Reacţii dure după OUG-ul care permite împuşcarea urşilor: Nu va salva pe nimeni. Îngreunează salvarea vieţii

(GettyImages)

Asociaţia Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor critică dur ordonanţa de urgenţă vizând urşii adoptată miercuri de Guvern. Potrivit asociaţiei, actul normativ care va permite împuşcarea urşilor intraţi în intravilanul localităţilor reglementează o procedură ambiguă, contradictorie, cvasi-inaplicabilă şi eminamente inutilă, care nu numai că nu salvează pe nimeni ci chiar îngreunează salvarea vieţii şi integrităţii corporale a persoanelor.

Mai mult, actul normativ contravine Directivei ”Habitate” şi Deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), încalcă principiul constituţional al securităţii juridice, este motivată precar şi absolut tendenţios.

Redăm integral criticile Asociaţiei Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor.

"L-am informat pe D-l Prim Ministru că, sub pretextul demagogic al ”apărării vieţii şi integrităţii corporale a cetăţenilor” şi după o campanie elucubrantă de demonizare a unui animal strict protejat de legislaţia comunitară, d-l Tanczos Bârna prezintă Guvernului spre adoptare, sub forma unei OUG, o enormitate juridică prin care reglementează o procedură stufoasă, ambiguă, incoerentă, contradictorie, cvasi-inaplicabilă şi eminamente inutilă care nu salvează nicidecum viaţa sau integritatea corporală a cuiva (ci, dimpotrivă îngreunează eventual salvare a vieţii şi a integrităţii corporale a persoanelor în cazurile cu adevărat grave) dar contravine copios Directivei nr. 92/43/CEE a CONSILIULUI din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică-(Directivei ”Habitate„) şi Deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în materie (mai ales Deciziei C-88/2019 https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-88/19 ), încalcă principiul constituţional al securităţii juridice, NU este motivată nici sub aspectul urgenţei, nici sub aspectul importanţei, nu conţine norme necesare, suficiente şi posibile, elimină în mod inadmisibil Academia Română şi Ministerul Mediului, Agenţia de Protecţia Mediului sau Garda Naţională de Mediu din Deciziile de avizare a uciderii unor animale strict protejate de legislaţia comunitară, DUPĂ CUM URMEAZĂ:

  1. Proiectul de OUG a fost promovat printr-o campanie absolut grotescă de linşaj mediatic a ursului brun, organizată după toate regulile propagandei şi orchestrată

în mod neverosimil chiar de ministrul însărcinat cu protecţia mediului şi biodiversităţii care, interpretând la perfecţie rolul de zapciu, de zbir al mediului şi biodiversităţii a demonizat, timp de luni de zile o specie strict protejată de legislaţia comunitară, în uralele şi aplauzele unor ”potere” alcătuite aleşi locali indolenţi sau din vânători deghizaţi în victime ale urşilor. Campania a culminat cu teza modificării genetice a urşilor (promovată de aleşi locali din UDMR) şi cu povestea ”cutremurătoare” a unui vânător atacat de urs în timp ce vâna mistreţi în mijlocul pădurii.

  1. OUG-ul d-lui Tanczos este o ŞARADĂ de proporţii pentru că d-l Tanczos VREA să schimbe legislaţia în timp ce acelaşi domn Tanczos, NU aplică legislaţia în vigoare care îi permite să aprobe (dacă sunt îndeplinite anumite condiţii) împuşcarea sau relocarea urşilor. Cu alte cuvinte, ministrul mediului propovăduieşte de la televizor împuşcarea urşilor dar refuză de la minister, aprobarea împuşcării acestor urşi în baza legislaţiei actuale.

