Râul Vjosa a fost salvat, au Bâsca Mare sau Jiul vreo şansă?

Ştirea că râul Vjosa (din Albania) a fost salvat, că după ani de insistenţe premierul albanez Edi Rama s-a dat pe brazdă şi a declarat primul parc naţional pentru un râu sălbatic al Europei, a făcut săptămâna trecută înconjurul lumii.

Este cu siguranţă principala ştire pozitivă de mediu a anului, poate chiar a deceniului. Dar nu a fost deloc uşor, şi ne-o aminteşte mesajul surprinzător de acid al celor de la Balkan River Defence.

”Aşadar am lăsat caiacul chiar acolo, în faţa reşedinţei premierului. Sperăm din tot sufletul că aţi luat caiacul când nu erau camere de supraveghere acolo, domnule Rama, deoarece acum îl puteţi folosi pe apele sălbatice ale râului Vjosa cât doriţi.”

Dar noi, românii, nu putem să nu ne gândim cu amărăciune că am merita şi noi măcar un râu protejat. La râuri de talia râului Vjosa nu putem visa, le-a nenorocit ceauşismul (nu doar Ceauşescu), dar încă avem un râu superb care are o legătură cu Vjosa, prin lupta unui titan al apărării râurilor: Rok Rozman. Este vorba de Bâsca Mare.

Să ne amintim puţin povestea din spatele caiacului amintit mai sus. Primul Balkan River Tour a avut loc în 2016 şi s-a terminat, după un periplu prin 6 ţări şi pe 23 de râuri, cu o manifestaţie în faţa reşedinţei lui Edi Rama. Atunci Rok Rozman a depus ”caiacul referendum”, plin de semnături adunate pe traseu, semnături pentru salvarea râului Vjosa, în faţa reşedinţei premierului albanez. Dar premierul nu a apărut deloc, nu i-a întâmpinat pe ecologişti. În cele din urmă oamenii au plecat, iar ”caiacul referendum” a rămas în faţa clădirii.

Protest Tirana (www.balkanrivers.net)

Acum să nu-şi închipuie cineva că Edi Rama este un fel de Ciucă. Nici vorbă. Edi Rama este un om educat, profesor de pictură, autor al mai multor cărţi. Dar în 2016, din motive care ne scapă, pur şi simplu nu s-a putut opune mafiei hidroenergetice. Plus că implicarea civică ulterioară a fost enormă.

(www.balkanrivers.net)

Dar să revin la legătura cu Bâsca Mare. Doi ani mai târziu Rok Rozman a venit şi în România, cu colegii de la Balkan River Defence, ca să militeze pentru salvarea râului Bâsca Mare, şi nu numai. Îl vedeţi în acest filmuleţ, lângă primarul din Nehoiu.

Apoi justiţia i-a dat dreptate lui Rok, chiar dacă nu a fost parte în proces. Autorizaţia de construire pentru barajul de la Surduc a fost anulată în 9 iunie 2022.

Dar România nu îl are pe Edi Rama, ci îl are pe Ciucă, care nu prea este încântat de noţiunea de stat de drept. Are în schimb o deformaţie profesională, îi place să execute ordine. Aşa că, atunci când Daniel Zamfir i-a ordonat să emită Ordonanţa Ecocidelor, a emis Ordonanţa Ecocidelor (OUG 175/2022). Şi, printre proiectele ilegale ”promovate” de Ordonanţa Ecocidelor se numără şi proiectul de secare a râului Bâsca Mare, cuprins în ”Amenajarea hidroenergetică Surduc-Siriu”. Vjosa are o paralelă şi cu Jiul, nu degeaba Rok a mers şi la Jiu.

La fel ca pe Jiu, şi pe Vjosa zeci de milioane de euro au fost cheltuite pe lucrări hidroenergetice, la şantierul barajului de la Kalivaç.

Lucrările pe Vjosa au început în 2007, pe Jiu în 2004. Lucrările de pe Vjosa, la Kalivaç, au fost stopate în septembrie 2020 prin decizia Ministerului Mediului din Albania. Pe Jiu a fost stopate prin decizia Curţii de Apel Bucureşti din decembrie 2017. Avem deci şi pe Jiu şi pe Vjosa aceeaşi perioadă de 13 ani, doar uşor decalată.

