Războiul neştiut al Chinei împotriva Tibetului documentat într-o nouă carte
O hada este agăţată de un copac sub Palatul din Potala, 20 iunie 2009, în Lhasa, Regiunea Autonomă a Tibetului. (Feng Li / Getty Images)
Cea mai mare victorie militară a Partidului Comunist Chinez (PCC) este de asemenea şi aceea care este cel mai puţin documentată şi dată publicităţii, conform unei noi cărţi scrise de istoricul Li Jianglin.
Bazată pe documente istorice, dosare confidenţiale şi discuţii cu sute de vârstnici tibetani, cartea lui Li – Când Zboară Pasărea de Fier – documentează operaţiunea militară a PCC în Tibet în perioada 1956-1962. Campania militară a răvăşit cultura budistă a poporului tibetan şi a cauzat pierderea a aproximativ 350.000 de vieţi.
Timp de decenii, acest război a fost evitat şi muşamalizat cu atenţie şi datele istorice au fost lăsate incomplete, scrie Li, un istoric tibetan a cărui familie a suferit de pe urma invaziei Tibetului de către Armata de Eliberare a Poporului (AEP). Mai mult, Li consideră că omorurile stau la originea tulburărilor actuale din Tibet.
“Multe incidente precum cel din Lhasa din 2008, incidentul din Lhasa de la sfârşitul anilor 1980 şi autoincendierile tibetane din prezent, sunt de fapt consecinţe al acelui război. Acesta continuă până în prezent”, a spus Li într-un interviu cu postul de televiziune New Tang Dynasty (NTD).
Preşedinte al Fundaţiei Tibetane Religioase a Sfinţiei Sale Dalai Lama, Dawa Tsering, a declarat că conceptul tibetanilor al reîncarnării a determinat pe unii tibetani din timpul protestelor din 2008 să spună: “Noi suntem tibetanii pe care i-aţi ucis în 1958”. Războiul a fost gravat în inima şi sufletul tibetanilor.
Li descrie în cartea sa simplicitatea poporului tibetan, care, trăind în cursul superior al Râului Galben, nu văzuseră niciodată un chinez han înainte de invazia AEP.
“Armata de Eliberare a Poporului a tras de-a lungul malului. Acei tibetani care trecuseră Râul Galben nu ştiau să se ascundă de împuşcături. În timp ce avioanele de luptă aruncau bombe, tibetanii se uitau pur si simplu şi vorbeau despre avioane”, scrie Li.
Nu doar tibetanii au fost nevinovaţi, a spus Li pentru NTD. Cu decenii în urmă nu exista niciun omor, nicio reformă agrară şi nicio mişcare politică desfăşurată de PCC, iar chinezii din zonele rurale erau de asemenea oameni foarte simpli.
Li crede că PCC a folosit violenţa şi a promovat ateismul pentru a suprima atât poporul han cât şi cel tibetan, distrugând credinţa lor în acelaşi timp.
În plus, Li mai scrie că invadarea Tibetului şi uciderile în masă au servit la construirea puterii PCC, în timp ce în China continentală PCC a folosit acelaşi tip de violenţă pentru a acapara puterea politică.
Înainte de invadarea Tibetului, PCC distrusese deja temple ale diverselor religii existente pe cuprinsul Chinei, scrie Li.
Li a declarat că “lupta de clasă consideră a fi rezonabilă uciderea şi lupta, în timp ce ideologia budistă bazată pe compasiune se opune omorului. Cele două sunt complet opuse.”
Dalai Lama a declarat în repetate rânduri că suferinţa tibetanilor nu este vina chinezilor ci a regimului comunist chinez. Li l-a citat pe Dalai Lama ca afirmând, “Noi nu am renunţat niciodată la încrederea noastră în chinezi.”
Li a declarat, “Majoritatea chinezilor nu ştiu nimic despre ce s-a întâmplat în Platoul Qinghai-Tibet în anii 1950. Eu nu prea cred că problema sino-tibetană este bine formulată. Eu cred că problema este între comunişti şi Tibet, nu între populaţia Han şi tibetani.”
Cartea Când Zboară Pasărea de Fier a necesitat un an şi jumătate pentru a fi terminată. Titlul provine din profeţia lui Guru Padmasambhava din secolul 8 d.C. unde se spune: “Când zboară pasărea de fier şi caii aleargă pe roţi, poporul tibetan va fi împrăştiat ca furnicile pe întreg cuprinsul lumii şi Dharma va ajunge pe pământul Omului Roşu.”
Autoarea, Li Lijiang, nativă din Nanching, Jiangxi, a absolvit Departamentul de Limbi Străine la Universitatea Fudan din Shanghai în 1982. Ea are masterat la Facultatea de Limbi şi Literatură Străine din cadrul Universităţii Shandong şi în Istoria Americană Evreiască la Universitatea Brandeis. Interesul ei în problemele Tibetului a apărut în 2004, şi din 2007 ea şi-a extins cercetarea în istoria tibetanilor exilaţi, vizitând 17 aşezări de refugiaţi tibetani în India şi Nepal şi aproape 300 de refugiaţi din Tibet. Ea a publicat mai multe articole pe tema Tibetului şi a comunităţii tibetane din exil. Cartea sa, 1959: Lhasa! – Cum a plecat Dalai Lama a contribuit la reconstruirea faptelor istorice legate de exilul lui Dalai Lama din 1959.