  1. SOLUŢIA RELOCĂRII urşilor ESTE INAPLICABILĂ cel puţin 60 de zile de la intrarea în vigoare a OUG. CEEA CE ÎNSEAMNĂ CĂ în această perioadă , singurele soluţii aflate ale OUG d-lui Tanczos sunt alungarea şi ÎMPUSCAREA ANIMALELOR

Astfel, potrivit prevederilor art. 2, alin. (2) din OUG, ”În vederea punerii în aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru asigurarea serviciilor de specialitate privind tranchilizarea şi relocarea ori extragerea prin eutanasiere a exemplarelor de urs, unitatea administrativ-teritorială poate încheia contract de prestări servicii cu medicul veterinar de liberă practică, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice. Modelul de contract de prestări servicii încheiat cu medicul veterinar de liberă practică se stabileşte prin ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor, care se emite în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”. Aşadar, cel puţin 60 de zile de la intrarea în vigoare a OUG, NU VOR exista medici veterinari care să tranchilizeze animalele ce umează a fi relocate ceea ce înseamnă că nu vor exista relocări.

  1. Proiectul de OUG este neconstituţional pentru că încalcă normele de tehnică legislativă şi principiul constituţional al securităţii juridice care decurge din principiul legalităţii, consacrat de art. 1, alin. (5) din Constituţie în sensul că reglementează soluţii reglementate deja în alte acte normative de acelaşi nivel , după cum urmează:

  • reglementează excepţii/derogări de la regimul de protecţie strictă a speciei urs brun (uciderea sau tranchilizarea şi relocarea) în condiţiile în care regimul acestor derogări este reglementat dea la art. 38 din OUG 57/2007 (care transpune art. 16 din Directiva ”Habitate”)

  • reglementează o intervenţie de urgenţă pentru a proteja viaţa şi integritatea corporală a persoanelor în cazul atacurilor unor animale sălbatice în condiţiile în care acest tip de intervenţie este reglementată deja la art. 29^1 din Legea 550/2004 a Jandarmeriei Române, de art. 19, alin (1) din aceeaşi lege dar şi în art. art. 46 şi art. 47, lit. c^1 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor. (Conform acestor norme legale, Jandarmeria intervine în cazul unei agresiuni ale animalelor care pune în pericol viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, cu dispozitive cu substanţe iritante, arme cu substanţe tranchilizante ,arme cu glonţ de cauciuc, dar şi cu armele letale din dotare.)

  1. Proiectul de OUG îşi subminează/ridiculizează propriul scop , este totalmente INUTIL şi chiar PERICULOS pentru că nu face decât să bulverseze şi să submineze celeritatea acţiunii jandarmeriei, în sarcina căreia au fost stabilite prin lege, (încă din anul 2017-2019) pârghiile intervenţiei urgente pentru apărarea vieţii şi integrităţii corporale a persoanelor în cazul atacurilor animalelor sălbatice. Astfel, aceste pârghii sunt stabilite prin lege în sarcina jandarmeriei potrivit 29^1 din Legea 550/2004 a Jandarmeriei, art. 19, alin (1) din Legea 550/2004 şi art. art. 46 şi art. 47, lit. c^1 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor. (conform acestor reglementări, Jandarmeria intervine în cazul unei agresiuni a animalelor care pune în pericol viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, cu arme cu glonţ de cauciuc, dispozitive cu substanţe iritante, arme cu substanţe tranchilizante iar, la limită, şi cu armele letale din dotare.

  1. Proiectul de OUG contravine atât Directivei ”Habitate” cât şi deciziilor CJUE (În special deciziei C-88/2019https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-88/19pentru că elimină orice autoritate naţională competentă şi/sau orice autoritate ştiinţifică

Precum Academia Română, agenţiile pentru protecţşia mediului şi gărzile de mediu dar şi Ministerul Mediului, din economia deciziei de derogare de la regimul de protecţie strictă (adică a deciziei de aprobare a împuşcării/relocării urşilor) transferând întreaga responsabilitate a acestei decizii în sarcina unui primar/viceprimar conducătorul unei ”echipe de intervenţie”, un fel de adunare ad-hoc (alcatuită din primar/viceprimar, jandarm, medic veterinar, paznic de vânătoare sau angajat al Gărzii forestiere), care nu poate fi asimilat în nici un caz cu o ”autoritate naţională competentă”. Totodată, OUG elimină actul administrativ (Ordinul de ministru) sub forma căruia trebuie să fie emisă Decizia de derogare (de către Decidentul firesc, Ministerul), înlocuindu-l cu o operaţiune administrativă efectuată direct în baza prevederilor OUG de către membrii echipei de intervenţie şi dispusă de primar/viceprimar. Acest fapt este inadmisibil şi contrar Directivei Habitate şi Deciziilor CJUE (În special Deciziei C-88/2019), potrivit cărora:

