Şase incidente credibile cu elfi

Dacă întrebaţi un islandez despre existenţa elfilor, sunt şanse mari să vă răspundă că este destul de posibilă.

Multe sondaje întreprinse de-a lungul anilor au demonstrat că majoritatea islandezilor cred în elfi într-o anumită măsură. La sfârşitul anului trecut, un judecător a oprit construirea unui drum în Islanda, pentru a nu perturba elfii care trăiesc în zonă.

Miturile se bazează adesea pe realitate.

În 2004, pe insula indoneziană Flores au fost găsite fosilele unor fiinţe mici, umanoide. Fiinţele, numite Homo floresiensis şi cunoscute mai bine sub numele de "Hobbit", măsurau aproximativ 1 metru înălţime. Revista Nature explică faptul că s-au dezgropat oasele mai multor astfel de persoane, arătând existenţa unei societăţi cu oameni de această dimensiune şi nu o anomalie a vreunui individ izolat.

Aşadar, arată elfii mai degrabă ca Legolas din „Stăpânul inelelor”: înalţi, supli şi puternici, sau ca ajutoarele lui Moş Crăciun, precum copiii mici? Iată câteva mărturii ale interacţiunilor cu elfi.

1 . Descoperirea unei mumii şi legende cu "pitici"

Indienii americani Cherokee vorbeau despre Yunwi-Tsunsdi, ceea ce înseamnă literalmente "oameni mici". Yunwi-Tsunsdi erau descrişi ca fiind buni şi de ajutor, abia ajungând la înălţimea genunchiului unui om. Nativii din Hawaii vorbeau despre Menehune, o rasă numeroasă de oameni mici care construiau oraşe, pescuiau şi practicau agricultura. Nativii Shoshone din Wyoming vorbeau de asemenea despre oamenii mici, Nin'am-bea, pe care se temeau să-i ofenseze. Era recunoscut faptul că Nin'am-bea trăgeau cu săgeţi în oameni dacă erau ofensaţi.

În 1932 a fost găsită o mumie în Munţii Pedro, în apropierea locului unde trăiau Shoshone. Aceasta a fost examinată de către departamentul de antropologie al Universităţii Harvard cât şi la Muzeul American de Istorie Naturală. A fost iniţial identificată ca aparţinând unui bărbat de 65 de ani, deşi măsoară doar puţin peste 30 de centimetri.

Mumia a fost pierdută după moartea unuia din proprietarii ei. Dr. George Gill, de la Universitatea din Kansas a examinat radiografiile acesteia zeci de ani mai târziu şi a spus că mumia a fost probabil un copil cu un defect de naştere care l-a făcut să aibă un craniu de dimensiunile adultului, dar a rămas deschis pentru alte explicaţii.

Şi alte persoane din zona Munţilor Pedro au găsit mumii similare, documentate în cărţile despre folclorul local.

2 . Cimitirul oamenilor mici din Ohio

Jurnalul American de Ştiinţă a publicat în 1837 un articol despre o descoperire ciudată în Coshocton, Ohio: "După resturile de lemn încă evidente în pământ în jurul oaselor, pare că toate corpurile ar fi fost depuse în sicrie, ce este şi mai curios este faptul că trupurile îngropate aici nu au fost mai înalte de 100 - 120 de centimetri. Ele sunt foarte numeroase şi trebuie să fi fost locatarii unui oraş considerabil, altfel numărul lor nu ar fi putut fi atât de mare. Un număr mare de morminte au fost deschise şi toate corpurile din ele păreau pigmei. ... Cimitire similare au fost găsite în Tennessee şi aproape de St Louis în Missouri".

3 . Activitatea buldozerelor oprită inexplicabil în aşa zisul habitat al elfilor

În 1996 o încercare de a nivela un deal în Kopavogur Islanda nu a reuşit în mod inexplicabil. Dealul, care urma să fie transformat în cimitir, era suspectat a fi locuit de elfi. În timpul operaţiunii două buldozere s-au defectat în mod inexplicabil. Camerele de luat vederi au dar erori fiind incapabile să filmeze dealul.

Au fost chemaţi negociatori şi se pare că s-a ajuns la un acord cu elfii. Aceştia au decis să plece, au declarat negociatorii şi maşinile au început să lucreze din nou. Evenimentul a fost raportat de către New York Times (http://www.nytimes.com/2005/07/13/international/europe/13elves.html?_r=1&).

Hildur Hakonardottir a declarat pentru New York Times în 2005: "Fiica mea m-a întrebat odată: De unde ştii unde locuiesc elfii? I-am spus că ştii pur şi simplu, că simţi".

