atunci este probabil ca femeia să nu mai aibă un al doilea copil deoarece, dacă ar face-o, ar fi sterilizată forţat. Aceste sterilizări ruinează sănătatea generală a persoanei.

“Ele nu vor mai avea niciodată destulă putere”, a declarat Littlejohn, citând un exemplu dintr-un sat unde femeile sterilizate nu mai puteau să pompeze apă dintr-un puţ prea adânc.

Pe de altă parte, Littlejohn a mai aflat că, dacă primul copil este o fată, femeile vor dori să îşi ascundă cea de-a doua sarcină deoarece, conform noii politici, vor fi în mod automat sterilizate după ce vor naşte cel de-al doilea copil.

Multe femei vor avorta cea de-a doua fată deoarece, pe baza noii politici, cuplul nu va mai putea încerca să aibă un băiat pentru că femeia va fi sterilizată în mod forţat după ce va da naştere celui de-al doilea copil. Sau, dacă al doilea copil născut este fată, cuplul o va ascunde de autorităţi şi nu o va înregistra, evitând sterilizarea şi păstrându-şi astfel şansa de a avea un băiat.

Jennifer Li a descris la audiere care este viaţa unei fiice a unei mame singure: Această fetiţă nu va fi tratată ca un cetăţean şi nu poate merge la o şcoală publică, nu poate fi tratată într-un spital şi nu poate călători. Doar cuplurile măritate pot avea copii în China. Aşadar, acestei fiice nu i s-a emis certificat de naştere şi fără acte de identitate ea nu se poate angaja legal, nu se poate căsători, nu poate primi ajutor de stat şi ar putea deveni o victimă a exploatării.

Recensământul realizat de regimul chinez în 2010 a descoperit existenţa a 13 milioane de persoane care nu au documente în China, a scris Stephanie Gordon în ziarul The Diplomat. Părinţii au fost încurajaţi să discute despre situaţia lor şi li s-a promis că informaţiile nu vor fi divulgate poliţiei locale sau departamentelor de planificare familială. Totuşi, numărul este doar o estimare minimă şi cu siguranţă nu include toate persoane aflate în această situaţie.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Externe