  • Decizia de derogare de la protecţia strictă a unei specii trebuie luată de autoritatea naţională competentă (adică de Ministerul de Mediului Apelor şi Pădurilor) care trebuie să verifice respectarea condiţiilor derogatorii specifice pentru fiecare caz în parte, anterior acordării derogării.

  • Decizia de derogare trebuie emisă sub forma unui act administrativ în care să fie consemnate motivul derogării, explicaţia/justificarea inexistenţei/neaplicării unor alternative la derogare precum şi menţiunea verificării condiţiei neafectării ,,stării de conservare favorabilă” a specie urs.

  • Decizia de derogare se emite inclusiv pentru exemplarele aparţinând speciilor strict protejate care se află la periferia şi în interiorul localităţilor.

  1. Reglementarea specială a unor metode de intervenţie pentru specia de urs brun printr-o Ordonanţă de Urgenţă este absolut NEJUSTIFICATĂ atât sub aspect Urgenţei cât şi sub aspectul UTILITĂŢII /IMPORTANŢEI de fond a acestei reglementări.

Prin adoptarea acestui act normativ se aruncă în derizoriu instituţia normativă a Ordonanţei de Urgenţă legitimându-se totodată ideea falsă şi absurdă că, în România, riscul atacurilor ursului brun ar fi RISCUL SUPREM, cu mult mai mare decât toate celelalte tipuri de risc la un loc ( riscurile de incendii, avalanşe, alunecări de teren, cutremure, inundaţii, accidente (rutiere, aviatice etc), explozii, muniţie neexplodată etc. prăbuşiri de clădiri etc. RISCURI a căror gestionare se face DOAR prin Hotărâri de Guvern

Adoptarea acestei OUG nu este decât o victorie electorală şi strategică a ministrului Tanczos Barna care, reuşete să abată atenţia în cea mai DIVERSIONISTĂ manieră posibilă, de la adevăratele şi gravele probleme de mediu cu care se confrunta România (defrişări ilegale, furtul sistematic de lemn, poluare, inundaţii etc) pe care însă acelaşi ministru al mediului le tratează cu un dispreţ manifest şi le manageriază CATASTROFAL

Adoptarea acestui act norrmativ ar reprezenta o ANOMALIE decizională care ar avea ca efect demonetizarea/dezafectarea ”instituţiei” normativă a ordonanţei de urgenţă. O ordonanţă de urgenţă este un ”glonţ de argint” normativ, o soluţie rară ce se impune în circumstanţe excepţionale atât sub aspectul importanţei reglementării, cât şi sub aspectul necesităţii şi urgenţei acesteia, circumstanţe departe de a fi întrunite de proiectul ministrului mediului, ÎNTRUCÂT:

  1. Importanţa şi gravitatea riscurilor generate de atacurile urşilor în economia tuturor tipurilor de risc cu care se confrunta cetăţenii României este extreme de EXAGERATĂ. Adoptarea unei OUG speciale destinate strict managementului riscurilor atacurilor ursului brun ar genera o DISPROPORŢIE de percepţie/abordare/reglementare aberantă între modurile în care statul român ierarhizează/reglementează/manageriază diferitele tipuri de risc, legitimând impresia falsă şi absurdă că, în România, riscul atacurilor ursului bruni ar fi RISCUL SUPREM, cu mult mai mare şi mai grav decât toate celelalte tipuri de risc la un loc ( riscurile de incendii, avalanşe, alunecări de teren, cutremure, inundaţii, accidente (rutiere, aviatice etc), explozii, muniţie neexplodată etc. prăbuşiri de clădiri etc. etc)

  1. Or, deşi situaţia stă invers (în sensul că, evenimente de tipul accidentelor, inundaţiilor, incendiilor etc. mai sus enumerate produc anual mult mai multe victime şi pagube semnificativ mai mari decât atacurilor urşilor), totuşi managementul TUTUROR riscurilor altele decât cele generate de atacul urşilor se face la grămadă prin două HG şi anume HG nr. 94/2014 şi în HG nr. 557/2016.

