Prăbuşirea credibilităţii Chinei

Recent, comunitatea internaţională şi-a exprimat neîncrederea faţă de China dintr-o varietate de perspective, atât politice cât şi economice. Chiar şi afacerile murdare dintre oamenii de afaceri occidentali şi guvernul chinez au fost expuse pentru prima dată de la mijlocul anilor 1990. Credibilitatea Chinei pare că se prăbuşeşte.

Neîncrederea politică se poate observa din reacţia comunităţii internaţionale faţă de procesul lui Gu Kailai, care a ucis un om de afaceri britanic. Deoarece aceasta a fost un caz de mare profil care o implică pe soţia lui Bo Xilai, liderul partidului comunist din Chongqing căzut în dizgraţie, lumea l-a urmărit cu atenţie. După modul cum guvernul chinez a manevrat acest caz atât de complex şi important - de la tratamentul aplicat inculpaţilor până la nivelul de informaţii divulgate - performanţa sistemului judiciar al Chinei a fost măsurată şi judecată.

Ce ce au văzut oamenii a fost un proces regizat cu un rezultat predeterminat. Declaraţii contradictorii ce implică participarea unei părţi terţe în crimă, produsele chimice folosite pentru a-l ucide pe omul de afaceri britanic Neil Heywood, precum şi motivul crimei au ridicat suspiciuni şi au lăsat multe întrebări fără răspuns.

Un articol din 12 august apărut în The Telegraph intitulat "procesul de crimă Neil Heywood: Oare " Regina Roşie" a Chinei a luat vina asupra ei pentru a-şi salva familia?" a ridicat mai multe întrebări importante.

"Regizarea procesului închis pentru mass-media străină, dar deschis pentru unii membri selectaţi ai publicului a fost des repetat, conform unei surse. Doi oficiali chinezi chiar s-au îmbrăcat în costume ca cele ale funcţionarilor de la consulatul britanic care urmau să fie invitaţi să participe la şedinţă, permiţând astfel doamnei Gu să îşi pregătească reacţia şi comportamentul în timpul unui control mai amănunţit", a susţinut articolul.

Scepticii au sugerat faptul că otrăvirea lui Heywood este un avertisment serios pentru investitorii străini care fac afaceri cu China. Relaţiile bune cu reprezentanţii chinezi, odată considerate ca fiind cheia pentru relaţiile de afaceri de succes din China, sunt acum supuse unei neîncrederii sporite ca urmare a acestui caz.

Un raport al New York Times din 14 august sugerează că investitorii din China se vor afla sub un control mai amănunţit realizat atât de autorităţile chineze şi cât şi de cele americane. O serie de investigaţii ridică semne de întrebare cu privire la intersecţia umbrită şi strâns legată dintre domeniul politic şi cel al afacerilor în China.

Articolul a raportat că Biroul Federal de Investigaţii, Departamentul de Justiţie al SUA şi Comisia de Schimb şi Securitate investighează o posibilă luare de mită în care este implicată Corporaţia Las Vegas Sands a magnatului cazinourilor Sheldon Adelson.

Administraţia statală de Afaceri Externe a Chinei a început de asemenea o anchetă a unora dintre filialele Sands, care se presupune că ar fi implicate în utilizarea de fonduri în scopuri comerciale, altele decât cele raportate autorităţilor.

De fapt această situaţie este foarte frecventă. Oficialii chinezi de obicei închid ochii la afacerile murdare atunci când sunt în relaţii bune cu un investitor străin. Documentele obţinute de ziar arată că Ministerul Comerţului din China şi instanţele chineze au îngheţat conturile bancare şi registrele unor filiale Sands".

La Olimpiada de la Londra, sportivii chinezi au fost subiecţii unor mari suspiciuni scoase în evidenţă de mass-media britanică. Daily Telegraph din Marea Britanie a publicat un comentariu de Brendan O'Neill: "De ce noi britanicii îi privim pe sportivii chinezi ca fiind trişori, ciudaţi şi roboţi?" Acesta a discutat despre larg răspânditele raportate cu privire la realizările supraomeneşti ale înotătoarei Ye Shiwen şi despre cum jucătorii chinezi de badminton au fost descalificaţi după ce au încercat să piardă jocul intenţionat. Autorul a ridicat chestiuni cu privire la motivul pentru care britanicii îi văd pe chinezi ca trişori şi folosind complotul, şi spre deosebire de britanici nu înţeleg nimic din fair-play.

Indicatorul cel mai relevant al pierderii credibilităţii la nivel naţional al Chinei este recenta îndoială pe scară largă cu privire la datele economice ale Chinei. Deşi au existat îndoieli în trecut acestea nu ajunseseră la un consens în rândul economiştilor.

