Rolul Germaniei în criza UE
Germania a contribuit într-un fel sau altul la criza financiară ce înspăimântă în prezent Europa şi ameninţă restul lumii. Acum, unul din liderii Uniunii Europene (UE) trebuie să ia anumite decizii dure ca să prevină aprofundarea crizei şi să-şi protejeze economia de reacţiile în lanţ.
Având statut de exportator major, ale cărui produse sunt exportate în principal în ţările UE, Germania este interesată în menţinerea cererii pentru produsele sale, în condiţiile actuale de criză. Acest lucru ar permite reducerea reacţiilor cauzate de măsurile economice aspre ce se aplică actualmente în ţările europene.
Potrivit studiului centrului analitic internaţional Stratfor, Berlinul a folosit pe parcursul multor ani instituţiile UE pentru a-şi spori exporturile, ce constituie aproximativ 40% din produsul intern brut al ţării. Creând zona euro, germanii ofereau posibilităţi pentru alţi membri ai uniunii monetare să ia credite la rate inacceptabile pentru economiile debitoare, inclusiv din Europa de Sud. În plus, potrivit studiului, gradul de risc cauzat de o astfel de politica de creditare a Germaniei, nu a fost deocamdată estimat.
„Măsurile de austeritate în cadrul Uniunii Europene ar putea fi dezastruoase pentru economia germană, deoarece scăderea consumului ar putea afecta exporturile germane. Fără aceste exporturi, Germania ar intra în declin”, - se menţionează în raport.
În prezent, Germania este preocupată de faptul cum să impună Grecia să pună în aplicare măsurile de austeritate, desosebit de dureroase pentru Atena, în special în ceea ce priveşte reducerea salariilor din sectorul public şi majorarea impozitelor, pentru a evita un eventual default. Săptămâna trecută Berlinul a propus desemnarea Comisiei Europene în calitate de instituţie responsabilă pentru monitorizarea acestui proces, propunere ce a fost respinsă imediat de către Grecia, calificând-o drept un atentat la suveranitatea ţării.
Germania cu siguranţă a fost implicată în acordarea de credite, care au condus Grecia la o situaţie de impas – relatează raportul Stratfor. Nu se exclude faptul că grecii să fi ascuns de creditori adevărul despre economia lor, însă chiar şi aşa, solicitarea germanilor să anuleze dreptul Greciei la auto-determinare, este foarte surpinzătoare.
La rândul său, Grecia a promis că va conveni cu creditorii restructurarea datoriilor într-un termen cât mai restrâns. UE a suspendat, de asemenea, examinarea subiectului privind acordarea Atenei a celei de-a doua tranşe de ajutor financiar.
La începutul acestei săptămâni, liderii UE au convenit să semneze un acord cu privire la Fondul European de Stabilizare (FSE), al cărui buget va constitui 500 miliarde de euro. Acest mecanism are drept scop consolidarea disciplinei fiscale, ce prevede o limită de împrumut fixă de 3%, prezenţa unui buget echilibrat, măsuri corective pentru abateri şi competenţe pentru Curtea de reglementare a încălcărilor.
Marea Britanie şi Republica Cehă au votat împotriva acestui document. Se preconizează ca 25 de state membre ale UE să semneze acest acord la următorul summit din luna martie a acestui an.
Noua strategie a UE, expusă în cadrul summit-ului, se axează într-o proporţie mai mare pe creşterea economică şi crearea locurilor de muncă, decât pe introducerea măsurilor de austeritate.
Între timp, măsurile ce prevăd mecanismul FSE, nu sunt noi. În 1997, când se discuta crearea zonei euro, 17 state membre ale UE au adoptat un acord de stabilitate şi creştere, care prevedea o limită de împrumut de 3%. La acel moment, Germania a insistat pe adoptarea acestui pact.
Ulterior, Germania şi Italia au fost primele ţări care au încălcat limita stabilită. Acestea au fost urmate de Franţa. Spania a respectat limita stabilită până în momentul instalării crizei financiare din 2008. Grecia nu a respectat niciodată această limită, manipulând statisticile sale de împrumut, care au fost făcute publice doi ani în urmă.
Mecanismul aprobat recent este calificat drept o strategie politică a cancelarului german Angela Merkel, care are drept scop calmarea electoratului german, nemulţumit de risipa de bani în cazul ţărilor europene împotmolite în datorii, cum ar fi Italia şi Grecia.
În circumstanţele unei presiuni externe şi nemulţumirilor publice interne, Atena are câteva opţiuni: fie că este de acord să-şi plătească datoriile la condiţiile specificate, fie să declare stare de faliment.
În ambele cazuri, Grecia poate să rămână izolată de pieţele financiare sau să participe la ele, dar în condiţii mult mai aspre.
„După cum demonstrează experienţele multor companii mari, împrumuturile devin mult mai atractive, în urma unui default, deoarece se deschide calea pentru noi datorii. Deocamdată, nu se cunoaşte dacă cineva va mai acorda credite Greciei după un eventual faliment”, se menţionează în raportul Stratfor.
Grecia, de fapt, s-a aflat de mai multe ori în incapacitate de plată şi totuşi a reuşit să obţină accesul la finanţarea instituţiilor internaţionale, se specifică în raport.
