Reţeaua globală de transfer de date, punctul slab al Occidentului în războiul cu Rusia. Ar putea Putin să închidă internetul? [El Pais]

În ultimii 20 de ani, Rusia a investit masiv în sisteme capabile să atace reţeaua de cabluri subacvatice care asigură 95% din traficul online.

Cu toate că atunci când ne gândim la internet îl percepem cu uşurinţă ca pe un fenomen eteric, imaterial, şi ne petrecem zilele conectându-ne la reţele wireless şi stocându-ne datele în "cloud", presupunând că informaţiile noastre sunt în siguranţă în timp ce circulă dintr-o parte a lumii în alta, lucrurile nu stau chiar aşa.

Un material publicat de El Pais afirmă că reţeaua globală de care depindem atât de mult este alarmant de fizică şi eminamente vulnerabilă. Potrivit mareşalului Edward Stringer, fost director de operaţiuni al Ministerului britanic al Apărării, 95% din tot traficul internaţional de date trece printr-un număr mic de cabluri submarine. Este vorba despre aproximativ 200 de cabluri, fiecare având grosimea unui furtun de grădină şi fiind capabil să transfere aproximativ 200 de terabiţi pe secundă.

Această reţea foarte fizică procesează tranzacţii financiare în valoare de aproximativ 10 trilioane de dolari în fiecare zi. După cum explică Stringer, în ultimii 20 de ani, Rusia a investit masiv în sisteme capabile să atace această reţea de cabluri subacvatice. Kremlinul dispune astăzi de o flotă de submersibile sofisticate fără pilot, concepute special în acest scop. La fel şi China. O escaladare de amploare a conflictelor armate ale Rusiei ar putea foarte bine să includă un atac împotriva sistemelor de cabluri submarine.

Aceasta nu este o ameninţare ipotetică. Recent, în octombrie 2022, un cablu submarin care lega Insulele Shetland de restul lumii a fost întrerupt în două puncte. Cu câteva zile înainte, o navă rusească de "cercetare ştiinţifică" a fost detectată în zonă. Din păcate, este imposibil de dovedit că Rusia a tăiat cablul. De fapt, de cele mai multe ori, întreruperile se datorează accidentelor cu bărci de pescuit sau evenimentelor seismice de pe fundul mării. Chiar şi aşa, coincidenţa a îngrijorat foarte mult agenţiile de securitate ale puterilor occidentale, care au perceput incidentul ca pe un avertisment din partea Kremlinului. Un alt eveniment relevant a fost decizia luată în februarie 2023 de cele mai mari două companii de telecomunicaţii din China, care au decis să se retragă din consorţiul internaţional care dezvoltă o reţea de cabluri submarine de 19.200 de kilometri care leagă Asia de Sud-Vest şi Europa de Vest.

Impactul unui atac coordonat împotriva acestor cabluri submarine ar fi incalculabil. Un astfel de atac ar paraliza comerţul global, sectorul bancar şi financiar, telemunca, ca să nu mai vorbim de industriile tehnologiei şi comunicaţiilor în ansamblu şi ar declanşa probabil o recesiune globală instantanee. Dar impactul ar merge mult mai departe. Lanţurile de aprovizionare din secolul XXI depind de transferul constant de date pentru a coordona livrarea de bunuri şi servicii. Întreruperea acestui flux de date ar provoca un efect de domino de întârzieri şi eşecuri, care ar limita integrarea economică, politică şi chiar culturală a diferitelor zone geografice.

În plus, criza financiară şi economică pe care acest atac ar precipita-o nu ar fi nici măcar cea mai mare problemă. "Deconectarea" cablurilor puterilor rivale, ar duce la o criză imposibil de gestionat, mai ales dacă responsabilitatea ar putea fi atribuită unui anumit actor statal, ceea ce ar putea provoca conflicte şi reconfigura alianţele. Ţările care se bazează în mare măsură pe infrastructura digitală ar fi cele mai afectate, în timp ce cele cu capacităţi autonome de comunicare şi tehnologie ar obţine avantaje strategice.

Astfel de scenarii nu ar trebui ignorate, mai ales pentru că în marea liberă domneşte anarhia. Tratatele internaţionale existente nu acoperă în mod satisfăcător cazul cablurilor submarine. Acest lucru este emblematic pentru un sistem global care - în ciuda faptului că este de o importanţă publică critică - nu este protejat în mod adecvat nici fizic, nici juridic. Până în prezent, puterile maritime s-au abţinut de la atacuri la scară largă asupra infrastructurii submarine. Aceasta deoarece atacarea cablurilor şi a conexiunilor submarine ale unui adversar ar provoca represalii costisitoare. Dar echilibrul actual este instabil şi este în mod inerent susceptibil la perturbări care ar putea destabiliza sistemul mondial peste noapte.

Atunci când ne imaginăm evenimentele care ar putea declanşa o escaladare între Occident şi rivalii săi, avem tendinţa de a uita această realitate. La fel ca sângele din organism, societăţile contemporane nu pot funcţiona fără datele care circulă pe internet, care în prezent circulă printr-o infrastructură extrem de dificil de apărat.

Sentimentul de invulnerabilitate al Occidentului este iluzoriu, iar rivalii săi înţeleg că anumite puncte de sufocare a infrastructurii - cum ar fi cablurile submarine - reprezintă călcâiul lui Ahile. Această realitate subliniază necesitatea de a menţine relaţii minim funcţionale pe scena internaţională.

Interdependenţa între ţări nu este doar un concept folosit de diplomaţi. Este o realitate care defineşte lumea de astăzi. Aceasta este o lume în care problemele, riscurile şi ameninţările devin din ce în ce mai internaţionale, în timp ce răspunsurile guvernamentale rămân predominant naţionale. Există probleme pe care nicio ţară nu le poate rezolva singură. Necesitatea de a ne coordona acţiunile şi de a răspunde colectiv la ameninţări este o provocare pentru care lumea nu este pregătită.