Dar orice om raţional, în anul 2023, înţelege că protecţia naturii este infinit mai importantă decât banii aruncaţi, că natura este nepreţuită şi de ea depinde existenţa noastră.

Pentru Vjosa s-a implicat chiar şi Leonardo de Caprio, dar până la urmă Edi Rama, om de stânga, nu s-ar fi înduplecat dacă nu era opoziţia localnicilor, condimentată cu implicarea artiştilor.

La noi localnicii, de exemplu vajnicii urmaşi ai lui Litovoi, din ambele părţi care mărginesc Defileul Jiului, nu mişcă un deget pentru râu, pentru Jiu. Sunt cumpăraţi fără chiar să încerce cineva să-i cumpere! Doar îşi închipuie că o să le scadă cu un ban factura la curent dacă este secat Jiul, şi pentru ei este suficient. Sau cel mult fac nişte întâlniri drăguţe despre râuri, pe fonduri SEE şi norvegiene.

De artişti ce să mai vorbim! La sud de Dunăre, în toate ţările, artiştii se implică intens pentru râuri.

Au trecut de exemplu 7 ani de la primul concert pentru Vjosa. Barzii noştri degeaba cântă ”Dunăre dacă n-aveam, Jiul Dunăre-l făceam”, dacă nu scot un cuvânt împotriva proiectului de secare a Jiului în defileu.

La aflarea veştii privind parcul naţional, mesajul lui Leonardo di Caprio a fost:

”Astăzi s-a făcut istorie. Cooperarea dintre guvernul albanez, societatea civilă şi mediul de afaceri a creat Parcul Naţional pentru primul râu sălbatic din Europa. Râul Vjosa va curge liber pentru totdeauna, de la obârşie până la mare, pentru ca generaţiile viitoare să se bucure. O nouă viziune pentru protejarea globală a apelor. Felicitări tuturor celor care au făcut din acest efort extraordinar o realitate!”

Este vreo şansă pentru ca această ”nouă viziune pentru protejarea globală a apelor” să penetreze obtuzitatea guvernamentală de la Bucureşti?

Răspunsul negativ a venit prompt, prin vocea secretarului de stat Robert Eugen SZÉP. Acesta a invitat ministerele la o şedinţă CAT pentru secarea Jiului şi secarea Bâscei Mari, mâine, 21 martie.

Ministerul Mediului nu doar că nici nu vrea să audă de protecţia naturii, dar îşi permite şi să intervină asupra unor procese pe rol. Este un proces pentru demolarea lucrărilor ilegale de la barajul Surduc, la Tribunalul Cluj.

Şi este un proces pentru anularea abuzului comis de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, care a încercat să reautorizeze proiectul ilegal din Parcul Naţional Defileul Jiului.

În Albania este clar că statutul de parc naţional protejează râul Vjosa împotriva hidrocentralelor, că iese din discuţie continuare lucrărilor la proiectele hidroenergetice. În România ar trebui să fie la fel de clar şi pentru Jiu, că statutul de parc naţional protejează pe veci Jiul împotriva oricăror proiecte hidroenergetice, aşa cum este clar şi în orice ţară din lumea a treia. Dar Ministerul Mediului se face că nu înţelege, vrea neapărat să ne împingă în lumea a patra.

Să închei totuşi într-o notă pozitivă. Un râu mic, dar singurul din România care se compară cu Vjosa prin caracterul său nealterat (este chiar mai nealterat decât Vjosa), a fost salvat de Curtea de Apel Alba Iulia: Râul Alb din Retezat/Ţara Haţegului. A fost salvat chiar în ziua de 15 martie 2023, când a fost declarat parcul naţional pentru Vjosa.

Râul Alb este atacat sistematic, de peste 10 ani, de firmele din grupul ABI. Să sperăm că Ministerul Mediului nu se manifestă şi cu iniţiative pentru distrugerea Râului Alb.

Călin Dejeu este colaborator Epoch Times România. Opiniile din acest articol aparţin autorului.