România, portret de început de an: Nu există nicio lege şi nicio morală care să întrerupă această hoţie!

Ridicarea României, reconstruirea ei, trebuie să înceapă de jos, de la noi. Să nu aşteptăm să ne salveze lideri carismatici, mai degrabă periculoşi decât salvatori căci puterea este în noi, scrie, pe Facebook, profesorul universitar Ciprian Mihali - filozof, fost ambasador şi actual director pentru Europa de Vest al Agenţiei Universitare - într-o lungă postare dedicată României.

Redăm postarea în care profesorul descrie o Românie a contrastelor, o Românie a supravieţuitorilor norocoşi, betegită de racilele trecutului.

"După două săptămâni de şedere în ţară, reiau drumul Occidentului cu impresii contrastante, pe măsura contrastelor României de azi.

Centrele strălucitoare ale oraşelor contrastează puternic cu marginile lor scufundate în întuneric sau cu satele amorţite de tăcere. Zăpada căzută blând peste satele maramureşene nu a reuşit să scoată copiii din case; poate că unii nici nu mai sunt în palatele acelea reci şi goale, ci petrec sărbătorile alături de părinţii lor în chirii mizere prin Europa, degustând specialităţile tradiţionale cumpărate de la magazinul românesc sau trimise prin curier din ţară.

Curăţenia din case şi perfecţionismul gospodinelor e în continuare în opoziţie cu dezastrul ecologic de pe râuri şi de pe marginile lor. Peste tot administraţiile locale par să facă eforturi pentru a colecta deşeurile, mai ales cele din sticlă şi plastic, dar proastele noastre obiceiuri sunt greu de învins în doar două sau trei decenii.

Beteala şi jocurile de lumini nu reuşesc să ascundă îndeajuns cumplita sărăcie a satelor româneşti: după trei decenii de dezvoltare, majoritatea dintre ele nu au asfalt decât pe şoseaua care traversează satul, nu au apă, nu au canalizare. Garduri care se dărâmă, faţade scorojite, maşini ruginite, case vechi în paragină şi case noi începute şi neterminate, mult noroi peste tot, locuitori revenind acasă de sărbători şi lăsând la plecare totul pentru un şi mai dramatic abandon.

Fragmentele de autostradă, ea însăşi deja plină de gropi, întrerup şosele cu adevărat ucigaşe: cratere, denivelări, marcaje proaste sau inexistente. Pe drumuri proaste, desigur, şoferi pe măsură, lipsa îngrozitoare de respect, dispreţul pentru viaţă celuilalt şi, de fapt, pentru viaţa celor dragi. O lume de supravieţuitori norocoşi.

Un peisaj mediatic abundent şi de un nesfârşit prost gust: lipsă cruntă de imaginaţie în tot ce înseamnă industrie a divertismentului, agresivitate vizuală şi sonoră, umor vulgar, vedetism provincial, prostituţie politică. Tulburătoare frecvenţa cu care sunt prezente, mai ales la televiziunile de partid, horoscoapele politice, numerologia şi astrologia care legitimează deciziile iubiţilor noştri conducători. Obsedantă intervenţia nutriţioniştilor salvând naţia de la bulimie după foametea ancestrală şi repetiţia reclamelor la medicamente reglându-ne fiziologia distrusă de calupul precedent de publicitate. Sursă de permanente disonanţe cognitive şi afective, televiziunea ne arată un grup de redactori îmbrăcaţi grotesc, cu rochii mulate peste şunci şi costume de piele, dansând vesel pe muzică pseudo-populară, în timp ce o burtieră galbenă ne avertizează că de la ora 21 vom afla de ce în casa cuiva la aceste sărbători miroase a tămâie. Eros şi Thanatos în ritmuri ameţitoare.

Peste toate, o ofensivă a abundenţei afişate, magazine scufundându-se sub oferte, oraşe întregi mutate în mall-uri, de unde se cumpără orice şi oricât, o bunăstare materială mult visată cu care îi va fi greu oricărei opoziţii să lupte în numele dreptăţii, adevărului şi binelui comun. Căci din spatele uriaşelor panouri publicitare care îmbracă oraşele, nu se mai văd şi nu se mai aud suferinţele, nedreptăţile, abuzurile, sărăcia cruntă, disperarea celor flămânzi, excluşi sau despărţiţi de cei dragi.

În sfârşit, o imagine a tranziţiei: cu foarte mulţi ani în urmă, să tot fie vreo 25, îmi spuneam că România va deveni cu adevărat europeană atunci când de la ieşirea din Turda spre Aiud vor dispărea traficanţii de sticlă (vaze, pahare etc.). Asta nu s-a întâmplat încă. Tarabele improvizate şi vânzătorii ambulanţi se află acolo prin complicitatea conducerii fabricii, a poliţiei şi a noastră a tuturor. Căci avem de-a face fără îndoială cu produse furate din fabrică şi vândute de traficanţi pe lângă care maşina poliţiei trebuie să fi trecut de mii de ori. Nu există nicio lege şi nicio morală care să întrerupă această hoţie. În aceşti 25 de ani, probabil că unele modele de sticlărie au dispărut, altele au apărut; doar mentalitatea noastră şi bălţile murdare din jur au rămas aceleaşi.

Ridicarea României, reconstruirea ei, trebuie să înceapă de jos, de la noi. Să nu aşteptăm să ne salveze lideri carismatici, mai degrabă periculoşi decât salvatori. Puterea e în noi înşine".