  1. IMPORTANŢA proiectului de OUG în economia rezolvării problemelor generate de urşi este dezafectată chiar de iniţiatorul OUG, ministrul Tancos, care recunoaşte că această OUG este o picătură într-o mare https://www.libertatea.ro/ştiri/tanczos-barna-oug-despre-uciderea-urşilor-agresivi-e-o-picatura-în-mare-în-zonele-locuite-vom-interzice-hrănirea-lor-3641889 Prin urmare, Guvernul României este chemat să emită (irosească) o ditamai OUG specială pentru a rezolva doar ”o picătură din marea” problemei cauzate de riscurile atacurilor urşilor bruni, ”mare” care la rândul ei este doar o picătură în ”marea” tipuri de risc la care se expun cetăţenii României (riscurile de incendii, avalanşe, alunecări de teren, cutremure, inundaţii, accidente rutiere, aviatice etc), explozii, muniţie neexplodată etc. prăbuşiri de clădiri etc. etc), riscuri pentru al căror management, Guvernul a emis doar două H.G.

Prin urmare, în logica NORMATIVĂ ABSURDĂ şi PLETORICĂ a acestei OUG, Guvernul României ar avea nevoie de vreo 20-30 de OUG pentru a rezolva doar problema conflictelor om-urs şi vreo 200 de OUG pentru a gestiona celelalte tipuri de riscuri cu care se confrunta românii.

  1. Proiectul de OUG este INUTIL pentru că reglementează în principiu o acţiune Post- factum care, în cazurile cu adevărat grave , ( atacuri iminente ale urşilor) nu împiedică/nu întrerupe aceste atacuri ale urşilor ci doar gestionează o eventuală situaţie post-atac.

Intervenţia d-lui Tanczos este o acţiune declanşată de un apel la 112 care semnalează fie simpla prezenţă a unui urs, fie un atac al acestuia) în urma căruia o echipă alcătuită primarul/viceprimarul localităţii, un jandarm, un angajat al unei asociaţii de vânătoare sau un reprezentant al Gărzi Forestiere şi medicul veterinar concesionar, se deplasează în 20, 30, 50, 120 etc de minute la locul unde a fost semnalată prezenţa ursului. Nu avem de-a face deci cu o intervenţie preventivă/instantanee care poate împiedica un atac iminent al ursului sau poate întrerupe un atac aflat în desfăşurare al acestuia, (salvând viaţa sau integritatea unei persoane de exemplu) ci cu o acţiune post factum, de gestionare a efectelor unui eventual atac. În consecinţă ”Intervenţia” d-lui Tanczos nu poate salva pe nimeni dintr-o situaţie critică, adică nu este eficientă EXACT în cazurile pentru care a fost instituită.

  1. MOTIVAREA OUG este realmente tendenţioasă şi ABSURDĂ prin susţinerea (paragraful al 6 din Preambul) potrivit căreia, conflictele om-urs s-ar fi înmulţit din cauza statutului actual de conservare favorabilă al speciei urs în România. EXTRAPOLAREA acestui sofism pernicios şi stupid (care exonerează omul incriminând ursul) ar duce la concluzia aberantă că statutul favorabil al unei specii reprezintă în sine o ameninţare la adresa societăţii umane.