În 2010, o telegramă secretă de la Ambasada SUA din Beijing expusă de Wikileaks a dezvăluit faptul că, la 12 martie 2007, atunci când Li Keqiang, secretarul de Partid al provinciei Liaoning a luat cina la reşedinţa ambasadorului SUA, a destăinuit că cifrele PIB-ului Chinei sunt contrafăcute şi nu sunt de încredere. El le-a mărturisit de asemenea oficialilor americani că pentru a evalua economia provinciei Liaoning s-a concentrat pe trei cifre: consumul de energie, volumul de marfă de pe calea ferată, precum şi volumul împrumuturilor acordate. În ciuda unei astfel de declaraţie revelatoare mulţi economişti de peste mări au ales să ignore acest mesaj. Acum, suspiciunile s-au extins la nivel general.

La 22 iunie, The New York Times a raportat că guvernele locale chineze au cerut ca centralele electrice locale să declare numere false de consum energetic, astfel încât să nu se raporteze întreaga scădere a Beijing-ului.

Un articol din data de 25 iulie larg răspândit pe Also Sprach Analist , un website despre finanţe şi economie cu sediul în Hong Kong susţinea: "Sunt câteva motive pentru care ar trebui să vă opriţi din a crede în conducerea chineză atunci când vine vorba de conducerea economiei".

Un documentar intitulat "Moartea din China", care a avut premiera pe 15 august în Los Angeles, scoate în lumină intensitatea ameninţării ce o simt unii americani când vine vorba de China.

Documentarul a fost produs de Peter Navarro, un profesor din cadrul Departamentului Economic al Universităţii Irvine, din California. Filmarea de 80 de minute conţine interviuri cu politicieni americani şi alte voci din întregul spectrul politic ce subliniază relaţiile comerciale distructive dintre SUA şi China privind locurile de muncă din SUA. Filmul expune nerespectarea drepturilor omului din partea autorităţilor chineze, sistemul de muncă forţată din China şi pericolele la care sunt supuşi consumatorii americani datorită alimentelor toxice şi mărfii importate din China. Filmul este acum ecranizat în New York City până pe 30 august, înainte de a trece la o serie de ecranizări în Ohio.

De-a lungul anilor, sloganurile populare despre China s-au schimbat de la "Febra Chinei" în 2001, la mult aclamata "Creştere Paşnică" în 2005, împreună cu pronosticurile lui Josua Ramo despre "consensul de la Beijing care îl va înlocui pe cel de la Washington". Astăzi credibilitatea la nivel naţional a Chinei este suspectată de observatorii externi în domeniul politic, economic şi al eticii. Cine este de vina pentru aducerea credibilităţii naţionale a Chinei într-un astfel de punct?

Cred că vina ar trebui dată pe guvernul chinez, inclusiv pe acei politicieni şi oameni de afaceri ce reprezintă China şi se ocupă de relaţiile cu ţările străine.

De la sfârşitul anilor 1990 până în 2009, atitudinea generală a ţărilor occidentale a fost exprimată printr-o dorinţă de a avea încredere în China; mai multe ţări, printre care şi Franţa, erau dispuse să creadă şi să spere că aceasta va deveni mai puternică, în scopul de a ţine sub control Statele Unite ale Americii.

În acest timp, foarte puţini observatori şi-au exprimat suspiciunea privind China. Prima dată se pare că a fost în februarie 2001, într-un raport publicat în Far Eastern Economic Review. Articolul "Republica Populară a Înşelăciunilor" descrie modul în care China a ajuns să devină ​​Republica Populară a Înşelăciunilor.

În 2007 profesorul Carsten A. Holz de la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Hong Kong a publicat în Far Eastern Economic Review un articol intitulat "Oare au fost cumpăraţi toţi oamenii de ştiinţă ai Chinei?". Articolul a analizat situaţia savanţilor din China şi a discutat modul în care mulţi dintre ei au obţinut oportunităţi de cercetare şi acces la informaţii ca urmare a faptului că i-au făcut pe plac guvernului chinez.

"Academicienii care studiază China, printre care este inclus şi autorul, s-au obişnuit să-i facă pe plac Partidul Comunist Chinez, uneori în mod conştient şi adesea inconştient", a spus Holz. "Imboldul nostru este să ne conformăm şi vom face acest lucru în numeroase moduri: prin întrebările de cercetare pe care le punem sau nu, prin faptele pe care le raportăm sau le ignorăm, prin utilizarea limbajului nostru şi prin ce şi cum predăm". Holz a citat o listă lungă de fapte, care au atins unele puncte sensibile ale colegilor săi, ceea ce a dus la primirea cu reticenţă a articolului.

Preşedintele american Abraham Lincoln avea o expresie celebră: "Îi poţi păcăli pe unii oameni tot timpul şi pe toţi oamenii o parte din timp, dar nu îi poţi păcăli pe toţi oamenii tot timpul".

Credibilitatea Beijing-ului este în prezent pusă la îndoială de întreaga lume. Situaţia dovedeşte că utilizarea pe scară largă de minciuni şi zvonuri duce la deces politic.

He Qinglian este o proeminentă autore şi economistă chineză. Stabilită în prezent în SUA, ea a scris "Capcanele Chinei", care se referă la corupţia din reforma economică a Chinei din anii 1990 şi "Ceaţa Cenzurii: Controlul mass-media din China", care evidenţiază manipularea şi limitarea presei. Ea scrie în mod regulat despre problemele sociale şi economice contemporane din China.