Porci de o tonă şi fătări fictive. Agricultura din epoca Ceauşescu în documentele Securităţii
În România comunistă a anilor ’80, funcţiona un mecanism al absurdului: în timp ce propaganda oficială de partid raporta recolte şi producţii record, care existau doar pe hârtie, agricultura era nevoită să exporte totul, potrivit Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Citând un raport informativ din 1988, CNSAS relatează cazul unui complex zootehnic care trebuia să producă 2.000 de tone de carne, deşi avea doar 2.000 de porci. Cu alte cuvinte, fiecare porc ar fi trebuit să cântărească o tonă.
„O aberaţie matematică ce-ar fi presupus ca fiecare animal să cântărească o tonă”, remarcă CNSAS într-un clip publicat marţi pe pagina de Facebook a instituţiei.
Potrivit CNSAS, raportările fictive ale unor producţii uriaşe alimentau iluzia bunăstării şi justificau exporturile masive, care goleau piaţa internă. În acest cerc vicios, penuria alimentară devenea inevitabilă.
„În România anilor 80, mitul 'grânarului Europei' se ciocnea brutal de o realitate a cifrelor măsluite şi a penuriei alimentare. În timp ce propaganda oficială raporta producţii record şi succese răsunătoare, dosarele securităţii din judeţul Dâmboviţa scoteau la iveală un mecanism al absurdului. Agricultura, forţată să exporte totul pentru valută, funcţiona pe baza unor planuri ireale, unde biologia era sfidată de directivele de partid.
Un raport informativ din 1988 devine proba supremă a acestui derapaj.
La Petreşti, un complex zootehnic era obligat să producă 2000 de tone de carne având în stoc doar 2000 de porci. O aberaţie matematică ce-ar fi presupus ca fiecare animal să cântărească o tonă.
La CAP Colacu, efectivele de oi trebuiau să tripleze miraculos într-un singur an, în ciuda tăierilor planificate.
Pentru a masca eşecul, Direcţia Agricolă obliga specialiştii să raporteze fătări fictive de viţei şi miei, creând o bunăstare de hârtie, care ajungea pe masa 'conducătorului iubit'”, se arată în clip.
Potrivit CNSAS, deşi afla despre aceste falsuri prin reţeaua sa de informatori, Securitatea trata criza ca pe un act de „sabotaj al specialiştilor”.
„Deşi ofiţerii notau lipsa furajelor şi a condiţiilor minime, concluziile lor vizau sancţionarea celor care 'nu luau măsuri'. Cercul minciunii se închidea tragic. Raportările false justificau exporturile masive, lăsând piaţa internă goală.
Această economie a ficţiunii explică direct foamea şi cartelele acelei decade, unde recordurile existau doar în ziare, în timp ce în magazine domnea penuria.
Dosarul se încheia în coadă de peşte, prin pedepsirea administrativă a tehnicienilor, lăsând neschimbat sistemul care a hrănit o naţiune cu cifre goale.
Problemele arătate în diverse rapoarte ale securităţii prezintă radiografia agriculturii anilor din epoca Ceauşescu.
Humorul amar din epocă sintetizează în două fraze situaţia de fapt: Este adevărat că în România porcii sunt ca elefanţii? Da, este adevărat. Nu atât de mari, cât atât de rari”, se încheie clipul.