  1. Proiectul de OUG încalcă principiului constituţional al securităţii juridice având carenţe majore de claritate şi predictibilitate în sensul că reglementează o procedură stufoasă, contradictorie, incoerentă şi incompletă, ce conţine formulări ambigue sau opace fără să prevadă însă repere temporale sau spaţiale ale relocării, metode fiabile de monitorizare şi identificare a urşilor , procedură la rigoare cvasi- inaplicabilă, dar care permite practic (ba chiar încurajează) deciziile arbitare

  1. OUG încalcă art. 16 din Directiva ”Habitate” şi normele de tehnică legislativă pentru că reglementează (uneori chiar neclar, ambiguu) situaţii în care se permite uciderea urşilor, deşi există alternative satisfăcătoare la această ucidere.

  1. Contrar art, 16 din Directiva Habitate, OUG permite împuşcarea urşilor, pentru motive derizorii ca de exemplu în situaţia în care securitatea ”bunurilor de orice fel” aparţinând cetăţenilor e pusă în pericol (bunurile de orice fel pot fi şi bunuri fără o valoare semnificativă ca de exemplu-un sandviş,un rucsac, 10 pere, o găleată de porumb). Or, uciderea unui urs pentru că pune în pericol siguranţa unor bunuri cu valoare derizorie reprezintă o altă încălcarea Directivei care prevede ca derogările se dau doar pentru prevenirea unor ”pagube grave” şi nu pentru prevenirea oricărui tip de pagubă;

  1. URGENŢA acestei OUG este subminată şi prin faptul că se introduce ca primă soluţie pentru desemnarea persoanei care împuşcă ursul cu arma de vânătoare, contractul cu asociaţia de vânătoare (gestionarul fondului) fapt incompatibil cu soluţionarea unei situaţii urgente printr-o OUG, în condiţiile în care, contractul este un act benevol, bilateral pe care un prestator (mai ales unul privat precum este o asociaţie de vânătoare) nu poate fi obligat sa îl încheie. Prin urmare, deşi se clamează urgenţa aplicării soluţiilor din această OUG, Primăriile sunt obligate să caute mai întâi gestionari dornici de a încheia nişte contracte absolute improprii specificului activităţii lor, adică nişte contracte prin care îşi pun la dispoziţie angajaţii, în regim de permanenţă, unor unităţi administrative teritoriale.

  1. Prin OUG –ul d-lui Tanczos, Statul român adoptă din nou cu o soluţie cinică pompieristică şi abuzivă ale cărei consecinţe pe termen lung trebuie să le suporte entităţi private

Astfel, puii ursoaicelor ucise sunt plasaţi automat şi obligatoriu în centre de reabilitare/sanctuare care sunt în majoritatea private şi care în majoritatea lor fie NU sunt destinate preluării urşilor din sălbăticie, fie sunt supraaglomerate. În acest timp, statul român, prin Ministerul Mediului Nu a fost capabil să înfiinţeze un singur centru de realibilitare deşi înfiinţarea acestor centre este prevăzută în OUG nr. 57/2007 şi deşi MMAP gestionează şi cheltuieşte bugete de milioane de euro.

  1. Nu există în OUG-ul d-lui Tanczos Barna nicio măsură reală de prevenţie, ceea ce înseamnă că statul român perpetuează politica indolent, cinică şi iresponsabilă de manageriere exclusivă a efectelor conflictelor om-urs şi de ignorare a cauzelor acestor conflicte.

OUG Nu este reglementată Sancţionarea celor care hrănesc urşii în localităţi, sancţionarea UAT-urilor care nu manageriază responsabil deşeurile, sancţionarea gestionarilor pentru neadministrarea sau administrarea neadecvată a hranei vânatului, alocarea de fonduri pentru garduri electrice sau repelenţi adecvaţi, sistarea activităţilor de culegere intensivă a fructelor de pădure de către Romsilva sau alte entităţi. Ca de obicei se preferă soluţii pompieristice care tratează efectele şi nu cauzele, fapt care va perpetua problema concomitent cu împuşcarea pe bandă rulantă a urşilor habituaţi care vor fi înlocuiţi de alţi urşi habituaţi sau condiţionaţi de mâncarea oferită de comunităţile umane, dacă nu se vor îndepărta CAUZELE acestei habituări/condiţionări.