O altă islandeză pe nume Vigdis Kristín Steinthórsdóttir a exprimat o idee similară în 2011, când o operaţiune minieră din apropierea casei ei ar fi fost sabotată de elfi.

"Mai fusesem [pe munte] înainte, împreună cu alte persoane care au simţit că fiinţele naturii erau nemulţumite de tulburările aduse Pământului şi că nu au fost prevenite pentru a se muta. Am simţit că erau trişti din cauza asta. Am vrut să ne cerem scuze", a declarat ea pentru IcelandReview (http://www.icelandreview.com/icelandreview/search/news/Default.asp?ew_0_a_id=379383).

4 . Întâlniri ale elfilor în mlaştinile de mangrove

Stephen Wagner investighează evenimente paranormale de 30 de ani şi a scris cărţi pe această temă, inclusiv "Atins de un miracol: Povestiri adevărate, oameni obişnuiţi şi întâmplări extraordinare". Într-un articol semnat de el, de pe About.com (http://paranormal.about.com/od/othercreatures/a/little-people.htm), sunt amintite mai multe întâlniri cu elfi, inclusiv cea a lui Paul din Africa de Sud.

În 1986 Paul făcea drumeţii în apropiere de Rezervaţia Naturală a Mlaştinilor de Mangrove cu un grup de prieteni. În jurul orei 18 au dat peste un spaţiu deschis cu formaţiuni de rocă. Paul i-a relatat lui Wagner: "Ne-am uitat în jur şi am văzut nişte oameni mici care stăteau pe nişte formaţiuni de rocă iluminate şi alţii care interacţionau între ei".

Experienţa a durat aproximativ 10 secunde, iar el a estimat că erau 20 până la 30 de astfel de oameni mici. Speriaţi, Paul şi prietenii săi au alergat înapoi la maşină. Mai târziu s-au întors în acelaşi loc şi au constatat că luminile şi formaţiunile stâncoase împreună cu oamenii mici dispăruseră.

5 . O persoană mică şi strălucitoare în spatele unui copac

Wagner relatează o altă poveste, de data asta din Greenburg, Penn. În 2003 o femeie al cărei nume este redat doar prin iniţialele K.T. se plimba, pe înserat, prin pădure. Zona din jurul ei părea neobişnuit de "strălucitoare", după cum a descris-o ea.

La o cotitură a dat nas în nas cu un mic elf. Acesta o pândea din spatele unui copac. K.T. l-a descris: "Era aproape un elf stereotipic: urechi lungi şi ascuţite, nas lung cu formă caraghioasă, degete foarte lungi şi o pălărie ascuţită. Purta haine şi pălărie de culoare roşie şi pielea lui părea să aibe o nuanţă deschisă de lavandă". Când ea a scos un sunet de surprindere, acesta s-a tras înapoi şi a dispărut.

6 . Un vecin elf a împrumutat foarfeca

Haideţi să ne întoarcem în Islanda, pentru ultima mărturie. Islanda este căminul singurei şcoli de elfi. Situată în capitala Islandei, Reykjavik, Şcoala de Elfi este un loc potrivit pentru a afla toate poveştile despre elfi. Directorul, Magnus Skarphedinsson, a petrecut 30 ani vorbind cu mii de oameni care pretind că au întâlnit oamenii ascunşi.

Una dintre poveştile spuse de el este cea a lui Elly Erlingsdottir, şefa comisiei de planificare a primăriei din Hafnarfjordur. Ea spunea că nişte elfi au împrumutat foarfeca ei din bucătărie şi i-au înapoiat-o după o săptămână. Ea era ferm convinsă că acest lucru s-a întâmplat cu adevărat şi un mistic local era deseori invitat să comunice cu elfii pentru a afla opiniile lor înainte de a lua decizii în consiliu.

Andri Snaer Magnason, un ecologist bine-cunoscut, a relatat pentru Huffington Post despre relaţia dintre credinţa islandezilor în elfi şi deciziile de dezvoltare.

Atunci când susţinătorii elfilor avertizau că edificarea unui drum de la Reykjavik la peninsula Álftanes i-ar deranja pe elfi, preocuparea majoră a lui Magnason era că drumul va distruge ariile de cuibărire ale păsărilor şi va avea diverse efecte asupra mediului.

El este un pic sceptic cu privire la elfi, dar a spus: "M-am căsătorit într-o biserică cu un Dumnezeu la fel de invizibil ca şi elfii".

Înafara celor relatate aici, mai există numeroase alte mărturii ale întâlnirilor cu oamenii mici, fie ele cu spiriduşii din Irlanda sau cu omuleţii cu alte nume şi forme uşor diferite.